Linkuri accesibilitate

Sorin Minea despre produsele bio și tradiționale:„Consumatorul trebuie să înțeleagă că el este jupân peste tot, și în magazine, și la piață”


Sorin Minea, președintele Romalimenta, federația patronatelor din industria alimentară.

Atât produsele bio, cât și cele tradiționale sau montane trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a putea fi încadrate în aceste categorii, iar consumatorul ar trebui să ceară informații de la vânzător de fiecare dată când cumpără un astfel de produs care, la prima vedere, nu are o etichetă, a explicat pentru Europa Liberă Sorin Minea, președintele Romalimenta, federația patronatelor din industria alimentară.

„Consumatorul trebuie să întrebe de fiecare dată, să nu se bazeze pe încredere”, spune Sorin Minea, care atrage atenția că un consumator nu se poate se baza doar „pe clopul de pe cap și pe jurămintele vânzătorului că marfa lui e fantastic de bună și că este făcută de mâinile lui”.

Președintele Romalimenta dă și câteva sugestii, de pildă, în cazul produselor tradiționale vândute în piață, care sunt uneori doar „declarativ tradiționale”: consumatorul ar trebui să întrebe de unde este producătorul, cât produce, care sunt rețetele pe care le produce, ce materii prime folosește, dacă are certificat sanitar-veterinar: „dacă nu le are, românul e liber să cumpere, dar este pe responsabilitatea lui”.

„Consumatorul trebuie să înțeleagă că el este jupân peste tot și în magazine și la piață”, a mai punctat Sorin Minea, care precizează că nu există statistici legate de dimensiunea pieței produselor tradiționale: „Nu poate să o știe nimeni – sunt 800 de produse tradiționale acceptate în România de Ministerul Agriculturii, poate 1000, iar vânzarea e liberă, nimeni nu o declară”.

În ceea ce privește produsele bio, Sorin Minea subliniază că trasabilitatea ar trebui să fie mai mare pentru că procesul de certificare presupune mai multe etape. Însă, când un consumator cumpără un produs de la o persoană care spune „că este de la el de-acasă, este aceeași problemă de trasabilitate. Dar produsul bio din magazin, cel care este etichetat și scrie bio pe el, trebuie să aibă în spate un certificat bio pe el. Teoretic, cel putin”. Trasabilitatea este, în acest domeniu, capacitatea de revizualizare a drumului parcurs de un produs pe procese de fabricţie şi pe fluxul tehnologic.

Potrivit unui document al Ministrului Agriculturii, citat de Profit.ro, „piața produselor ecologice în România este încă una modestă, întrucât nivelul de conștientizare al beneficiilor aduse sănătății în urma consumului de produse ecologice este scăzut. Consumatorii români nu cunosc avantajele produselor ecologice pentru sănătate și consideră acest lucru drept costisitor”.

Sorin Minea, președintele Romalimenta și fondator al producătorului de mezeluri Angst, precizează că, în opinia lui, legea care a redus TVA-ul de la 9% la 5% pentru livrarea produsele bio, tradiționale sau ecologice creează „o confuzie în mintea consumatorului”. Și asta din cauza etichetei care califică produsele „înalt calitative” pentru cele bio, tradiționale sau montane, care beneficiază de autorizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. „Nu există nicun studiu în toată lumea care să arate că produsele bio sunt mai sănătoase sau mai puțin sănătoase decât produsele normale”, punctează Minea.

El atrage atenția că pentru aceste produse trebuie respectate niște criterii clare de producție fiindcă „poate să existe și un produs de slabă calitate din materii prime bio, niciun fel de problemă”.

Potrivit Ministerului Agriculturii (MADR), în ceea ce privește produsele „bio”, cunoscute și drept „organice” sau „ecologice”, pentru obținerea și comercializarea acestor produse care poartă etichete și sigle specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat întocmai, pentru ca fiecare etapă, de la producție și până la comercializarea produsului să fie cât mai clară, astfel printre cerințe fiind:

  • Parcurgerea unei perioade de conversii de minimum doi ani, în care se se curețe de pesticide și alte substanțe chimice, înainte de a se obține orice fel de produse de pe terenul respectiv
  • în perioda de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor
  • În etapa de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice
  • pe durata procesului de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să-şi supună activitatea unor vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, care să ateste conformitatea cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică.
  • respectarea legislaţiei comunitare şi naționale din acest domeniu, care prevede norme legate de procesare, etichetare, comerţ, import, inspecţie şi certificare.

Certificarea produselor se face de către organisme de inspecție și certificare private, dar care sunt aprobate de Ministerul Agriculturii. Practic, produsele certificate „eco” au cel puţin 95% din ingredientele obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică şi respectă regulile de producţie ecologică. Mai mult, pe etichetă trebuie să fie menționat numele producătorului, procesatorului sau vânzătorului şi numele sau codul organismului de inspecţie şi certificare, mai arată informațiile MADR.

România are puțin peste 10.000 de producători agricoli certificați ecologic, arată datele transmise de Ministerul Agriculturii. Ei cultivă mai puțin de 3% din totalul terenurilor agricole din România. În același timp, tot potrivit datelor oficiale, anual sunt și operatori retrași sau suspendați din sistemul de agricultură ecologică. Anul trecut, de pildă, au fost în această situație 1.852 de operatori, iar în 2017, peste 4.000.

Potrivit statisticilor europene, o treime dintre gospodăriile agricole se află în România. Terenurile sunt însă foarte fragmentate, căci peste 70% dintre acestea au sub 2 hectare, iar mai puțin de 0,1% dintre acestea sunt ferme unde se fac culturi organice. În 2017, suprafața de culturi bio de pe teritoriul UE reprezenta 12,6 milioane de hectare, mai bine de jumătate din aceasta fiind concentrată în patru state: Spania, Italia, Franța și Germania.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG