Pandemia de Covid i-a forțat pe mulți dintre angajați – de la profesori la IT-iști – să își transfere munca în mediul online, la „biroul de acasă”.
Însă, odată ce li s-a cerut să revină la birou, sentimentul de nemulțumire și dorința de a lucra în locui mai „flexibile” s-au acutizat.
Fenomenul „Marea Reașezare” - The Great Reshuffle, cum este cunoscut, i-a determinat pe mulți să demisioneze și să-și caute de muncă în altă parte, în timp ce alții au pus presiune pe angajatori să permită aplicarea unui program hibrid de muncă.
În România, angajatorii par să se arate reticenți față de munca de acasă. Experții, dar și angajații consultați de Europa Liberă România spun că angajatorii români încă nu s-au adaptat în totalitate la așteptările angajaților.
„Telemunca nu este doar ceva mecanic. Nu se pune problema dacă vrem sau nu munca remote în societatea românească, în companiile românești”, fenomenul va rămâne popular printre angajați, spune Viorel Bucur, antrenor profesional și consultant la Career Shift România. El lucrează în prezent din Paris.
Um studiului realizat de compania la care lucrează reflectă spusele sale.
Potrivit raportului, românii pun din ce în ce mai mult accentul pe echilibrul dintre viața personală și muncă și pe posibilitatea de a lucra flexibil. Printre beneficiile pe care aceștia le caută într-un job se numără:
- Un mediu de lucru mai plăcut;
- Posibilitatea de a lucra de oriunde;
- Mai mult timp liber;
- Beneficii;
- Valorile companiei/firmei;
Studiul a fost realizat în perioada 9-12 mai, iar la el au participat 200 de oameni.
Dintre aceștia, 58.5% spun că vor să plece de la actualul loc de muncă fiindcă vor să evolueze, în timp ce aproape jumătate (47,2%) nu se simt motivați la locul actual de muncă. Un procent puțin mai mic de oameni (32%), dar pe puțin la fel de relevant, spun că s-au simțit foarte stresați la locul de muncă în ultimele 6 luni.
Doar 30,7% au, însă, o direcție clară de schimbare a jobului.
„Momentan, îmi doresc să lucrez de acasă cam două zile din cinci pe săptămână. Cred că m-ar ajuta foarte mult”, ne-a spus Alina, o tânără angajată în domeniul economico-financiar din Craiova.
„Cred că organizațiile înțeleg că munca și joburile încep să se schimbe, că oamenii își doresc mai mult, că vor mai multă autonomie, libertate, un alt mediu de a lucra, un altfel de a lucra”, a confirmat și Viorel Bucur pentru Europa Liberă.
Orice întârziere în a se adapta la cerințele angajaților poate duce cu timpul la pierderea lor, avertizează specialiștii. Potrivit studiului efectuat de Career Shift România, românii nu vor să renunțe la timp liber și la posibilitatea de a lucra de acasă chiar și pentru un loc de muncă bine plătit.
„La un moment dat vorbeam cu o companie din România care și-ar fi dorit foarte mult ca angajații lor să revină la birou, însă mulți dintre ei refuzau pentru că deja își structuraseră viața personală într-un anumit fel, se mutaseră o parte în afara Bucureștiului și așa mai departe. Și atunci a-i obliga să revină la muncă ar fi însemnat să îi pui în imposibilitatea de a face acest lucru și poate de a demisiona și a-și căuta altceva”, spune consultantul la Career Shift România.
Munca la distanță din Thailanda
Mihai Zânt este co-fondatorul Career Shift România și lucrează alături de unii colegi de-ai săi din străinătate. În prezent, Zânt se află în Thailanda, de unde își începe programul de muncă în jurul orei prânzului, ora locală.
Modul de funcționare este unul simplu. Echipa cu care Mihai lucrează se folosește de diferite instrumente online prin care oamenii pot vedea în timp real cine, ce face și cât dintr-o anumită sarcină este gata. Aceștia se întâlnesc cu toții săptămânal, moment în care discută ce are fiecare de făcut.
„Până acum a mers foarte bine cu echipa. Cu o mare parte din clienți am lucrat în primă fază mult noaptea, chiar până la ora 1 sau 2 noaptea, și a trebuit atunci să-mi ajustez programul. Ulterior am reușit acest lucru”, spune Zânt.
„Practic, ziua de muncă începe la 13:00 ora locală, poți să-ți pui gândurile în ordine și să lucrezi mai strategic și focusat”, a continuat el.
Co-fondatorul Career Shift lucrează în prezent la un experiment ce vrea să demonstreze că telemunca funcționează de oriunde. Pe harta lui Mihai Zânt se află următoarele destinații de muncă la distanță: Bali (Indonezia), Phnom Penh (Cambodgia), câteva țări din America de Sud sau Africa și, la final, Spania, Portugalia și Italia.
Mai mult, experimentul său pune în lumină premisa următoare: dacă el poate lucra din orice țară, atunci oricine poate lucra în domeniul respectiv de acasă.
Micromanagementul
Viorel Bucur spune că angajatorii români nu sunt încă pregătiți să accepte amploarea fenomenului de lucru remote sau telemunca.
„Cred că ar putea accepta ca o parte din angajații lor să meargă în remote, dar nu cred că sunt gata să permită migrarea întregii munci și toată contribuția angajaților în sfera remote”, a punctat Bucur pentru Europa Liberă.
Potrivit Comisiei Europene, aproximativ 5.481.000 de români sunt activi în prezent pe piața muncii din România. Dintre aceștia, 3.470.000 lucrează în domeniul serviciilor, în timp ce în jur de 1.880.000 sunt angajați în industrie și construcții. Doar 131.000 din populația țării lucrează în agricultură, păduri și pescării.
Mihai Zânt spune că inclusiv din domeniul serviciilor, unde așteptarea să se poată lucra de acasă e mai mare, posibilitatea de a lucra de acasă nu ține neapărat de industrie sau sector, cât mai degrabă de cultura organizațională a locului de muncă.
„Ține de cum au lucrat liderii cu nevoia lor de control și cu dorința lor de a-i avea pe angajați sub ochii lor”, a explicat el.
Iar micromanagementul angajaților la birou este și unul din motivele pentru care mulți vor fie să lucreze mai mult de acasă, fie să renunțe la un job în favoarea altuia mai flexibil.
Experiențele oamenilor
Alina povestește că odată cu pandemia, șansa de a lucra de acasă i-a permis să-și rezolve și niște probleme medicale în paralel cu munca.
„Cred că e mai simplu atunci când te pui la treabă și muncești – o oră, două, trei – după care îți mai rezolvi o altă chestie în paralel, ștergi un praf, mergi la medic, cum am mers eu că am avut niște probleme medicale în ultimul timp”, spune Alina.
Angajata din domeniul financiar susține că se simte mai productivă noaptea, însă compania din Craiova la care lucrează o forțează să se prezinte în fiecare zi la birou. În aceste condiții, ea caută în prezent alt job, care să-i permită să lucreze măcar hibrid.
„Cu mare dezamăgire aș putea spune că cel puțin în domeniul meu, să continui în ceea ce fac, dacă vorbim de companii, nu prea am văzut remote”, spune Alina. „Domeniul și jobul mi-ar permite în mare parte să lucrez de acasă. Nu știu dacă mereu de acasă”, a adăugat ea.
Maria din București se declară, de asemenea, în favoarea telemuncii și spune că îi este greu să renunțe acum la rutina pe care și-a creat-o odată ce pandemia a forțat-o să lucreze doar de acasă.
„Mi-am creat o rutină care m-a ajutat să funcționez foarte bine în pandemie, să n-am depresii. Iar acum acea rutină e întoarsă, învârtită, iar readaptarea ia mai mult decât m-aș fi așteptat. M-am adaptat mai ușor la regulile pandemiei decât la regulile revenitului din pandemie”, a continuat Maria.
Pe de altă parte, ea admite că și-ar dori totuși și să meargă, fizic, mai des la birou. Spune că ar ajuta-o să revină la o anumită stare de normalitate și se simtă mai puțin izolată social.
„Eu cred că trebuie menținut un echilibru între nevoile organizației și nevoile angajaților. În principiu, angajatorii ar trebui să-și asculte angajații și să-și dea seama cum ar putea crea o formulă confortabilă de acum încolo, atât pentru organizație, cât și pentru angajați”, explică Viorel Bucur.
În prezent există însă și un grup consistent de tineri adulți – membri ai Generației Z – care nu au călcat vreodată într-un birou și care au lucrat numai de acasă.
Pentru mulți dintre ei, telemunca are și efecte adverse, precum sentimentul de anxietate și izolare față de colegii de la birou. Experții sunt de părere că efectele sunt mai pronunțate în rândul Generației Z, care au petrecut încă de la începutul pandemiei o mare parte din timp lipiți de ecrane.
„Aceasta este cohorta care a interacționat cel mai puțin față în față cu alte persoane în perioada de creștere”, spune Dr. Santor Nishizaki, profesor la Universitatea de Stat California, citat de The Wall Street Journal.
„Există o legătură între depresie, anxietate și felul în care ne comparăm constant cu alte persoane; iar apoi singurul mod prin care ne putem evalua este online sau pe rețelele sociale”, a continuat el.
Cercetătorii sunt de părere că angajații tineri cărora pandemia de Covid nu le-a permis să meargă vreodată la un birou sunt mai predispuși în a suferi pe plan profesional întrucât nu mai au aceeași oportunitate de a fi prezenți fizic și de a învăța de la colegi mai în vârstă, de a purta discuții constante cu șefii lor sau chiar de a se afla fizic unii în fața celorlalți.
