Ce-i în farfuria generației Z? Povești cu mâncare și gusturi cool ale tinerilor care învață să gătească de pe net

Nu mai există un singur mod de a aborda micul dejun, prânzul sau cina.

Puțini se mai simt constrânși de ideea de „corect” sau „greșit”, atât timp cât în farfurie e ceva gustos. Românilor le place din ce în ce mai mult mâncarea de pe meleaguri, descoperită în călătorii sau de la restaurantele mai diversificate care se deschid acum.

Odată cu dezvoltarea internetului și a sferei online, au apărut și cei pasionați de gastronomie, care s-au găsit unii pe alții. Mii de oameni din întreaga lume sunt food-bloggeri, adică scriu sau filmează rețete, recenzii sau creează conținut online despre mâncare.

Milioane învață de la ei, sau măcar trag un ochi la o listă de ingrediente pentru un fel de mâncare necunoscut ori proporțiile dintr-o rețetă dragă, pe care nu și-o amintesc prea bine.

Europa Liberă a vorbit cu un creator de conținut din această zonă aparent nelimitată a mâncării, un român care întruchipează spiritul noii generații în relația lor cu rețetele și ingredientele din farfurie.

Kevin Tatar e clujean și a plecat în Olanda la facultate. Și-a găsit succesul pe internet.

El postează în engleză pe internet și are aproape patru milioane de urmăritori pe YouTube, pe canalul său KWOOWK, și alți un milion pe Instagram. A publicat între timp și o carte de rețete.

Ca mulți tineri din generația sa, Kevin a copilărit la bloc – dar în egală măsură și pe internet.

„Baza și spiritul gătitului mi-au fost puse de bunica mea, dar rețete și tehnici am învățat de pe internet”, spune Kevin Tatar pentru Europa Liberă. Nu pretinde că ar fi fost instruit profesional, ci doar face rețete care i se par interesante.

A vrut mereu să ajungă să facă ceva pe internet. A început postând multe rețete pentru studenți, cu ingrediente cu prețuri rezonabile și cu valoare nutrițională potrivită pentru un segment de populație care ajunge adesea să mănânce mai degrabă haotic.

„Rețetele pentru studenți vin dintr-o zonă autentică. Nu pot să pretind că știu să fac ceva de stea Michelin. Eram student la vremea aceea și încercam să fac mâncare pentru mine”, explică el.

Încă învață și acum studenții să gătească mese ieftine și gustoase, la fel de simple ca la început. Dar mai și pregătește mic dejunuri de pe Glob, face paste de la zero sau încearcă să mănânce doar vegan ca să se dezvețe de obiceiul că e nevoie de carne ca să mănânci o masă completă.

Ideile îi vin din jurul său: din spațiul multicultural din Olanda, din relația mai matură pe care o are cu mâncarea și din contextul sociologic din jurul mesei.

Chiar dacă învață tinerii să gătească rapid, a început să se gândească că aceasta nu este neapărat soluția.

„Câteodată, e bine ca mâncarea să fie mai înceată și să fim mai atenți la ea. Suntem într-o societate în care totul trebuie să fie rapid, eficient, productiv. Atunci, și mâncarea industrializată contribuie la asta. Or, există multă valoare în a ști de unde-ți vin roșiile de grădină sau ouăle, în a găti împreună cu cei din jurul tău”, spune tânărul creator de conținut.

Din acest motiv, chiar și în peisajul său culinar divers și colorat, caută o fărâmă de acasă. Spune că este „complet îndrăgostit” de pastele cu nucă și zahăr pe care i le făcea bunica, o rețetă din copilărie pe care o gătește adesea.

Alte rețete dragi le transformă după gustul lui.

„Mai fac o mămăligă și o tocăniță de ciuperci, dar pun un pic de miso în tocăniță, chestii care mă reprezintă pe mine. Asta e important pentru mine”, punctează Kevin. (Miso este o pastă fermentată de boabe de soia, făcută de secole în Japonia. Ea adaugă un gust umami, savoarea care constituie al cincilea gust).

Întocmai acesta e și spiritul pe care ar vrea să-l încurajeze în rândul celorlalți: să experimenteze, să facă după placul lor, să se gândească la lucruri într-un mod diferit.

„Ideea de a aborda mâncarea într-un mod unic, care te reprezintă pe tine”, spune el pe scurt.

Desigur, în ziua de astăzi, și videoclipurile cu mâncare au ajuns distracție ca oricare alta. Au devenit entertainment în resursa infinită care este internetul, consideră Kevin. Trebuie doar să știi cum să înveți „să navighezi printre zgomot”.

Gusturile și societatea s-au schimbat, iar internetul leagă totul

„În comparație cu ce se gătea acum câteva decenii, supe bogate sau cozonacii făcuți de la zero, acum se prepară prăjituri din doar două ingrediente sau fără coacere”, spune pentru Europa Liberă Laura S., în vârstă de doar 13 ani.

Omul modern, presat de responsabilități, nu mai are la fel de mult timp.

Petrece mai puțin timp mâncând. Mai ales cei care locuiesc singuri - ei nu stau la masă la fel de mult precum cei care locuiesc cu altcineva.

În medie, oamenii petrec mai puțin timp gătind decât acum câteva decenii. În Franța, de exemplu, în mai puțin de patru decenii, timpul a scăzut de la 75 la 61 de minute pe zi.

S-au mai relaxat și rolurile de gen: femeile își permit să gătească mai rar și bărbații pătrund în bucătărie. Femeile nu mai sunt ținute doar pe-acasă, chiar dacă încă există așteptarea ca ele să-și hrănească familiile.

Femeile muncesc mai mult ca niciodată, dar încă există așteptarea ca ele să facă treaba prin casă. În întreaga Europă, 79% dintre femei fac treabă în casă și gătesc în fiecare zi, comparat cu doar 34% dintre bărbați. Diferența dintre responsabilitățile prin casă este cea mai mare pentru cuplurile care au copii.

Tinerii își împart lucrul prin casă mai echitabil, femeile mai educate petrec mai puțin timp în bucătărie decât cele cu un nivel mai scăzut de educație, iar pentru bărbați este exact invers.

Din ce în ce mai mulți bărbați devin interesați de gătit, chiar dacă în Vest femeile gătesc de cel puțin două ori mai mult decât bărbații, în medie.

Singura țară în care bărbații gătesc mai mult ca femeile este Italia.

Mai mult, contactul cultural dobândit de tinerele generații atât călătorind, cât și pe internet, le-a redefinit gusturile. De exemplu, acum sunt în trend ingredientele iuți și aromele coreene sau italienești, iar pentru a încerca aceste arome acasă, orice bucătar trebuie să facă măcar un minim de cercetare.

Tinerii nu mai pot învăța din casă rețetele pentru toate lucrurile pe care le mănâncă: chiar dacă bunica știe să împacheteze sarmale, nu înseamnă că știe ingredientele pentru sushi.

Îți mai recomandăm

„Poftă bună, vecini!” | Felul de mâncare care divizează și unește popoarele

Mulți tineri au plecat de acasă cu cât au apucat să prindă de la familie: unii mai mult, alții mai puțin, dar toți au trebuit să învețe să se descurce.

Sabina C. a plecat în Anglia la facultate și a rămas acolo. A învățat de la mama ei să gătească, dar n-a plecat cu cartea de bucate după ea – așa că a căutat rețetele pe internet.

Sabina C. mai spune și că rețetele mamei sale sunt, câteodată, prea complexe și greu de urmărit doar din scris.

„Când a venit momentul să învăț, mi s-a părut că internetul era mai simplu. Am folosit multe video-uri de pe YouTube și pentru că mi-e mai ușor cu instrucțiunile vizuale. Îmi place să le urmăresc o dată și apoi să experimentez cu condimentele”, spune ea.

Tânăra adaugă că ar vrea să-și alcătuiască propriul caiet cu rețete, un interes pe care mulți îl împărtășesc.

Unii ar face de mâncare după rețetele bunicii, dar îi încurcă măsurile lor. Crescuți cu rețete clare, nu cu măsuri „ochiometrice”, de la distanță e greu să înțelegi cât înseamnă o mână de ceva pentru bunica.

„Eu învăț de pe net, pentru că bunica îmi dă indicații gen: o mână de, o cană de… Și eu am nevoie de grame!”, spune Adria, o altă tânără plecată de acasă încă din facultate.

La fel ca Sabina, Laura a învățat de la bunici și părinți să gătească, dar de câțiva ani preferă să caute singură rețete pe internet.

„E o comunitate în care totul se întâmplă rapid. Pe rețelele de socializare sunt prezentate rețete sănătoase și foarte ușoare, pentru absolut oricine”, punctează tânăra. Are dreptate – șapte din zece adulți găsesc rețete pe rețelele de socializare.

„Gătitul e o artă, iar telefonul mă ajută să o înțeleg mai bine”, conchide Laura.