Europa Liberă a discutat pe acest subiect cu câțiva tineri români, din țară și aflați la studii în străinătate, pentru a afla motivele dezinteresului pentru politica românească.
În cele mai multe dintre cazuri, atitudinea critică față de sistemul politic românesc s-a transmis din familie, dar și din comparația cu alte sisteme la care tinerii au avut acces în țările în care au ajuns la studii.
Așa se face că cei tineri exersează deja un anumit sentiment de neputință și disconfort față de luptele de pe scena politică, de natură să-i îndepărteze cu totul de o zonă pentru care cu atât mai puțin ar putea să opteze la un moment dat.
Ei reclamă inclusiv lipsa unei educații și a unor îndrumători care i-ar putea ghida în accesarea unui volum prea mare de informații, dar mai ales dezinformare, asupra cărora nu pot discerne și pe care nu sunt pregătiți să le gestioneze.
Efectul? Se vede cel mai bine la vot, unde doar un sfert dintre tinerii între 18 și 34 de ani s-au prezentat în scrutinul din decembrie 2020.
Tinerii din diaspora sunt ceva mai activi din acest punct de vedere, unde o treime dintre alegători este reprezentată de ei.
1. Lipsa unor surse sigure de informare, care să ofere garanția gestionării corecte a informației
Mircea are 33 de ani și spune că nu știe de unde să se informeze despre politică pentru că majoritatea website-urilor de știri abordează subiecte de cancan, bârfe, și nu prea analizează ideile, inițiativele și proiectele din politică.
Crede că, în general, oamenii citesc ca să iasă din monotonie și nu prea sunt interesați de fapte, motiv pentru care și aceste website-uri livrează ceea ce exact ce vor cititorii lor: cancan.
El caută pe internet informații despre anumite subiecte atunci când bunica lui îi relatează ce vede la televizor, știri despre care el spune că, de cele mai multe ori, sunt false. „Mai mult pentru liniștea mea caut să-i aduc contraargumente. Ultima dată a insistat că Elon Musk a fost în România. Cei mai în vârstă sunt greu de convins că ar putea fi victimele unor dezinformări”, constată Mircea.
Nu mai are un televizor în casă de 10 ani, iar informațiile și le ia de obicei din podcasturi sau din materialele video.
Bianca, în vârstă de 22 de ani, plecată la studii în Olanda, nu crede că politica românească este plictisitoare, dar îi este greu să țină pasul cu toate sursele.
Spune că nu știe exact cum să își aleagă sursele de încredere și se întreabă dacă există o modalitate de verificare a surselor, pentru a ști dacă sunt de încredere sau nu.
În general, le respinge pe cele cu un discurs agresiv sau care nu-și pot susține cele afirmate cu argumente și prin raportare la fapte verificabile.
Când vine vorba de sursele în care are încredere, Bianca înclină spre organizațiile media mari pe aplicațiilor cărora accesează secțiunea de știri. Apoi face propriile căutări pe subiect, dar spune că „durează mult să găsesc un articol competent”.
Preferă să urmărească emisiunile sau alte tipuri de materiale video. Îi place să se uite la postările anumitor creatori de conținut români de pe YouTube, care uneori abordează teme politice. Însă este conștientă că acești creatori nu sunt analiști politici și nu au o pregătire jurnalistică, așa că nu poate garanta pentru corectitudinea informațiilor pe care aceștia le livrează.
Și-ar dori să aibă o emisiune care să-i fie pe plac. „M-ar ajuta să găsesc pe cineva care să mă țină la curent, care e obiectiv, dar care poate să își exprime și părerea, bineînțeles fără extremisme.”
Emilia, în vârstă de 19 ani, și-ar dori să poată accesa discuțiile despre politică într-un format mai prietenos, cu care este mai obișnuită. Majoritatea articolelor de știri nu prezintă informația într-un mod accesibil pentru tinerii din generația digitală.
„Motivul pentru care nu mă atrage politica românească sau politica în general este modul în care schimbările și știrile din plan politic sunt prezentate. În general, despre noutățile din plan politic eu aflu de pe Facebook, unde articolele au același format care mi se pare îngrozitor de plictisitor. Mi-ar plăcea să văd subiecte din acest domeniu dezbătute și pe Instagram, platforma pe care o utilizez mai des, unde am o mulțime de persoane cu un content de calitate”, spune Emilia.
2. Luptele politice și distanța dintre politician și omul de rând
Anastasia are 18 ani și este din Suceava, dar studiază în Elveția.
Dintotdeauna a deranjat-o sistemul românesc și spune că a crescut văzând corupția celor de la putere și consideră că interesele personale ale politicienilor din România primează în responsabilității față de cei care i-au ales și a dorinței de a le îmbunătăți nivelul de trai.
„Politica pentru mine nu este esențială deoarece, încă de când suntem mici, putem face diferența dintre bine și rău, trecut și viitor, iar politica din România ne oferă o perspectivă coruptă”, spune Anastasia.
Deși are doar 19 ani, Emilia este deja dezamăgită de oportunismul politicienilor români.
„Din punctul meu de vedere, politicianul român este un om dornic să se afle la conducere doar pentru 'a fi în treabă': ia decizii, în general, în necunoștință de cauză, apoi nu suportă consecințele și se evaporă ca prin minune din sistem”, consideră Emilia.
Mircea încearcă să înțeleagă ce impact are politica asupra vieții omului de rând și încă nu a găsit un răspuns la această întrebare.
Crede mai degrabă că „politicienii ne fură banii, cresc taxele și nu fac nimic pentru țară” și că politicianul român este „un supraviețuitor care nu înțelege că sunt resurse pentru toată lumea și care trage doar pentru turta lui”.
Crede că nu ar putea schimba mare lucru dacă, de exemplu, s-ar implica în politică sau prețul plătit ar fi mult prea mare pentru o eventuală schimbare în sistem. „E un preț prea mare pe care-l plătești ca să faci o schimbare mică în sistem”, spune el.
„E o distanță prea mare între viața mea de zi cu zi și politică. Îmi aduce frustrare sau apatie. Știu că politica mă afectează, dar este precum o carie care încă nu doare. Prefer să rezolv problemele cotidiene decât să știu cine ne fură”, adaugă tânărul.
El crede că societatea încă este marcată de reminiscențele și traumele comunismului. „Eu cred că generația părinților noștri a trăit prea multă foamete și cei care au ocolit-o au făcut-o prin combinații, așa că această genă de combinatori a rămas în noi”, adaugă Mircea. Acesta este unul din motivele pentru care are mai degrabă repulsie față de politica românească.
3. Tentația unor orizonturi mai promițătoare
Anastasia, care studiază acum în Elveția, s-a uitat dintotdeauna în afară, peste graniță, la alternative „mai bune”. Tânăra condamnă lipsa de interes a politicienilor, mai ales în ceea ce privește sistemul educațional, pentru care ar fi putut preluat modelul deja verificat al sistemelor vestice.
„Deși poate suna dur, în ceea ce mă privește, ca fostă elevă în România, prin intermediul sistemului educațional am observat că cei ce sunt la conducere nu iau în considerare cum ar trebui să se prezinte curricula școlară, metodele didactice, informația esențială, refuză să ia exemplul unor țări mai dezvoltate și inovate din acest punct de vedere.”
Astfel a ajuns la concluzia că este mai simplu să se orienteze spre țări unde tinerii sunt respectați și se simt integrați. „Modul în care decurge sistemul politic din România ne determină să ne orientăm spre alte țări, care ne prețuiesc și ne integrează întru totul”, punctează Anastasia.
