Cu o zi înaintea împlinirii a doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina, guvernul american a anunțat câteva sute de sancțiuni suplimentare.
Pe lista celor sancționați au fost incluși și doi cetățeni moldoveni: Marina Tauber, deputată partidului dizolvat „Șor”, și Valerii Copeichin, un moldovean cu reședință în Uganda care - potrivit Trezoreriei americane - „a operat sau operează într-un sector al economiei Federației Ruse, prin care susține baza militar-industrială a Rusiei”.
Conform informațiilor din bazele oficiale de date din Rusia, consultate de Europa Liberă, Copeichin Valerii Ernestovici deține și cetățenia rusă, și s-a născut în regiunea Rostov în anul 1961.
O motivare a Curții Supreme de Justiție din Moldova, din 2016, sugerează că Copeichin a fost acuzat de întreprinderea de stat „CRIS Registru” că ar fi obținut cetățenia R. Moldova prin fraudă.
Sursele Europei Libere Moldova din cadrul Agenției Servicii Publice afirmă că, în 2014, a fost deschisă o anchetă internă, iar în martie 2015 lui Copeichin i-au fost anulate actele de identitate moldovenești.
Un document intern de la „CRIS Registru”, apărut ulterior și văzut de Europa Liberă, arată că o comisie pentru problemele cetățeniei și acordării de azil politic a declarat nulă decizia întreprinderii de stat de a-l lipsi de cetățenie pe Copeichin. Acest lucru s-a întâmplat în 2016.
În același an, Curtea Supremă de Justiție a obligat „CRIS Registru” să-i restabilească toate actele bărbatului originar din Rostov.
Nu este clar cu ce s-a ocupat sau se ocupă Copeichin în Moldova, nici de ce anume a dorit să devină cetățeanul acestei țări, primind primul pașaport în 1994.
Este însă ușor de presupus că pașaportul moldovenesc l-a ajutat, ca pe mulți alții, să se deplaseze mai bine în lume, mai ales în UE, care a oferit în 2014 regim liberalizat de vize moldovenilor.
Apărându-l în justiție în 2015, când i-a fost contestată cetățenia, avocatul lui spunea că Valerii Copeichin ar fi lucrat la Academia de Științe a Moldovei în anii 1990 și că ar fi deținut și un pașaport de serviciu eliberat de Ministerul Afacerilor Externe.
Europa Liberă nu a găsit în arhive niciun articol științific sau referiri la activitatea lui în MAE de la Chișinău.
De asemenea, nu este clar cât de mult timp petrece Copeichin în Republica Moldova și dacă desfășoară vreo activitate în țară.
Europa Liberă Moldova nu a identificat nicio companie înregistrată pe numele său în R, Moldova. Singurele informații obținute sunt că în iunie 2022 a călătorit la Chișinău din Istanbul, pentru o perioadă de cinci zile, iar în 2023, din Dubai, pentru trei zile.
Tone de arme, elicoptere de atac și cum a ajuns Copeichin în vizorul ONU
Pe parcursul anilor 2016 și 2017, în timp ce făcea demersuri pentru a-și recăpăta cetățenia moldovenească, Valerii Copeichin a fost menționat în mai multe articole de presă și chiar într-un raport al ONU care investiga transferurile ilegale de arme către Sudanul de Sud, cu participarea multor „dealeri” de diferite naționalități.
ONU scria în acel raport că are informații, inclusiv documente, potrivit cărora un avion cargo care transporta 31 de tone de arme (10.000 de puști de asalt AK-47, încărcătoare de rezervă, baionete și instrumente aferente) a sosit pe 29 august în Uganda.
Destinația finală a încărcăturii cu valoare estimată de peste 20 de milioane de dolari era Sudanul de Sud, țară unde un conflict armat între guvern și opoziție, dar și între fracțiuni rebele rivale, început în 2013, se soldase până în 2018 cu 400.000 morți.
„Marfa” din avionul menționat în raportul ONU provenea din Bulgaria și era destinată companiei Bosasy Logistics, înregistrată de Copeichin în Kampala (Uganda), în 2014. În actele din țara africană este prezentat ca „Valari Copcin”.
Conform altui raport, de la Conflict Armament Research, aceeași companie, Bosasy Logistics, a furnizat în 2015 trei elicoptere de atac Mi-24V din Ucraina către Sudanul de Sud.
Datele consultate din înregistrările vamale ucrainene de jurnaliștii Europei Libere confirmă faptul că tranzacțiile au avut loc în perioada aprilie-iulie 2015.
Exportatorul cu care ar fi colaborat firma lui Copeichin în această situație a fost „Promoboronexport”, o întreprindere de stat din Ucraina, iar valoarea elicopterelor a fost de circa 41,5 de milioane de dolari.
Cu toate acestea, în ultimii ani, Bosasy Logistics a intrat într-un con de umbră, iar Copeichin s-a concentrat din ce în ce mai mult asupra companiei Pro Heli International Services, pe care a înregistrat-o în Uganda în 2016 și care a ajuns să fie inclusă în lista recentă de sancțiuni a SUA.
Amprenta africană a Rusiei
În aprilie 2023, presa africană a relatat pe larg o vizită a președintelui ugandez Yoweri Museveni la întreprinderea lui Copeichin, care pare să funcționeze sub o formă de parteneriat dintre guvernul Ugandei și cel al Federației Ruse.
Museveni a spus permanent cum întreprinderea lui ar putea fi „un exemplu de cooperare excelentă pe termen lung” între Uganda și Rusia.
Președintele ugandez venise în vizită la Copeichin să vadă primul elicopter rusesc trecut printr-o reparație capitală în Uganda.
Datele Serviciului Vamal al Federației Ruse accesate de Europa Liberă arată că, din 2019 până în 2023, Copeichin a organizat peste 600 de livrări de piese (în valoare de peste 8 milioane de dolari) pentru elicoptere civile și de atac, de la companii din Federația Rusă către întreprinderea sa din Uganda Pro Heli International Services.
În ianuarie 2024, reprezentanții Pro Heli au mers în Ghana, unde au discutat „modalitățile de colaborare” cu Forțele Aeriene ale țării din vestul Africii în domeniul reparațiilor, întreținerii și reviziei aeronavelor.
Nu este limpede în ce măsură activitățile comerciale ale lui Copeichin în Africa sunt încuviințate sau poate chiar dirijate de statul rus, și în ce măsură acestea reprezintă acțiuni motivate de profit personal.
Cert este că sancționarea lui de către SUA vine pe fondul unor încercări susținute ale Federației Ruse - mai ales după anexarea ilegală a Crimeei, în 2014, și după izolarea internațională care a urmat - de a-și mări influența în Africa, inclusiv prin resuscitarea unor legături economice și militare din epoca sovietică.
Cel mai cunoscut exemplu de „expansiune” rusească în Africa a fost în ultimii ani „imperiul” militar și de afaceri al lui Evgheni Prigojin, fondatorul armatei private Wagner, care continuă să fie activă în țări africane chiar și după moartea acestuia, într-o prăbușire a unui avion particular cu care călătorea anul trecut.
