Singurele precizări de program ale lui Zelenski se rezumă la câteva fraze generale despre legături tot mai strânse cu UE și NATO, plus dorința de rezolvare a conflictului cu Rusia.
Alte declarații sugerează că Zelenski și-ar dori un sistem politic bazat pe democrație directă, adică pe consultarea populară prin referendumuri și comunicare online. Toate aceste preferințe generale sună bine și la modă dar nu înseamnă ceva anume.
Zelenski a fost ales Președinte și, indiferent de gusturi sau atitudini, nu va putea lucra decât susținut de o majoritate parlamentară cooperantă. Alegerile generale vor avea loc în octombrie și Zelenski nu are, încă, un partid propriu zis. Mișcarea Servitorul Poporului, formată în jurul lui Zelenski e, mai degrabă o coagulare entuziastă, nu o organizație politică bine structurată. În aceste condiții, e de crezut că alegătorii nu aveau cum să voteze pentru ideile lui Zelenski ci doar împotriva faptelor fostei administrații.
Lipsa de calitate și rezultate a administrației Porosenko a fost prima și, poate, unica țintă a alegătorilor care l-au făcut Președinte pe Zelenski. Ucrainienii s-au răfuit, din nou, cu sistemul politic. Pentru a treia oară în ultimii 15 ani, sistemul a fost negat și zdrobit, fără ca alegătorii să fi reușit să găsească o alternativă durabilă.
Dealtfel, Zelenski pare să fi rezumat cel mai bine această stare de fapt în cuvintele adresate lui Porosenko, în timpul dezbaterii directe organizată, incredibil dar normal pentru o țară iritată și tumultoasă, pe stadionul olimpic din Kiev. Zelenski i-a spus lui Porosenko: ”Eu nu sînt adversarul tău. Sînt sentința împotriva ta!”.
E foarte credibil că această formulă rezumă perfect atitudinea alegătorilor care au știut și vrut un singur lucru: îndepărtarea vechii administrații, indiferent de consecințe și variante. Cu alte cuvinte, ucrainienii au demonstrat, încă o dată, o aversiune de-a dreptul fioroasă față de autoritate, față de orice formă de autoritate.
Zelenski însuși ar trebui să înțeleagă bine semnalul. Viitorul îl poate pune în fața aceleiași furii. Consecința previzibilă a votului devastator care l-a făcut Președinte pe Zelenski e reinstaorarea premizelor pentru o răfuială viitoare. Dacă nu va deveni vehicolul unui miracol, Zelenski nu are cum face politică serioasă. Consilierii și experții pe care se sprijină sînt o improvizație.
Lipsa de experiență îl expune mașinațiilor politice ale unui sistem experimentat și cinic. În Occident, multă lume aștepta, mai degrabă, o victorie a lui Porosenko, omul cunoscut cu care se putea lucra cît de cît. Rudia va aștepta, probabil, impasurile iminente ale noii administrații și va contribui, fără îndoială, la adîncirea lor.
Ucraina, cel mai important tampon strategic al lumii, statul care desparte flancul estic al alianței occidentale de Rusia, revine la imprevizibil. Alegătorii au distrus o administrație coruptă și au pus în locul ei o negație fără contur sau direcție. Într-un fel, anihilând a treia oară o administrație detestată, alegătorii au luat puterea. Victoria lor e însă un fel de a asigura propriul eșec. Pentru că democrația a triumfat electoral în Ucraina, fără să cîștige nici un argument pozitiv.
Opiniile autorului nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă
