Când ați mâncat ultima dată hrișcă? Probabil nu recent, chiar dacă alimentul vă este cunoscut. Iar borșul roșu, din sfeclă, vă e cu siguranță (și) mai puțin familiar.
Mâncăruri extrem de populare în Ucraina sunt cel mult ocazionale în România. La fel au devenit și pentru refugiații ucraineni în cele două luni de când mulți dintre ei sunt deja aici.
Altfel stau lucrurile la Cantina Prieteniei / Idal'nya Druziv, deschisă recent pentru ei într-o zonă semi-centrală din municipiul Cluj-Napoca. Bucătarul tradițional al asociației o Masă caldă - care a pus pe roate inițiativa - este dublat de o experimentată bucătăreasă ucraineană fugită din calea războiului.
Bucătar din Kiev, gătește pentru ucraineni la Cluj
Yuliya Tsymbalenko (41 de ani), bucătar de profesie din Kiev, a ajuns la Cluj chiar de ziua femeii, alături de fiica ei de 20 de ani.
A fost cooptată în echipa asociației, tocmai pentru ca meniul oferit ucrainenilor să poată fi adaptat gustului și obiceiurilor lor culinare.
A oferit sprijin cu gătitul și la centrul de tranzit din gara Cluj, dar acum este om de bază la cantina recent deschisă.
„Sunt bucuroasă că pot lucra aici și că am sprijinul voluntarilor. Mă bucură faptul că pot găti pentru ceilalți refugiați și că aceștia primesc mâncarea gratuit și că e și un bucătar român. Putem găti în ambele stiluri: și ca acasă, dar și ca aici, ca ei să încerce și ceva nou, local”, spune Yuliya.
Este ajutată cu traducerea de o altă Iulia, Turos, ucraineancă stabilită în Cluj, neobosit translator pentru cei care poposesc în oraș. De altfel ea e cea care a contactat-o pe chef Yuliya, ca ucrainenii să aibă un meniu adaptat și gusturilor lor.
„Noi nu prea folosim în Ucraina paprika, precum aici. În schimb, borșul roșu, sau supa roșie, este un preparat tradițional la noi, culoarea se obține însă cu ajutorul sfeclei. Am făcut și supă de hrișcă, dar vrem să le oferim și rețete populare în România, adaptate puțin”, a continuat bucătarul.
De la hrișcă, la suferința tăcută
„E prima dată când mănânc hrișcă, după două luni”, spune entuziasmată o refugiată, așezată la masă alături de băiețelul ei. Comesene îi sunt alte mame, împreună cu ai lor copii.
În spatele zâmbetului femeii, de loc din Cernigău, e o dramă, întrevăzută de vizele de intrare în România. Una e din martie, dar alta din aprilie.
„Am fost luna trecută în Ucraina să îmi găsesc pe soțul, a fost înrolat în armată și de atunci nu mai știu nimic de el. Nu am aflat nici acum”. Mărturia femeii cade ca un fulger și nu e în mod clar singulară.
În camera de alături, un tânăr și o tânără se pregătesc să deguste din felul 1 cu specific ucrainean.
„În Ucraina mâncăm des hrișcă, dar în România nici nu prea am găsit, mai degrabă în magazinele bio”, spune tânăra de 28 de ani. În fața ei stă fratele vitreg, care urmează să împlinească 18 ani iar anul acesta își va susține BAC-ul. Au venit din Nikolaiev, unul din orașele afectate puternic de război.
„El face școala online, dar în vară va trebui să meargă în Ucraina, undeva mai în vest probabil, să își dea examenul”, explică, într-o engleză fluentă, sora mai mare.
Ideea unei cantine dedicate refugiaților, mai ales și cu un meniu adaptat, îi face să le crească sentimentul de integrare.
„Încercăm să ducem o viață normală aici, dar nu putem trece peste ce se întâmplă acasă, avem rude, apropiați, prieteni, care trec prin drame”, concluzionează ea.
Situațiile dramatice care se ascund în sufletele celor de la mesei își continuă firul până în bucătărie.
Soțul și băiatul bucătăresei Yuliya au rămas în Kiev, unde traiul le e obișnuit constant de alarme aeriene. Bărbatul îi e rezervist, dar nu a fost înrolat încă, însă nu se știe când acest moment poate veni.
„Stau în casă, dar în momentul în care sună alarmele se refugiază de îndată lângă stâlpii de susținere”, relatează ea.
„Vrem să îi facem să se simtă acasă!”
De când a fost deschisă cantina Prieteniei, dedicată refugiaților, bucătarul de bază al asociației „O masă caldă” și-a schimbat punctul de lucru, de la cantina comunitară unde ONG-ul continuă să gătească pentru oamenii cu statut social defavorizat.
„Încercăm să îi ajutăm pe refugiați să se simtă ca acasă, să le mai alungăm din panică, stres. De aceea și gătesc împreună cu o bucătăreasă din Ucraina, să putem face mâncăruri specifice lor, dar și nouă, ca să se obișnuiască și cu stilul românesc, pe perioada cât sunt în România”.
Ședințele de meniu sunt bilingve, iar traducătoarea Iulia Turos ajută bucătarii să atingă numitorul comun.
Banalele chiftele, pe care ucrainenii le pregătesc în alt mod, a fost una din provocările în variantă autohtonă, care le-a fost lansată oaspeților.
„Compoziția și modul de gătire e diferit față de cum sunt obișnuiți, le-am făcut la cuptor, pentru că sunt mai sănătoase, le-au plăcut foarte mult. Tocana în care noi punem totul la un loc ei o mănâncă altfel, cu garnitura, carnea și sosul, separate, dar avem feedback-uri bune și aici”.
Ionuț vorbește de lângă tava cu gulaș, preparat tradițional ardelenesc, gătit alături de Yuliya și adaptat gusturilor oaspeților.
„Am pregătit o variantă româno-ucraineană, mai puțin spicy, pentru că ei nu mănâncă neapărat picant. Am folosit cârnat, pentru că îl preferă și în gulaș și la cuptor, în toate felurile în care l-am gătit până acum, plus legumele de rigoare”.
A descoperit și el preparatele tradiționale ucrainene, de la supa roșie pe bază de suc de sfeclă, la supa de hrișcă.
La cantină, bucătarii și voluntarii asociației pot găti până la 300 de porții de mâncare, supă și felul 2, dar în mod constant mănâncă deocamdată 50-60 de persoane.
Pe lângă cele două săli de mese din interior, au fost amenajate spații de servirea mesei și în exterior, în așteptarea vremii calde.
Mobilizarea generală pentru Cantina Prieteniei
Asociația „O Masă Caldă” a pregătit mâncare și pachete de drum pentru refugiații ucraineni încă de la finalul lunii februarie, la centrul de tranzit din gara Cluj-Napoca.
Numărul refugiaților care ajung aici este în scădere, dar voluntarii continuă să fie prezenți în continuare acolo. Li se oferă hrană caldă, ceai, dublate de WI-Fi dar și de locuri de cazare peste noapte.
„Pe măsură ce a trecut timpul, am constatat că refugiații cazați în oraș se întorc la gară să mănânce, fiind spațiul 'cald și prietenos' care i-a întâmpinat la venire, după cum le-au spus colegilor voluntari. Astfel, a apărut necesitatea de a le oferi un spațiu dedicat în care să regăsească această atmosferă, în condiții propice de a lua masa de prânz”, explică Raimonda Boian, președintele asociației
Așa a fost amenajată, în doar trei săptămâni, cantina Prieteniei, costurile de peste 50.000 de lei fiind suportate de Primăria clujeană. Clădirea aparține de altfel municipalității, fiind în administrarea unui liceu clujean.
Costurile echipamentelor utilizate ajunge de 150.000 de lei, bani suportați din fondul asociației.
Pe de altă parte, atât în centrul de tranzit de la gară, cât și la cantina Primăriei, eforturile asociației au fost sprijinite și de multe alte ONG-uri, dar și de instituțiile publice locale, sub umbrela „Ajutăm Ucraina”.
Cantina Prieteniei funcționează pe bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 128-130, din cartierul Mărăști din Cluj-Napoca, într-un imobil din curtea sediului Companiei de Transport Public, în vecinătatea liceului Anghel Saligny.
Este deschisă zilnic pentru masa de prânz între orele 14-18, dar orarul poate fi prelungit în funcție de nevoi, spun coordonatorii inițiativei.
