Niciun oficial nu știe unde sunt și ce fac ei. Statul a început un plan de reducere a abandonului școlar, dar efectele nu sunt deocamdată vizibile. România deține recordul negativ la abandon școlar între cele 27 de țări din Uniunea Europeană. A început acum peste 20 de ani și a tot crescut după valurile de plecări la muncă, în afara țării, ale părinților, în preajma anului 2007. Printre cele mai mai des întâlnite cauze ale abandonului școlar sunt sărăcia și faptul că părinții nu-și îndrumă copiii către școală.

Pe 14 septembrie 2020, Gheorghița Dona s-a așezat în bancă, la școala din Fierbinți Târg, în clasa a XI-a. Sigura diferență între ea și ceilalți colegi de clasă era faptul că ei aveau 16 ani, Gheorghița – 48. Atunci când avea 14 ani, mama i-a ars prima carte pe care a adus-o acasă. Apoi i-a spus să se lase de școală. Așa că a abandonat-o la 16, dar s-a întors la 48.

Acum, la peste 50 de ani, Gheorghița Dona, care a terminat liceul în 2022, este bucătăreasă în orașul Fierbinți Târg, un orășel din județul Ialomița.

Gheorghița Dona își amintește că în copilărie iubea cărțile și școala, dar părinții nu au mai susținut-o: „Prima dată mi-am cumpărat cărți când am avut 14 ani, mama m-a certat că, în loc să-mi iau șosete, mi-am luat cărți. Îmi aduc aminte că am găsit o carte mergând cu vacile pe islaz. Atât de mult m-am bucurat! Era o carte de poezii și desene și săream efectiv ca un copil, bucurându-mă de cartea aceea! Nu avea coperți, dar pentru mine nu avea preț cartea aceea. Din păcate, mama mi-a băgat-o pe foc. M-a durut enorm!”.

Pentru Gheorghița, au urmat familia, copilul, statutul de mama singură, multă muncă, pierderea casei într-un incendiu, o boală gravă și alte probleme.

Femeia spune că a renunțat la tot ceea ce ar fi putut să aibă în plus față de strictul necesar pentru supraviețuire, de la hrană la tratament, pentru a-și susține fiica la școală.

Acum trei decenii și jumătate, când Gheorgița a părăsit școala, învâțământul obligatoriu în România era de doar zece clase.

Acum, educația obligatorie prin lege ar trebui să înceapă cu grupa mijlocie de grădiniță și să se încheie după măcar trei ani de liceu.

Conform Eurostat – statistica Uniunii Europene, abandonul școlar timpuriu din România era în 2023 de 16,6%.

Definiția abandonului școlar în viziunea UE este renunțarea la studiile obligatorii și nereluarea lor de către tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani.

Însă datele Ministerului Educației arată că situația este chiar mai gravă:

În raportul privind starea învățământului preuniversitar în anul școlar 2022-2023, Ministerul Educației scrie că „rata brută de cuprindere școlară în toate nivelurile de învățământ (de la învățământul preșcolar la cel superior), ca raport din populația în vârstă de 3-23 de ani, a fost de 76%, valoare mai mică în raport cu anul școlar anterior”.

Cu alte cuvinte, aproape un sfert dintre copiii și tinerii din România care ar fi trebui să meargă la școală erau în afara sistemului educațional.

Tot în documentul Ministerului Educației scrie că în anul școlar 2022-2023, numărul de elevi din învățământul preuniversitar a fost de aproape trei milioane (2.891.700), în scădere ușoară față de anul școlar anterior.

Adică peste 700.000 de copii și tineri din România au un viitor în care vor trebui să se descurce în viață cu o educație precară.

Învățământ preuniversitar înseamnă toate formele de studiu până la facultate.

Profesorul de istorie Marcel Bartic, organizatorul unor programe remediale pentru elevii cu pierderi școlare, apreciază că cel puțin 200.000 de copii au abandonat școala numai în câteva generații și nimeni nu știe ce fac și unde sunt.

„Anul acesta s-au făcut niște comparații între copii înscriși (n.r. la școală) în 2012 și cei care au finalizat opt clase. În 2012, erau vreo 200.000. Au mai ajuns în clasa a opta vreo 160.000. Așadar, un număr de 40.000 de copii lipsă. Același lucru se întâmplă și cu copiii din ciclul liceal”, spune profesorul Marcel Bartic, care, ani la rând, a predat în sate devaforizate din nordul Moldovei.

Marcel Bartic mai spune că a încercat să afle date oficiale despre copiii care au abandonat școala: „Nu am găsit nicăieri, deși directorii școlilor, inspectoratele au obligația de a urmări, de a căuta cauzele, de a încerca să înțeleagă de ce nu mai vin copiii aceia la școală.”

Iar abandonul școlar, adaugă el, duce la sărăcie și, posibil, la infracționalitate. Dar și la împovărarea bugetului peste ani, cu noi costuri sociale.

Ministerul Educației știe, după cum arată în rapoartele întocmite, că numai într-un an școlar, 2021-2022, peste 18.000 de copii au părăsit ciclul primar sau gimnazial.

De departe, abandonul școlar cel mai mare e în mediul rural.

Un sfert dintre tinerii de aici au abandonat școala.

Ministerul Educației îi include în statisticile despre abandonul școlar pe toți copiii cu acte românești care nu ajung la școală în România, așadar inclusiv pe cei care învață în alte țări.

Printre ei, erau până acum, cel puțin teoretic, și cei doi copii ai lui Alexandru Marina. Sudor de meserie, bărbatul a locuit până de curând în Italia. S-a întors recent acasă, cu tot cu familie, în satul natal Platonești, din județul Ialomița.

Spune că la revenirea acasă au contat schimbările în bine de la grădinița și școala din sat.

La grădinița din Platonești, directoarea Silvia Moldoveanu a obținut de la Inspectoratul Școlar Ialomița prelungirea programului până după amiaza și dotarea cu pătuțuri noi. Astfel, părinții care lucrează mai departe de sat au unde să-și lase copiii mici până ajung acasă.

Și la școala din sat, directoarea a făcut îmbunătățiri majore după ce, cu ajutorul Inspectoratului Școlar Ialomița și al unei firme de consultanță, a obținut finanțare europeană prin toate programele posibile: Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Planul Național de Reducere a Abandonului Școlar (PNRAS), Masă Sănătoasă și multe altele.

A renovat toată școala, a construit băi în interior, inclusiv pentru copii cu nevoi speciale, a primit mobilă nouă, materiale sportive și educaționale, table inteligente, proiectoare, sisteme audio profesionale, stații de încărcare pentru laptopuri și tablete și multe altele.

Silvia Moldoveanu are o ambiție: să atragă cât mai mulți copii la grădiniță și școală. Copii din sat, din localitățile învecinate, din diaspora.

„Noi zicem că am contribuit la întoarcerea lor în țară și, până la urmă, la întinerirea populației, că asta ne interesează, că populația este îmbătrânită și ne interesează să-i atragem pe tineri. De ce să căutăm orașul când uite, putem avea și noi lucrurile astea!” explică directoarea filosofia sa profesională.

Cu ajutorul primăriei, una dintre grădinițele din Platonești este în renovare capitală, alteia i s-au adus îmbunătățiri, iar în localitate se construiesc acum rețele de utilități.

De ce renunță copiii la școală

Profesorul de limba română Marius Ciprian Bogdan predă la o școală de stat.

După facultate, a urmat inclusiv cursuri profesionale organizate de Teach for Romania, o asociație educațională specializată în predarea în localități dezavantajate.

A vrut să înțeleagă mai bine cum poate să-i ajute pe copiii vulnerabili care sunt în risc de abandon școlar sau chiar au părăsit școala.

El crede că la îndepărtarea copiilor de școală pot contribui atât familia, cât și școala.

„Cred că pleacă, în primul rând, de la mediul din care provin copiii, de la credințele familiei, care sunt împărtășite din generație în generație.

[Familiile] au încetățenită ideea asta, că de la o vârstă, copiii trebuie să meargă să muncească, să producă bani și atunci partea asta intră în conflict cu școala.

Ar putea să fie – și nu mă feresc de asta – și dinspre zona școlii, dinspre zona instituțională, pentru că profesorii nu încurajează neapărat, prin atitudinea lor, mersul la școală sau studiul efectiv pentru viață, pentru examene, pentru intrarea în câmpul muncii”, explică profesorul.

Cadrul didactic spune că știe copii care merg la muncă pentru a aduce hrană acasă.

La rândul său, profesorul Marcel Bartic mărturisește că are elevi la cursurile remediale private care i-au spus direct de ce nu vin la școală: „Domnul profesor, n-am avut cu ce să mă îmbrac, n-am nimic, n-am caiete!”.

În ultimii ani, Guvernul, prin Ministerul Educației și al Fondurilor Europene, a multiplicat programele de sprijin pentru familiile sărace care au copii.

Miliarde de euro de la Uniunea Europeană sunt alocate pentru rechizite, dotarea tuturor școlilor cu mobilier și laboratoare noi, burse sociale, mese calde și reci.

Abandonul școlar rămâne însă cel mai mare din Uniunea Europeană: 16,6%, aproape dublu față de media blocului comunitar, care este de 9,5%.

Directoarea executivă a organizației neguvernamentale World Vision, Mihaela Nabăr, crede că problema principală este implementarea acestor programe.

Școlile nu sunt pregătite să gestioneze sute de mii de euro pentru că directorii nu sunt plătiți, școlile nu au specialiști în atragerea și implementarea unor programe mari, europene, nu au nici măcar contabili familiarizați cu achiziții masive, justifică Nabăr situația.

O altă cauză a abandonului școlar este relația dintre școală, autoritățile locale și familie.

Potrivit legii, când un copil lipsește masiv de la școală, cadrele didactice au obligația de a sesiza Direcția de Asistență Socială locală.

Europa Liberă a întrebat Ministerul Educației câte astfel de sezizări au făcut directorii de școli în ultimii ani. Nu am primit răspuns. Îl vom publica când îl vom primi.

Profesorul Marius Ciprian Bogdan povestește ce răspunsuri vin de la asistenții sociali solicitați să afle ce se întâmplă cu elevii care nu mai vin la școală: „Copiii sunt îngrijiți, au masă, au birou, au dulapul lor, este în regulă.”

Crede că totul decurge formal.

Legea prevede și amenzi pentru părinții care nu-și trimit copiii la școală.

Marius Ciprian Bogdan a fost el însuși acasă la familiile unor elevi de-ai săi, după ce aceștia nu au mai venit la ore. Spune că părinții care îi deschid ușa promit că elevii vor relua cursurile.

El atrage atenția că, „dacă părinții nu lucrează cu carte de muncă, nu înregistrează venituri la ANAF, atunci amenda este așa, doar o amenințare în plus, doar o vorbă.”

Ce soluții propun profesorii pentru reducerea abandonului școlar

Gheorghița Dona din Fierbinți Târg a revenit la liceu în 2020.

Avea atunci 48 de ani. A reușit să termine liceul după 32 de ani de pauză.

A ajutat-o în primul rând sistemul de învățământ care permite reluarea studiilor la orice vârstă. Apoi, a încurajat-o diversitatea variantelor de studii (la zi, la fără frecvență, „a doua șansă” ș.a.m.d.).

„Am venit în clasa a XI-a, eram printre elevii mai în vârstă, aveam și colegi de 18, de 20, 25 de ani. M-am bucurat enorm când am văzut că profesorii explică și pe înțelesul nostru, al tuturor. Au fost momente când îmi venea să mă pun cu capul pe bancă. Eram obosită.

Noaptea stăteam și scriam, citeam, adormeam, pixul se ducea pe hârtie, trebuia să refac ce am scris”, povestește femeia, acum bucătăreasă la un centru social din orașul ialomițean.

A revenit la Liceul Tehnologic din Fierbinți Târg și datorită directoarei instituției de învățământ, spune ea.

Directoarea, Dorina Crasnea, explică faptul că în campusul școlar pe care îl conduce se poate învăța atât la zi, cât și cu frecvență redusă. Se pot face liceu teoretic și învățământ dual. Acesta din urmă presupune asocierea școlii cu firme private care acordă burse elevilor de la clasele profesionale. Companiile asociate plătesc o masă tinerilor, îi învață meserie, iar la finalul studiilor, le oferă locuri de muncă.

Astfel, spune directoarea Liceului Tehnologic din Fierbinți Târg, școala a reușit să înscrie 900 de copii, jumătate din localități învecinate.

Dorina Crasnea mai povestește că, prin intermediul primăriei, a obținut de la Ministerul Educației investiții majore, tot prin programele Uniunii Europene.

Unul dintre ele se numește „Laboratoare Smart”.

„Am trecut în program că vreau un simulator mecanic pe care elevii să învețe să conducă”, povestește Dorina Crasnea în timp ce ne arată motorul abia scos din ambalaj.

Tot ea spune că liceul are și școală de șoferi autorizată, iar elevii învață aici să conducă gratuit.

Toate aceste facilități, completează directoarea liceului din Fierbinți Târg, i-au făcut pe peste 50 de tineri să reia școala în această toamnă, la frecvență redusă, unde se învață douăsprezece săptămâni pe an.

„Au început să conștientizeze faptul că sunt încadrați pe posturi mai bune dacă termină liceul. Nu toți cei care se înscriu la forma de învățământ frecvență redusă finalizează prin bacalaureat, dar primesc la absolvire o diplomă care îi ajută foarte mult în câmpul muncii”, mai spune directoarea.

Ea crede că la abandonul școlar masiv din România mai contribuie și primirea elevilor la liceele teoretice chiar și cu note foarte mici, de 1, 2 sau 3.

E clar că nu vor face față și vor abandona, completează directoarea liceului.

Ce ar fi de făcut? Ca absolvenții clasei a VIII-a care nu se simt pregătiți să învețe multă teorie să meargă direct la o școală profesională.

Profesor de gimnaziu, Marius Ciprian Bogdan crede și el că înființarea unor clase în care să se facă multe activități practice ar ajuta la reducerea abandonului școlar în clasele mai mici. Fie ele și de machiaj sau tâmplărie.

Tot el atrage atenția că, adeseori, în clasa a V-a ajung copii care nu pot să-și scrie nici măcar numele.

„Tot auzind lamentări, am zis: hai să fac eu ceva. Și atunci, tot anul, la o clasă de-a V-a am renunțat la conținuturile propriu-zise din manual și am mers pe scriere. Efectiv făceam muncă de învățător, cum se face litera A…”

În aceste cazuri, copiii nu mai merg la școală pentru că își dau seama că nu pot recupera singuri materia și ajung să vadă școala ca pe un chin și o pierdere de vreme.

Directoarea executivă a World Vision, Mihaela Nabăr, spune că în zonele foarte sărace și cu adulți puțin educați, alfabetizarea se face mai ușor cu tableta.

„Am avut comunități unde, introducând tablă digitală, i-am făcut pe copii să învețe să își scrie numele corect și să învețe alfabetul și să socotească până la 10 în șase luni. N-am reușit să facem asta în trei ani cu metoda clasică.”

Și completează: „Ceea ce constatăm în momentul acesta este că școlile cer personal suplimentar pentru că nu are cine să implementeze programele care își propun să dezvolte laboratoarele smart, astfel încât în aceste laboratoare să putem să dezvoltăm competențele de bază – scris, citit ale copilului.”

Ce soluții are Ministerul Educației pentru reducerea abandonului școlar

Prin Programul Național de Redresare și Reziliență – PNRR, finanțat de Comisia Europeană, România poate primi până în 2026 peste 27 de miliarde de euro pentru investiții și reforme.

Peste 3,3 miliarde de euro sunt alocate educației, o sumă record.

Din această sumă, peste jumătate de miliard de euro este pentru Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar (PNRAS).

Primele contracte între Ministerul Educației și școlile care sunt în zone cu abandon sau risc de abandon școlar s-au semnat în 2022.

Până acum, 2.200 de școli din cele aproximativ 7.000 (în total, în România) au primit între câteva zeci de mii și 200.000 de euro ca să reducă abandonul școlar prin: acordarea de mese elevilor mici defavorizați, organizarea de excursii și alte activități extrașcolare, pregătirea cadrelor didactice, dotări.

Europa Liberă a întrebat Ministerul Educației care sunt rezultatele aplicării programului după doi ani de la debut. Nu am primit răspuns.

În schimb, directoarea executivă a organizației World Vision, Mihaela Nabăr, susține că multe școli s-au blocat în implementarea programului.

„După primele luni am văzut că școlile încep să renunțe la aceste contracte sau că suntem la faza la care ele s-au semnat […] Ce înseamnă asta? Nu doar că nu au capacitatea de a-i educa pe acești copii vulnerabili, dar nici nu pot să susțină niște procese administrative care să atragă resurse, așa cum este PNRAS-ul”, explică Mihaela Nabăr.

În schimb, la Platonești, Ialomița, directoarea școlii, Silvia Moldoveanu, spune că nu a dat nici măcar un euro înapoi.

Iar prin PNRAS, proiect câștigat cu ajutorul Inspectoratului Școlar Ialomița, Silvia Moldoveanu povestește că a pus în practică inclusiv un proiect de educație parentală.

Alte investiții în curs de realizare la Platonești: panouri solare care să înlocuiască centrala pe lemne. 230 de tone de lemne se consumă într-o iarnă la școala din sat.

Silvia Moldoveanu mărturisește că, inițial, nu a știut cum să atragă investițiile europene.

„Am avut alături, este adevărat, în primă fază, o firmă de consultanță. Am vorbit cu alte colege dintr-un alt județ și ne-au recomandat. Cumva, am intrat în legătură, au venit, le-am spus ce dorim să avem. Primul proiect a fost cel de dotare a școlii, în 2021. Până la începutul anului 2023, am finalizat”, povestește directoarea.

Educația parentală este importantă, spune și directoarea Liceului Tehnologic de la Fierbinți Târg.

„Părintele se concentrează să se ducă să-i aducă de mâncare copilului, să aibă cu ce să-l îmbrace, uitând componenta afectivă. Un copil care stă singur acasă o zi întreagă caută afectivitate în altă parte”, explică Dorina Cresnea.

Aproape 33% dintre adolescenţii români cu vârstele între 11 şi 15 ani au spus că se simt trişti de mai multe ori pe săptămână, comparativ cu o medie de 13% în cele 45 de ţări incluse într-un studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, citat de agenția News.ro

Ministerul Educației a angajat în ultimii ani sute de consilieri școlari. Chiar și așa, sunt insuficienți – un consilier la 800 de elevi.

Ministerul a extins și programul „Masă sănătoasă” la școală. Sunt 450 de școli din 7.000 în care copiii ar trebui să primească o masa caldă. În realitate, în două treimi dintre ele, elevii primesc mâncare rece, susține World Vision.

Oricum, oferirea unei mese la școală s-a dovenit o măsură care reduce abandonul, spun cadrele didactice implicate.

Mihaela Nabăr susține că, pentru un sfert dintre copiii din acest program, prânzul de la școală a fost singura mâncare primită într-o zi, iar mulți copii nu mănâncă tot ce primesc: vor să ducă măcar o parte din prânz acasă, familiei.

La nivel național, Ministerul Educației împreună cu alte instituții de stat oferă, tot din bani europeni, teoretic, fiecărui elev, zilnic, măcar un frunct și/sau un corn.

Site-ul Edupedu.ro a scris în primăvară că, până în luna aprilie, încă erau județe și sectoare din București în care elevii nu primiseră nici măcar o zi alimentele promise.

Pentru anul școlar care tocmai începe, Guvernul a stabilit pentru programul „Corn, lapte sau fruct la școală” un buget de 17,5 milioane de euro.

Elevilor săraci, Ministerul Educației și cel al Fondurilor Europene le mai oferă tichete anuale în valoare de 500 de lei, pentru rechizite, precum și burse sociale lunare, fiecare în valoare de 300 de lei.

Bursa socială este condiționată de nota 10 la purtare și de maximum 10 absențe nemotivate pe lună.

Până în 2030, Ministerul Educației vrea să reducă abandonul școlar de la 16 la 10%.

Ministra Educației, Ligia Deca, a declarat într-un interviu acordat site-ului educational Școala9 în luna iulie, că în anul școlar 2002-2023, 750.000 de copii au primit burse sociale.

Asta înseamnă că un sfert dintre elevii din învățământul preuniversitar provin din familii extrem de sărace.

Cât timp și-a ținut fata la școală, la București, Gheorghița Dona din Fierbinți Târg, nu și-a permis nici măcar un cadou de Crăciun pentru copilul său, își aduce aminte acum.

„Pentru că nu am avut bani să-i cumpăr nimic, iar ea vedea că alți copii obraznici primiseră cadou, m-a întrebat de ce e așa, a trebuit să-i spun că Moș Crăciun ar fi trebuit să fiu eu de fapt”, își amintește acum plângând femeia.

I-a explicat atunci fetei că darul cel mai de preț este educația.

După ce la 48 de ani, a revenit la liceu, iar la 50 de ani a terminat 12 clase, acum, Gheorghița Dona are un sfat pentru părinți: să își trimită copiii la școală fiindcă, spune ea, „în ziua de astăzi, se găsesc multe soluții gratuite: o masă caldă de la stat sau de la organizații neguvernamentale, rechizite și chiar îmbrăcăminte, la fel, transport decontat”.

Tot ea continuă: „Ar fi păcat de copii să nu beneficieze de șansa de a merge la școală, de a ajunge un om care poate să fie de folos acestei țări. Nu se știe niciodată! Poate ajunge în Parlament, poate ajunge un medic sau un profesor, cum a ajuns și copilul meu, care la rândul lui pregătește alți copii pentru a ajunge mâine ce și-ar dori fiecare!”.

Fiica ei este profesoară de română la liceul din Fierbinți Târg.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI