Născută în 1958 la Bruxelles, fiica unui diplomat din familie nobilă și căsătorită cu un nobil, von der Leyen este singurul ministru care a fost constant, fără întrerupere, în guvernele lui Merkel încă din 2005. Catolică practicantă, având șapte copii, ea a fost mai întâi ministru Familiei, apoi al Muncii și, în sfârșit, al Apărării.
Ea a fost de multe ori în dezacord cu Merkel, apărând măsuri și politici care în alte părți ar fi etichetate de stânga: salariu minim, concediu parental chiar și pentru tați, cote de femei în conducerea întreprinderilor, ba chiar și în armată.
Este o apărătoare a proiectului unei armate europene (care nu ar exclude NATO), ba chiar nu a ezitat să vorbească despre Statele Unite ale Europei.
Ministrul apărării vreme de șase ani, von der Leyen a rămas în fruntea armatei mai mult decât oricare din cei 17 de miniștri ai apărării care au precedat-o. Unii militari spun că bilanțul ei este o catastrofă, lipsesc piesele de schimb, avioanele nu zboară. Ea intenționează însă să modernizeze armata așa cum o vede ea, promițând camere cu televizor, frigider și internet, însă infrastructura rămâne învechită, iar bugetul armatei e mic și cu mult sub standardele NATO. Ea dorește însă implicarea femeilor în armată și a propus chiar creșe în cazărmi, pentru militarii cu copii.
Cu toate astea, pentru a rezuma, on der Leyen rămâne o aliată fidelă a lui Merkel, e francofonă desăvârșită, dorește Statele Unite ale Europei, se inserează în dispozitivul politic european al lui Macron-Merkel, iar esticii turbulenți, care doreau doar să-l blocheze pe Frans Timmermans, au rămas acum cu totul pe dinafară, excluși din toate instituțiile.
Parafrazând o glumă din fotbal: politica este acel sport în care toată lumea se ostenește alergând și pasându-și mingea, iar la urmă Merkel dă un gol.