„Ce miroase a ouă clocite! Hai mai repede!”, ziceam când mergeam în „Băi” în anii ‘80, când eram elevă în școala primară și treceam pe lângă Băile Neptun (Imperiale) din Băile Herculane.

Recent, când m-am întors pentru câteva zile în orașul copilăriei mele, m-a izbit din nou acel miros de sulf. Herculane de azi te întâmpină cu o combinație de vechi și nou, de peisaje superbe și clădiri istorice care stau să cadă.

Băile Herculane este cea mai veche stațiune balneoclimaterică din România, situată de-a lungul râului Cerna, în Parcul Național Domogled. Este atestată în anul 153 după Hristos.

Cine a vizitat stațiunea înainte de 1989 știe că era printre cele mai frumoase din România, unde cu greu găseai un loc la tratament. În secolul XIX, când stațiunea aparținea de Imperiul Austro-Ungar și era subordonată direct Vienei, au fost construite principalele clădiri aflate azi în ruină, iar stațiunea Băile Herculane concura cu celebra stațiune Karlovy Vary din Cehia, astăzi al doilea cel mai vizitat oraș după Praga.

Împăratul Franz Joseph (1830-1916) a numit Herculane „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, după vizitele sale aici.

Comuniștii au sters parțial identitatea localității din Banat, care de-a lungul secolelor a trecut prin diverse faze de dezvoltare, și au redenumit clădirile istorice, azi monumente de patrimoniu în paragină.

De exemplu, Băile Imperiale Austriece, aflate în centrul stațiunii și construite în perioada 1883-1886, au fost redenumite Băile Neptun. Cazinoul devenise sala de spectacole a orașului. Hotelul Franz Joseph se numea Decebal, Hotelul Carol se numea Traian.

Când eram mică mi se spuneau numai poveștile despre împărații romani care au trecut pe aici în urmă cu 2.000 de ani, dar și despre zeitățile din antichitate, nimic despre perioada înfloritoare din secolul a XIX-lea a stațiunii, când oameni din toată lumea veneau aici la tratament.

Astăzi am descoperit o altă lume, în care un rol important l-a avut inclusiv Împărăteasa Sisi a Austriei, căreia îi plăcea să vină la băi.

Clasele primare le-am făcut în zona Vicol – a hotelurilor înalte - Diana, Minerva și Afrodita și a UGSR (hotelul sindicatelor), construite de comuniști în anii ‘70 pentru a crește capacitatea de cazare pentru turiști.

Înainte de comunism, stațiunea avea 3.000 de locuri de cazare, dar pentru că era căutată, comuniștii au construit încă 2.500 de locuri de cazare și au dezvoltat astfel și baza de tratament.

Am găsit școala în același loc, numai că acum are termopane și terenul de fotbal înjumătățit. Cu toate că era la munte, orele de sport le făceam afară, și de multe ori în pauză jucam fotbal pe terenul de sport.

Țin minte perfect prima zi de școală, în care în fața mulțimii de părinți și profesori din curtea școlii m-am încurcat la poezia „Zdreanță” a lui Tudor Arghezi, pe care o învățasem la căminul pe care l-am făcut tot aici.

Pentru că școala nu era suficient de încăpătoare pentru toate clasele, în unele zile mergeam sus în „Băi” să facem cursurile. Am încercat să refac traseul de la școală până în „Băi”, să văd ce s-a schimbat în tot acest interval.

În anii ‘84-‘87, ca să ajungem la clasa din clădirea din „Băi” traversam Podul de Fier Forjat, care trece peste râul Cerna și care a fost construit odată cu Băile Imperiale Austriece, ca pod pietonal pentru ca turiștii veniți din întreaga Europă a secolului XIX să aibă acces mai ușor și să nu ocolească pe la Podul de Piatră aflat mult mai departe.

Astăzi podul este închis, iar ca să treci peste râul Cerna nu ai decât să ocolești. Nici Băile Imperiale Austriece nu sunt într-o situație mai bună decât podul. Nu poți intra în clădire, iar accesul este interzis pe strada pe care se află.

În periplul meu prin oraș m-a însoțit Dorin Bălteanu, care s-a mutat în Herculane în 1998 și de atunci promovează și a scris trei cărți despre istoria stațiunii de care s-a îndrăgostit.

„Băile Imperiale este monument istoric clasă A, construit în 1883-1886, după planurile arhitectului ungur Alpar. Clădirea are două aripi: aripa pentru băi termosaline - în stânga și aripa din dreapta pentru băi sulfuroase. În dreptul podului de fier forjat este un portic pe sub care treceau trăsurile altădată, coborau vilegiaturiștii”, povestește Dorin Bălteanu.

„Acolo era intrarea principală în care, într-o frumoasă sală din foaierul Băilor Neptun era o fântână foarte frumoasă de majolică (n.r. faianță din epoca Renașterii italiene). Clădirea a purtat denumiri diferite în funcție de epoca istorică în care se afla: Baia Szapary în perioada imperială, Baia Regina Maria în perioada interbelică sau Baia Neptun în perioada comunistă”, continuă Dorin Bălteanu.

Clădirea Băilor Imperiale aparține în prezent Primăriei Băile Herculane, care a recuperat-o de la un om de afaceri ce cumpărase clădirea în privatizarea stațiunii din anii 2000. Terenul însă nu e al primăriei, ci al omului de afaceri și se află sub sechestru judiciar. Din cauza încurcăturilor judiciare, autoritățile locale nu pot accesa fonduri pentru renovarea clădirii.

„Privatizarea a fost în 2002 și ca, mai toate privatizările, a eșuat. Prima clădire care s-a desprins din patrimoniul Societății Hercules, care deținea atunci toate clădirile, a fost Băile Imperiale. Iar cel care a luat-o nu i-a făcut mare lucru și a dat-o fostului primar, dar fără terenul pe care stă. Acum, clădirea aparține de primărie, care nu poate să intervină pentru că nu are terenul, iar terenul e sub sechestru judiciar”, a spus Dorin Bălteanu.

Peste drum de Băile Imperiale, într-o perfectă simetrie, se află Cazinoul, care astăzi este închis, situația fiind aceeași cu a Băilor Imperiale. De o parte și de alta a Cazinoului se află două hoteluri construite în perioada Împăratului Franz Joseph – Hotelul Franz Joseph și Hotelul Rudolf sau Carol. Astăzi, denumirile sunt schimbate în Hotelul Decebal ( Franz Joseph) și Hotelul Traian (Rudolf sau Carol), la fel cum le-au denumit comuniștii. Dintre cele două, numai Decebal se află într-un proces de reabilitare, pentru că fost cumpărat de un om de afaceri.

„Souvenir de Herkulesbad” - valsul dedicat orașului

Îmi aduc aminte că în anii `80, în foișorul din parcul din fața cazinoului, cânta fanfara militară.

La finalul lunii iunie anul acesta a răsunat din nou muzica în foișor, dar de data aceasta la fel cum a răsunat în secolul XX, atunci când compozitorul austriac Jakob Pazeller (1869 – 1957) a cântat valsul special compus în 1903 pentru oraș - „Souvenir de Herkulesbad”.

Dorin Bălteanu l-a invitat pe nepotul compozitorului, Friedrich Pazeller, care acum trăiește în Germania, la un simpozion dedicat orașului, iar acesta a interpretat la pian, în foișorul din fața cazinoului, valsul compus de bunicul său.

„Friedrich Pazeller nu mai fusese în Herculane până acum. Bunicul lui a dirijat timp de 10 ani fanfara de infanterie din Arad, dar vara venea la Herculane și dirija aici. Bunicul era îndrăgostit de stațiunea Băile Herculane, iar într-unul din momentele în care nu avea concert a improvizat câteva note muzicale, iar apoi a creat acest vals pe care l-a denumit 'Souvenir de Herkulesbad' ( Amintire de la Herculane). Valsul a avut un succes imens pe tot globul pământesc, s-a cântat în marile capitale ale lumii”, spune Dorin Bălteanu.

Întâlnirea istorică dintre Împăratul Franz Joseph, Regele Carol I al României și Regele Alexandru I al Serbiei

Atunci când a fost construit, cazinoul avea mai multe săli, printre care Salonul de cură de la parter care a fost transformat de comuniști, prin anii 50, după un incendiu violent, în Sală de spectacole. În 1896, în această sală de cură s-au întâlnit Împăratul Franz Joseph, Regele Carol I al României și Regele Alexandru I al Serbiei, care inauguraseră canalul navigabil Porțile de Fier, iar apoi au venit la Herculane unde au avut o masă festivă cu 300 de invitați. Tot la cazinou mai exista Sala de argint, unde turiștii jucau jocuri de noroc.

Cazionul era o bijuterie arhitecturală în epocă, dar era și simbolul înțelegerii perfecte dintre populațiile care locuiau aici - români, unguri, germani și sârbi.

„Pe cazino, pe colțurile clădirii, erau patru statui care au fost date jos prin anii 50 de comuniști. Unde scrie Saluti e Laetitie( Sănătate și Bucurie în latina) era statuia Imperiului Austro-Ungar, iar în cele 4 colțuri era câte o statuie reprezentând naționalitățile conlocuitoare, adică un român, un sârb, un ungur și un german”, spune Dorin Bălteanu.

În anii ’80, statuile care simbolizau buna conlocuire între popoare nu mai existau, însă în sala mare de la parterul cazinoului funcționa sala de spectacole a orașului, unde dădeam serbările de „Moș Gerilă” sau veneam pentru alte evenimente. Spiritul locului încă se păstra.

Clasa în care învățam era una mixtă, aveam colegi maghiari și germani. Zoltan era perechea mea de la sport și de la dansuri, pentru că eram cei mai înalți din clasă, iar Marcus era concurentul meu de la ora de povestire, când povesteam fiecare ce a citit.

La baza cazinonului există și astăzi Parcul Central, modernizat în urmă cu 4 ani, în care există încă arborele mamut Wellingtonia Gigantea, originar din California și plantat pe vremea împăratului Franz Joseph, printre puţinele exemplare aclimatizate la noi în ţară.

Împărăteasa Sisi a fost nașă pentru fiica unui cioban

La mică distanță de Cazino se află o clădire gri, Vila Elisabeta, construită în 1875 de către guvernatorul de atunci Carol Tatartzi, iar ulterior pregătită pentru venirea Împărătesei Sisi a curții imperiale de la Viena.

„Aici (n.r. Băile Imperiale Austriece ) au venit și au făcut băi numeroase personalități, începând de la Împărăteasa Elisabeta – Sisi. În timpul sejurului din 1887, Sisi a petrecut 6 săptămâni la Băile Herculane, fiind cazată la la Vila Elisabeta. Când venea făcea tratament într-o cabină special amenajată în clădirea Băilor Imperiale Austriece – cabina Împărătesei Elisabeta. Era îndrăgostită de Băile Herculane, care era refugiul ei. Lângă această cabină a ei era cea a Împăratului Franz Joseph. Aceste cabine au fost marcate cu plăcuțe de marmură care specificau personalitatea care a făcut tratament acolo”, îmi spune Dorian Bălteanu lângă clădirea gri.

Pentru decorarea vilei a fost comandat mobilier special, iar la parter s-a amenajat un Salon de primire, cu oglinzi de Veneţia şi un candelabru cu sticlă de Murano. Aceste obiecte mai sunt și acum, însă clădirea nu e funcțională și urmează ca primăria să înceapă reabilitarea în septembrie, într-un proiect european de 2 milioane de euro.

La Vila Elisabeta, Sisi a primit-o pe 28 aprilie 1887 pe Regina Elisabeta a României. Împărăteasa de la Viena iubea stațiunea și se simțea foarte bine după tratamentele pe care le primea aici, motiv pentru care a revenit și în 1890, 1892, 1896, cu doi ani înainte să fie ucisă.

Într-una din plimbările ei pe munte, Sisi a fost salvată de un cioban pentru că un câine se repezise să o atace. Atunci, ea i-a dat un inel de rubin roșu și i-a botezat fiica, iar inelul a devenit moștenire de familie, iar urmașii ciobanului mai păstrează și astăzi acest inel.

Băile Herculane a continuat să înflorească și în perioada interbelică, iar persoanlitățile culturale erau turiștii obișnuiți.

„Atunci erau renumite în toată lumea aceste ape termale. Multe personalități culturale din perioada interbelică erau atrase de mirajul apelor termale: Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Liviu Rebreanu, George Coșbuc, care au venit și au făcut tratamente”, spune Dorin Bălteanu.

Unul din locurile simbol de la Băile Herculane este statuia lui Hercule. Când locuiam acolo, era un fel de periplu pentru copii să meargă să-l vadă pe Hercule și să asculte din nou povestea cu lupta dintre eroul antic și leul din Nemea a cărui blană o poartă pe umeri. Statuia este astăzi printre puținele simboluri ale orașului rămase în picioare.

A fost construită din fier de tun în 1847 de doi meșteri germani Glantz și Rammelmayer și dăruită de arhiducele austriac Carol ca recunoștință că soldații care s-au tratat aici s-au vindecat. Astăzi turiștii vin să facă fotografii cu Hercule, însă piața cu aceeași denumire e dezolantă ca aspect.

Dintre toate pavilioanele cu apă termală numai Băile Apollo mai pot fi vizitate, însă doar în regim de muzeu, deschis de un particular. Domnul Iancu a luat Băile Apollo în comodat de la proprietar și le-a deschis vizitatorilor.

„Mi se rupe sufletul de cum arată stațiunea. Facem și noi ce putem, am făcut curat înăuntru și are lumea ce vedea”, spune bărbatul care rupe bilete vizitatorilor. În sălile unde înainte se făceau tratamente, turiștii găsesc azi portrete ale personalităților care au trecut pe la Herculane, dar și un portret al lui Ceaușescu.

De altfel, dictatorul comunist este prezent în centrul istoric din Herculane. La un magazin deschis într-una dintre clădirile din Piața Hercules găsești tricouri imprimate cu figura lui.

În Piața Hercules asfaltul a fost schimbat acum patru ani cu piatră cubică. Una dintre clădirile simbol de aici – Pavilionul 6 - aparține astăzi de Ministerului Apărării care a început renovarea. Construit în 1824, Pavilionul 6 a fost reconstruit în 1906 în urma unui incendiu și avea lift hidraulic, fiind printre primele clădiri dotate cu așa ceva. În perioada interbelică, aici veneau militarii la tratament.

Toate pavilioanele din Piața Hercules țineau înainte de 1989 de un singur hotel - Apollo. Născută în Herculane, Delia Bălu a lucrat în turismul din Herculane din 1979 și este în prezent pensionară, dar încă lucrează în turism la Hotelul Roman, construit pe vremea comuniștilor. Știe bine prin ce degradare a trecut orașul în care s-a născut.

„Era superb înainte. În perioada aia a anilor 80, noi care eram localnici și lucram în turism nu găseam niciun loc la restaurant dacă voiam să ieșim. Toate locurile din hoteluri erau ocupate. Îmi pare rău de centrul vechi, de cum arată acum. Să sperăm că se va ajunge la ce a fost odată, dar suntem departe”, a spus Delia Bălu.

Femeia spune că a lucrat la aproape toate hotelurile înainte de 1989. „Atmosfera era superbă. Clădirile erau toate renovate și se plătea tot de la Ministerul Turismului”, mai spune Delia Bălu. Numărul de turiști a crescut după ce au fost date în folosință noile hoteluri de către comuniști.

„La Hotelul Roman veneau numai germani, la Hotelul Diana veneau finlandezi, israelieni. Erau foarte mulți străini care veneau la tratament”, își amintește Delia Bălu.

Podul de Fier a ieșit din garanție în urmă cu 56 de ani

Ca să ajungi în Piața Hercules treci peste Podul de Piatră construit în 1865, în vremea Împăratului Franz Joseph. Este primul pod în curbă din Europa. În prezent, acesta se află într-o stare avansată de degradare, iar pasajul pentru pietoni stă să cadă.

„Podul a avut o perioadă de garanție de o sută de ani. În 1965, Primăria din Băile Herculane primește o adresă că podul a ieșit din garanție. Și abia acum a fost prins într-un proiect de reabilitare care sper să înceapă în curând”, spune Dorin Bălteanu.

Turist: „Apele și clădirile și tot spiritul locului ar trebui să fie refăcute”

Turiștii care vin acum în Herculane sunt încântați de peisajele frumoase, dar dezolați de cum arată clădirile istorice. Sunt mai mulți români, străinii vin mult mai rar.

„În Piatra Neamț, de unde venim noi, nu avem așa ceva. Noi am venit cu gândul să vedem ce e aici și am găsit două lumi. Lumea veche care din păcate e părăsită... Am înțeles că e un litigiu pe toate clădirile vechi și sper să găsească determinarea să le refacă. Locul ăsta e superb și are mare potențial. Apele și clădirile și tot spiritul locului ar trebui să fie refăcute”, spune Elena Pașcanu, venită pentru prima dată în stațiune împreună cu soțul ei.

În stațiune sunt izvoare cu apă termală unde turiștii merg des. Un astfel de loc este pe malul Cernei, mai jos de Băile Imperiale, izvorul Neptun 3 unde indicația terapeutică este pentru ochi.

„Anul trecut am fost prima dată. Îmi place orașul, e o combinație între vechi și nou. Sper să reușim să salvăm toate apele astea termale, e păcat de ele. Nu mai are nimeni așa ceva!”, spune Vasilica Asavei, din Iași.

Arhitecți de la Timișoara vor să salveze centrul istoric

Mai mulți studenți la Arhitectură de la Timișoara au conceput un proiect special pentru salvarea stațiunii- Herculane Project.

Oana Chirilă, președintele Asociației Locus, e din Timișoara, dar vrea să salveze clădirile din zona istorică de la Băile Herculane.

„Până când va fi posibilă o restaurare, încercăm să facem în așa fel încât Băile Neptun să nu se prăbușească. Dacă situația juridică ar permite am accesa fonduri europene și am organiza un concurs național sau european de arhitectură pentru proiectul de restaurare. Mai mult, am aduce în centrul istoric cei mai buni furnizori de servicii spa și, cel mai important, am continua să avem această abordare integrată tripartită, adică să aducem laolaltă statul, privatul și societatea civilă”, spune Oana Chirilă.

Arhitecta susține că în ultimii câțiva ani s-au schimbat multe lucruri în bine și speră că Băile Herculane va deveni în timp un punct turistic în vestul țării. „Nu e perfect totul, sunt multe lipsuri urbanistice, dar cred că vom fi împreună pe drumul cel bun. Noi sperăm să putem ajuta și mai extins, adică nu doar concret în cazul Băilor Neptun. Sperăm să fim de ajutor comunității și administrației locale, deoarece scopul nostru acesta este”, conchide Oana Chirilă.

Ultima vizită pe care am făcută-o în Herculane a fost la primărie. În drumul spre primărie, care se află undeva în spatele cazionoului, am trecut pe lângă cinematograful la care veneam în fiecare duminică atunci când eram copil. Trebuia să vii devreme ca să prinzi un loc și tot săteai la coadă. Astăzi cinema-ul e și el închis.

Cristian Miclău: Problema se poate rezolva doar printr-o hotărâre de guvern care să ne dea posibilitatea să accesăm fonduri

Primarul Cristian Miclău, aflat la al doilea mandat, s-a născut în Băile Herculane și a lucrat și în turism șapte ani înainte să fie ales edil. Știe cum era stațiunea înainte de 1989 pentru că părinții lui au lucrat în turism foarte multă vreme. Primarul spune că a refăcut străzile și trotuarele pentru pietoni și a reamenajat Parcul Central.

„Știu că primul impas al turistului care vine la Băile Herculane sunt clădirile care sunt în paragină. Dar dacă stăm și le numărăm, sunt cât la degetele unei mâini. Problema este că sunt toate în Centrul Istoric. Noi am făcut tot posibilul să obligăm proprietarii să le renoveze, dar clădirile acestea într-o stare deplorabilă nu sunt ale primăriei”, a spus Cristian Miclău.

Primarul spune că în ultimii cinci ani numărul de turiști care vizitează stațiunea s-a dublat. În 2016 numărul turiștilor era undeva la 60.000, iar în 2021 numărul lor a ajuns la 120.000. „Anul 2022 este un pic atipic, nu sunt atât de mulți turiști din cauza războiului, din cauza inflației”, a spus Miclău.

Primăria are în proprietate câteva din clădirile istorice, dar fără teren, ceea ce e un impediment pentru atragerea fondurilor necesare renovării.

„Băile Neptun sunt ale primăriei, dar terenul este al unui proprietar privat și este sub sechestru asigurator. Nu poți să obții nici de la guvern și nici un fel de fonduri europene pentru construcție și reparație pentru că există acest sechestru”, a mai spus Cristian Miclău.

„Problema se poate rezolva doar printr-o hotărâre de guvern care să ne dea posibilitatea să accesăm fonduri. Am făcut o grămadă de adrese către ministere, inclusiv la cel al Dezvoltării, Culturii, Institutul Național al Patrimoniului, dar nu îți dă nimeni niciun fel de finanțare atâta timp cât nu ai si terenul”, arată Cristian Miclău.

Apele termale au fost concesionate pentru 20 de ani celor care au cumpărat clădirile istorice

Primăria din Băile Herculane a amenajat un singur izvor de apă plată în apropierea sediului. Restul izvoarelor au fost concesionate proprietarilor de hoteluri de către Agenția Națională a Resurselor Minerale.

„Bazele privatizării au fost puse în 2001, a urmat o perioadă destul de bună de 3-4 ani, după care a început declinul. Cei care au cumpărat clădirile erau și consesionarii apelor termale care țin de ANRM și asta este un impendiment, pentru că noi nu avem controlul lor. ANRM le-a concesionat pentru 20 de ani. Noi am făcut cerere să ne revină apele termale, dar ANRM ne-a spus că în 2024 expiră cesiunea”, spune Cristian Miclău.

Primarul spune că a atras până acum în jur de 30 de milioane de euro din fonduri europene, bani din care a fost reabilitată și clădirea primăriei.

„Clădirile se degradează dacă mai stau mult așa, dar noi nu avem cum să intervenim asupra lor. Suntem și la mâna justiției. Guvernul ar putea să intervină să schimbe legea monumentelor, să se gândească că sunt atâtea clădiri de patrimoniu în România care trebuie salvate”, a mai spus Cristian Miclău.

Spre și dinspre Herculane poți veni cu trenul sau cu autoturismul. Eu am ales să merg cu CFR Călători să îmi amintesc de cele 9 tuneluri dintre Orșova și Herculane de care tot timpul îmi era frică atunci când eram copil. Însă drumul este anevoios.

De la Băile Herculane la București faci opt ore cu un tren InterRegio, pentru o distanță de 400 de kilometri. CFR dă bilete și online și la casele de bilete, iar de multe ori nu există o sincronizare, iar locurile sunt redistribuite de conductor.

Gara din Băile Herculane este și ea monument istoric, a fost construită în 1879 în stil baroc, fiind flancată de-a lungul peronului de coloane romane. Cupola clădirii este pictată cu reprezentări ale unor personaje mitologice care să te introducă în vechimea stațiunii. În prezent, gara aparține de Ministerul Transporturilor.

„Noi găsisem sursa de finanțare pentru reabilitare pe fonduri europene, dar nu au vrut să ne-o dea nouă pentru că au zis că au ei surse de finanțare”, a spus primarul Cristian Miclău.

Europa Liberă a cerut un punct de vedere de la Ministerul Turismului despre situația Băilor Herculane, care este stațiune de interes național, însă până la publicarea acestui articol nu am primit vreun răspuns.

Băile Herculane este alături de alte 53 de localități pe lista stațiunilor de interes național și pe lista celor 32 de stațiuni balneare din țara noastră. Pe 13 iulie 2022, Guvernul a aprobat cererea orașului Vișeu de Sus din județul Maramureș să devină stațiune stațiune turistică de interes național. Ca să aibă acest statut, o stațiune trebuie aibă cel puțin 500 de locuri de cazare.

Planul ministrului Daniel Cadariu pentru stațiunile balneare din România

Într-un interviu pentru Europa Liberă, ministrul Turismului, Daniel Cadariu, a declarat că România vrea să stimuleze atragerea de turiști străini.

„Suntem într-o primă campanie pe care am demarat-o împreună cu Asociația Stațiunilor Balneare din România, cu Organizația Patronală a Turismului Balnear din România și cu atașații noștri comerciali pe lângă misiunile diplomatice din unele țări UE, în ideea de a aduce turiști străini pensionari din aceste țări în România și am pornit ca ofertare cu activitatea turismului balnear, pentru că este o formă a turismului din România care e valabilă și are activitate pe întreaga perioadă a anului”, a spus Daniel Cadariu.

Ministrul a spus că după scăderea dramatică din 2020 pe fondul pandemiei, în 2021 au venit în România aproximativ 840.000 de turiști străini. Înainte de pandemie, numărul turiștilor străini era de 2,7 milioane de turiști străini. Ministrul Turismului susține că anul acesta estimează că vor fi undeva la 1,5 milioane de turiști din alte țări.

„Noi avem 32 de stațiuni balneo în România. Am avut o întâlnire la Guvern cu reprezentanți ai acestor stațiuni, cu operatorii, cu Ministerul Sănătății și cu Institutul Balnear de Cercetare Balneară din România, cel care acreditează aceste stațiuni pentru a determina primul pas în demersul nostru. A rezultat de acolo că Agenția Națională pentru Management-ul Calității Serviciilor în sănătate trebuie să atesteze aceste stațiuni că oferă standarde compatibile cu cele din Vestul Europei. Acest proces a început în momentul de față, în afara demersului, cu ajutorul atașaților comerciali pentru a putea contacta Case de Pensii, asociații ale pensionarilor din diverse țări țintă”, a declarat Daniel Cadariu.