20% din totalul alimentelor produse în Uniunea Europeană se pierd sau se irosesc, arată datele Eurostat. În timp ce 43 de milioane de europeni nu își permit zilnic mese care să asigure o alimentaţie adecvată, spune și ANSVA, Autoritatea Sanitar Veterinară și Siguranță Alimentară.
În România, 6.000 de tone de alimente ajung zilnic la gunoi. Asta înseamnă că într-un an, românii risipesc peste 2,2 milioane tone de alimente. Cantitatea pe cap de locuitor este una uriașă - 129 de kg de mâncare, adică o masă pe zi, arată datele colectate de Uniunea Europeană și Națiunile Unite.
Șase din zece alimente care ajung la gunoi provin din gospodării, trei din zece, din industria HORECA, iar una din zece, din industria de retail.
Una dintre sursele primare de la care pornește risipa alimentară este frigiderul. Psihologic, se pare că cel puțin în România, un frigider plin înseamnă o viață îndestulată.
Sociologul Adrian Dan explică de ce cumpărăm mai mult decât avem nevoie și umplem frigiderul până la refuz, pentru ca mai apoi să în golim rapid, aruncând la gunoi jumătate din ce am cumpărat.
„Îți dă sentimentul de siguranță, care este un sentiment de bază și un sentiment, oarecum, de deplinătate. Un frigider gol îți aduce aminte de vremuri demult apuse și nu vrei să trăiești cu sentimentul acela.”
De fiecare dată când deschidem frigiderul deschidem și cutia cu întrebări: ce să mânănc azi, de ce mai am nevoie, ce s-a stricat, ce să mai cumpăr? Și apoi pornim la vânătoarea de alimente. Dar tot atunci încep și greșelile care duc, într-un final, la risipa alimentară.
„Prima greșeală pe care o facem este să plecăm la cumpărături fără o listă. Nu ne uităm atent la ce avem deja în frigider și nu verificăm data de expirare a produselor. O listă ne ajută să știm clar ce trebuie să cumpărăm și în ce cantitate. Dacă uitați sau nu aveți timp să faceți o listă, mai e o variantă simplă și rapidă.
Faceți o poză cu interiorul frigiderului. Astfel, când ajungeți în magazin, știți cu siguranță ce produse aveți acasă ca să nu mai cumpărați unele în plus.” - Adrian Cojocaru, jurnalist
O altă greșeală frecventă este aceea de a merge flămânzi la cumpărături. Cu cât e mai mare senzația de foame, cu atât mai mult veți umple coșul. Un stomac gol îi împinge pe oameni să cumpere mai mult decât au nevoie, iar cei mai mulți constată acasă că nu pot să consume într-un timp rezonabil tot ce au cumpărat.
Tot pe lista de greșeli este și neplanificarea meselor. Ce mănânc azi? Lipsa unui plan ne face să luăm „de toate” care, ulterior, vor ajunge la coșul de gunoi. Așa că o planificare pe zile a meselor principale reduce și risipa alimentară și pe cea de bani.
Gândiți-vă ce ați vrea să mâncați în următoarele 2-3 zile și cumpărați doar acele alimente necesare. Gândiți-vă de câte ori vreți să mâncați la restaurant în următoarea săptămână sau câte vizite veți face la prieteni sau familiei și scoateți acele mese din planul de cumpărături.
Adrian Dan spune că „risipa face parte, practic, din modelul nostru de viață, din modelul nostru de a fi și, într-un oarecare fel, dovedește că și noi ne permitem să fim în acea ligă a celor care nu se uită în portofel să vadă câți bani au cheltuit. Vrem să cumpărăm și să fim văzuți că noi cumpărăm”.
De la frigider ni se trage un alt obicei care crește considerabil risipa alimentară. Modul în care depozităm mâncarea. Nu degeaba sunt trei sau patru rafturi distincte.
Frigiderele de azi sunt construite în așa fel încât temperatura interioară nu este aceeași pe fiecare raft. În zona care este cea mai apropiată de congelator este cel mai rece, iar în zona cea mai îndepărtată va fi o temperatură ușor mai ridicată. De aceea este foarte important cum așezăm alimentele în așa fel încât ele să reziste o perioadă cât mai lungă și să nu își împrumute mirosurile.
În cazul unui frigider care are congelatorul în partea de jos, așezăm alimentele astfel:
Pe raftul și în compartimentul cel mai de jos punem legumele și fructele care se pot păstra la frigider. Ceapa, cartofii și usturoiul nu au ce căuta aici, deoarece își vor schimba textura. Aceste alimente pot fi așezate într-un dulap sau în debara.
Pe raftul următor depozităm întotdeauna carnea crudă și peștele, dacă știm că o să le pregătim în cel mult 1-2 zile.
Pe următorul raft așezăm mâncarea gătită, acoperită. Fiartă sau friptă, aceasta va rezista mai mult și nu are nevoie de o temperatură foarte scăzută.
Iar pe raftul cel mai de sus așezăm ouăle și lactatele.
Pe ușa frigiderului putem pune laptele, sucurile naturale, dar și legume precum mărăr, pătrunjel sau ceapă verde, așezate într-un pahar cu apă ca să reziste mai mult.
Salata verde poate fi păstrată un timp mai îndelungat dacă așezăm peste ea un șervețel umed.
Iar un avocado consumat pe jumătate rezistă alte câteva zile dacă îl stropim cu puțină zeamă de lămâie.
Nu orice merge la congelator: cașcavalul, brânză presată, plăcinta cu cremă, ouăle gătite, budinca, salata, ceapa verde, roșiile, sosurile și maioneza, laptele, smântâna, iaurtul sau cartofi cruzi nu au ce căuta în acest compartiment.
În lipsa acestor obiceiuri, cumpărăm de toate, deci... aruncăm de toate! Datele colectate de operatorii autorizați prezintă și o radiografie a coșului de gunoi atunci când vorbim de risipa alimentară.
Astfel, în România, cel mai des aruncăm la coș mâncare gătită (24%), fructe (22%), legume (21%) și produse din panificație (20%). Însă tot la tomberon ajung și lactatele (11%). E drept, cel mai tare ne doare sufletul să aruncăm carnea, așa că irosim doar 1% din produsele din carne pe care le cumpărăm lunar.
Expertul în managementul deșeurilor, Dan Ceaușescu, spune că „nu o să poți să mânănci 400 de grame de humus în două zile sau o salată de vinete sau o zacuscă la semipreparate. Iar acolo, dacă nu îți gestionezi bine porția, automat o mare parte devine deșeu”.
„Risipa aceasta înseamnă, într-un fel, să îți cumperi statusul social și noi suntem ahtiați după lucrul acesta”, crede sociologul Adrian Dan.
Din păcate, un produs sau un aliment irosit reprezintă mai mult decât gestul de a-l arunca la gunoi.
„Să luăm un exemplu simplu, al unei banane, unul dintre fructele ce ajung cel mai des la coșul de gunoi pentru că s-a stricat. Ați putea spune că e doar o banană și sunt doar 1,5 lei aruncați. Ce contează? Haideți să ne uităm însă mai bine.
Această banană a fost adusă tocmai din Costa Rica. Culeasă din plantație, transportată apoi până în port. De acolo a fost urcată pe vapor și a plecat spre Europa. Cel mai probabil a ajuns la Rotterdam sau, în cel mai bun caz, în portul Constanța. De acolo a călătorit mai departe cu un camion până la suparmarket. Un drum lung, de 11.000 de kilometri!
O banană de 1,5 lei aruncată înseamnă așadar că la coșul de gunoi ajunge și costul de creștere și întreținere a plantației, forța de muncă, transportul naval, transportul terestru și alte costuri mai mici aferente vânzării într-un magazin.” - Adrian Cojocaru, jurnalist
Un dolar. Atât costă pe bursa internațională un kilogram de banane. Din acest dolar, 38% reprezintă forța de muncă, 40% substanțele necesare cultivării, 7% transportul și 15% alte costuri cu materiale și echipamente.
Calcule similare pot fi făcute și pentru lămâi, mango, kiwi, broccoli, struguri, portocale și alte fructe sau legume exotice. Evident, circuitul banilor aruncați se aplică și în cazul legumele și fructelor autohtone și, în general, oricărui tip de aliment.
„Risipim orice! Până la urmă aceasta este și logica capitalismului, să te facă să cumperi cât mai mult și să arunci pentru a cumpăra altceva”, susține Adrian Dan, sociolog.
Unde ajung aproape toate alimentele pe care nu le mai consumăm? Simplu: la groapa de gunoi. Acolo, se combină cu alte deșeuri și începe un proces lent de descompunere, care degajă gaz metan. Metanul este, de altfel, unul dintre cele mai puternice gaze cu efect de seră. Odată ajuns în atmoferă, contribuie masiv la încălzirea globală.
Dan Ceaușescu, expert în managementul deșeurilor: „Când vorbești de sute de mii, de milioane de metri cubi de deșeuri amestecate, biodegradabile, organice, reciclabile, cu tot felul de deșeuri, unele și periculoase, automat intră în reacție și, în timp, reacționează și produc aceste gaze. Se încălzesc și, orice sisteme ai avea, nu poți evita anumite aspecte.”
O directivă a Uniunii Europene a pus bazele unei legi a risipei alimentare care funcționează în România din 2019. Legea obligă autoritățile și comercianții să ia măsuri pentru reducerea risipei. Marile lanțuri de magazine vând, de exemplu, produsele care urmează să expire sau sunt mai puțin atrăgătoare în regim accelerat, adică la reducere, uneori la jumătate de preț sau chiar mai mult.
Datele unui mare lanț de hipermarketuri arată că într-un an și jumătate de când a implementat vânzarea accelerată la fructe și legume a vândut peste 70.000 de cutii cu o greutate de 2 kilograme. Practic, o reducere a risipei cu cel puțin 140 de tone de alimente.
„Oamenii trebuie să își gestioneze mult mai bine necesarul de alimente și să cumpere, pe cât posibil, atât... (n.r. cât au nevoie). E o chestiune de educație. Nu e numai în România, e peste tot”, spune Dan Ceaușescu, expert în managementul deșeurilor.
Ca să înțelegem mai ușor că risipa alimentară înseamnă, la propriu, bani aruncați la gunoi, iată un calcul simplu.
„Un român, cheltuie lunar cam 30% din venituri pe mâncare. Din tot ce cumpără, aruncă, în medie, 15% la gunoi, fără să consume.
Haideți să facem un calcul pe baza salariului mediu net care este, în acest moment, de 4.254 de lei lunar. Adică 25 lei pe ora de muncă.
Într-o lună, suma cheltuită pe mâncare ajunge la 1.276 de lei, din care, așa cum spuneam, aruncăm 15%. Adică, lunar, 191 lei – echivalentul unei zile de muncă de 9 ore - ajung direct la coșul de gunoi. Deci, ați muncit degeaba!” - Adrian Cojocaru, jurnalist
Risipa alimentară nu este doar o meteahnă a omului modern. În România, de exemplu, ea are niște rădăcini ce pornesc din perioada comunistă și încă produc efecte. Din păcate, unele nefericite.
Lipsa alimentelor din perioada comunistă, mai ales în anii 80, în timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, a creat un mecanism care acum îi face pe oameni să cumpere dintr-un impuls care le dă impresia de siguranță.
Adrian Dan, sociolog: „Se face simțit comportamentul acela de frustrare, de lipsă, dar și de dorință de a acumula, astfel încât în momentul de față, chiar dacă există o abundență de produse pe piață, avem tendința aceasta de a cumpăra oarecum compulsiv sub presiunea evenimentelor trecute.”
Și tot de atunci vin și anumite obiceiuri și cutume ce țin de educația alimentară. Mai toți copiii din acea perioadă și chiar și după Revoluție au fost educați după sintagma: mănâncă tot din farfurie! Cum se traduce ea acum în contextul risipei alimentare?
„Am copilărit cu această expresie, dar să știți că, de multe ori, nici nu era nevoie să îți spună să mănânci tot din farfurie. Mâncai pentru că altceva chiar nu mai aveai ce să mănânci”, mai spune sociologul Adrian Dan.
Datele Eurostat plasează România pe locul 9 în Europa la risipa alimentară, în condițiile în care 60% din familiile de la sate abia au după ce bea apă, iar aproximativ 5 milioane de români trăiesc în risc de sărăcie, adică sunt aproape săraci lipiți. Asta în timp ce 95% din toată risipa alimentară din țara noastră provine din orașe.
