În 2022, Poliția a înregistrat aproape 40.000 de fapte de violență domestică în familiile românești, dar numai în primele 8 luni ale lui 2022. Datele pentru restul anului urmează a fi actualizate.
2023 a debutat și el cu cel puțin un caz de violență în familie. De data aceasta, cazul a devenit public fiind vorba de un parlamentar de la AUR.
Deputatul Dumitru Focșa și-ar fi bătut soția săptămâna trecută, iar aceasta a ajuns la spital pentru îngrijiri medicale. Parlamentarul a declarat că soția ar fi fost de vină din cauza „geloziei extreme”.
Colegii lui de la AUR, inițial, au avut un discurs similar în primele zile după conflict. Abia duminică seară, liderul AUR George Simion a anunțat excluderea din partid a lui Dumitru Focșa și i-a cerut demisia.
Cazul Focșa nu e unic în peisajul politic românesc. Anul acesta a ieșit la iveală că în, mai 2020, Silviu Mănăstire, secretar general adjunct al PNL, autosuspendat între timp, și-a agresat și el partenera de viață.
În cazul în care un parlamentar dintr-un partid adversar este acuzat de violență domestică, membrii celorlalte ies, de regulă, cu declarații împotriva lui, spun analiștii. Nu la fel de vocali sunt politicieni și în privința colegilor de partid.
Analistul politic Andrei Țăranu și activista pentru drepturile femeilor Andreea Rusu, directoare executivă la Centrul Filia, spun că partidele politice suferă de ipocrizie când vine vorba de condamnarea violenței domestice.
Folosesc tema cu preponderență pentru a-și critica adversarii însă, în realitate, măsurile concrete pe care le iau sunt foarte puține sau lipsesc cu desăvârșire.
Partide politice cu comunicare diferită în diverse grupuri de interese
Politologul Andrei Țăranu, profesor universitar de științe politice la SNSPA, arată că partidele nu mai știu cum să comunice cu societatea.
„Ele comunică în interior, pe sistem ierarhic. Și de aici incapacitatea lor de a convinge, de aici vine și ipocrizia lor”, spune Andrei Țăranu. Acesta arată că proasta comunicare vine și din cauză că în toate partidele sunt mai multe grupuri de interese și niveluri diferite de cultură și educație.
„Aici ne referim la PNL în primul rând, are foarte puțini vectori secundari de imagine, doamna Gorghiu, doamna Turcan. Din acest motiv reacțiile lor vin de obicei târziu și fără să existe un centru de comandă, adică un centru care să coordoneze comunicarea publică și să o facă coerentă la toate nivelurile partidului, să o spună și cel de la Timișoara, Iași, Baia Mare, Giurgiu”, mai arată Andrei Țăranu.
Politologul susține că, în cazul Silviu Mănăstire, PNL nu a avut o reacție publică. „Pentru că în cazul lui Silviu Mănăstire, el aparține grupului din Transilvania, al domnului Bode, și atunci comunicarea a fost lăsată pe seama celor de acolo. Adică partidul nici nu cred că s-a interesat de subiectul ăsta. Domnul Mănăstrire a ajuns în partid destul de târziu, el nu este asimilat partidului. Doamna Gorghiu nu a zis nimic despre Silviu Mănăstire pentru că nu face parte din PNL-ul ei”, a explicat Andrei Țăranu.
Politologul arată că, în cazul AUR, există multe „grupuri suprapuse cu interese diferite, cu discursuri diferite, cu un nivel cultural foarte diferit”.
„Oricât de mult nu ne-ar place, nivelul cultural al lui Sorin Lavric este ridicat în comparație cu cel al domnului Focșa - care este foarte scăzut, din moment ce a putut să dea o asemenea explicație în cazul de violenței domestice. Diferențele culturale sunt imense în interiorul partidului, și din cauza asta și comunicarea e diferită”, a mai arătat politologul.
În cazul PSD, comunicarea publică este puțin mai structurată, iar scandalurile de tipul violenței în familie ies mai greu în public, mai susține politologul.
„Și ideea de tradiție în toate felurile este mult mai bine păstrată la PSD. Asta face să ai voci feminine, cum e Olguța Vasilescu care are o atitudine extrem de vehementă și agresivă, la fel și doamna Firea. Există așa un iz de agresivitate care din nefericire caracterizează toată societatea”, a mai spus Andrei Țăranu.
Andreea Rusu: A durat ceva până ce au apărut reacțiile la Focșa
Andreea Rusu, directoarea executivă la Centrul Filia, una dintre organizațiile membre ale Rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, formată din 25 de ONG-uri care lucrează în domeniul protecției femeilor împotriva violenței domestice, arată că s-au făcut unele progrese legislative în ultimii ani. Cu toate acestea, unii politicieni nu izbutesc să le și pună în practică.
„În primul rând, după cum bine știm, sunt foarte multe cazuri în special de agresori sexuali, pedofili, agresori sexuali ai minorelor care sunt în continuare în funcții, și care sunt în continuare membri de partid. Dar, dacă ne referim la ultimul caz, acesta fiind unul de violență domestică al unui parlamentar de la AUR, acesta a fost exclus din partid, însă din punctul nostru de vedere a durat ceva până să fie exclus din partid”, a spus Andreea Rusu.
Activista a observat că înainte să îl excludă din partid, unii colegi de-ai lui i-au luat apărarea pe conturi de Facebook ale partidului AUR.
„Explicau acolo că nu ar fi trebuit să ne băgăm, pentru că până la urmă este vorba despre un conflict în familie, că de fapt este exagerat, că victima s-a împiedicat și de fapt s-a lovit, deși el nu a vrut de fapt să lovească”, spune Andreea Rusu.
Directoarea de la Centrul Filia mai arată că, de fapt, AUR este împotriva Convenției internaționale de la Instabul, care este despre violența de gen.
„Ceea ce nu face decât foarte mult rău, pentru că este de fapt singurul document internațional pe care noi ne putem baza ca activiste atunci când cerem mai multe servicii și mai mult sprijin pentru victimele violenței domestice în lume”, spune Andreea Rusu.
„Suntem în situația să ne uităm dacă este suficient buget alocat pentru aplicarea brățării electronice”
Andreea Rusu admite că, în ultimii, au existat schimbări legislative care au introdus ordinul de protecție, brățările electronice, dar acestea au fost adoptate de fapt la presiunea societății civile și internaționale, nu din inițiativa politicienilor.
„Schimbările legislative nu înseamnă neapărat și o schimbare în practică. În momentul în care modifici o lege este nevoie de mult mai mult decât atât pentru a sprijini victimele. Spre exemplu, brățările electronice care au fost votate acum aproape doi ani și de abia în toamna anului trecut au intrat în program pilot în patru județe din România în aplicare. Iar în acest an suntem în situația să ne uităm dacă este suficient buget alocat pentru aplicarea brățării electronice mai departe către alte județe și, bineînțeles, la nivel național, cum ne-ar interesa pe toți”, conchide Andreea Rusu.
