Linkuri accesibilitate

Virusul totalitarismului, un carnaval decretat antisemit de UNESCO și scriitorii care primeau coniac de la Stalin. Revista presei europene


Carnavalul de la Veneția, duminică 23 februarie.

Măștile fac parte din tradiția carnavalului, dar poate nu chiar acest tip de mască.

Italia - virusul închide carnavalurile

Coronavirus – o a treia victimă a decedat duminică în Italia. Numărul cazurilor confirmate de infectări în Italia a depășit duminică 150, autorităţile estimând că bilanţul va creşte în continuare în ciuda eforturilor de a ţine transmiterea sub control.

În nordul Italiei, douăsprezece orașe și localități mai mici, începând cu târgul Codogno, focarul infecției, au anulat carnavalul care trebuia să aibă loc ieri, duminică. Corriere della Sera, publicat la Milano, în apropierea focarelor de infecție, îl citează pe premierul Giuseppe Conte, care spune că armata e gata să intervină.

Meciurile de fotbal au fost de asemenea anulate, iar în unele zone școlile și muzeele sunt închise, ba chiar, în Lombardia, cafenelele și discotecile.

La Nuova Venezia anunță că patriarhia a închis bisericile și a suspendat slujbele, dar că totuși celebrul carnaval din Veneția a avut loc duminică, chiar dacă abia 20.000 de persoane au luat parte la el.

La Roma, La Repubblica avertizează însă că virusul tinde să iasă din Italia și că Austria a blocat trenurile care leagă cele două țări prin trecătoarea Brenner.

În Spania, El Pais estimează chiar că există riscul ca frontierele interne ale UE să se închidă.

La Stampa (care apare la Torino) pune întrebarea pentru ce coronavirus terorizează, dar schimbările climatice nu. Răspunsul este că: «Percepția riscului e un fenomen extrem de complex, care se bazează pe o întreagă dinamică socială care ia în seamă și experiențele personale, precum și credințele colective».

Carnaval antisemit în Belgia?

În Belgia, în schimb, în toate orașele, carnavalul s-a ținut peste tot în această duminică, ieri, privirile fiind îndreptate asupra orașului flamand Alost (Aalst), unde se căuta să se vadă dacă anul acesta procesiunea de carnaval se va mai face cu figurine uriașe de evrei caricaturizați.

Carnavalul din Alost, ceremonie practic la fel de veche ca și Ommegang din Bruxelles, cu procesiuni de giganți mecanici și figuranți în costume, a avut întotdeauna manechine și figuranți deghizați în evrei, în costume de cămătari, evrei de caricatură ce pot aduce cu cei cunoscuți în imageria antisemită sau chiar nazistă, evrei tradiționaliști, cu codițe și nas coroiat, urcați pe un morman de bani. Sub presiunea UNESCO, primăria orașului Alost a fost forțată anul trecut să se retragă de pe lista mondială a patrimoniului cultural, păstrând însă evreii în ceremonie. Le Soir, la Bruxelles, oferă o serie întreagă de fotografii din timpul procesiunii de ieri, când evreii au fost scoși din debara, la fel de provocator ca înainte. Tot din presa belgiană, o altă serie de imagini provocatoare sau deranjante aici.

În trecut, membri ai dreptei naționaliste flamande N-VA (Noua Alianță Flamandă, Nieuw-Vlaamse Alliantie), care sunt, de altfel, astăzi, principalul partid politic din Belgia, au apărut deja la acest carnaval deghizați în uniforme naziste. În scandalul care a urmat, ei au explicat că e vorba acolo de satiră, joc cu clișeele și amuzament popular.

Mai puțin comic, în Irlanda, dincolo de Canalul Mânecii, un fost candidat prezidențial antisemit și negaționist, Dermot Mulqueen, insistă, într-un interviu cu Irish Independent, că el nu are nici acum nimic să-și reproșeze pentru că a spus că evreii „urăsc europenii”, că au „folosit bebeluși creștini” pentru scrificii și că evreii „controlează BBC”.

În Germania, climatul este, de asemenea, unul de creștere a extremismului, în urma masacrului rasist de zilele trecute, dar și a tentativei de coaliție, luna aceasta, în landul Turingia, a partidelor tradiționale cu extremiștii din Alternative für Deutschland (AfD). La München, Süddeutsche Zeitung scrie că partidele tradiționale germane ar face bine să se teamă în continuare de virusul extremist.

Brexit și eșecul summitului bugetar al UE

Franța e singura țară în care presa mai scrie despre summitul eșuat din weekend, când liderii celor 27 nu au putut ajunge la un acord în legătură cu bugetul pe următorii șapte ani, 2021 – 2027, buget care devine automat mai mic după Brexit și dispariția contribuției britanice.

Jean Quatremer, o instituție în sine, corespondentul Libération la Bruxelles de trei decenii, scrie despre un triste spectacle pe care l-au oferit liderii, ciorovăindu-se neglorios pe acel 1% din PIB care ar trebui să formeze bugetul UE.

Tot așa, presa din Marea Britanie e preocupată de semnele împotmolirii negocierilor Brexit, dar, cum o face săptămânalul duminical The Observer, mai scrie și despre încetinirea anchetei în privința presupuselor deturnări de fonduri operate de Boris Johnson, pe când era primarul Londrei, în favoarea prietenei sale de atunci, americanca Jennifer Arcuri. Frumoasa americancă Arcuri pare astfel să fi cheltuit circa 130.000 de lire sterline din bani publici ai Albionului însoțindu-l pe Boris Johnson în misiuni comerciale pe când el era primarul Londrei.

Conservatorul cotidian, mai degrabă pro-Brexit și în orice caz pro-Tories, The Times, avertizează că de acum înainte, în urma negocierilor comerciale cu SUA, e foarte posibil ca Marea Britanie să înceapă să importe pui spălați în acid, interziși în restul Europei.

SUA insistă, în aceste negocieri, ca Londra, ba chiar și întreaga UE, să accepte să importe produse americane precum carnea cu hormoni și puii spălați cu clor. Sonny Perdue, secretarul de stat al SUA cu agricultura, insistă astfel că Europa ar trebui să se ghideze după „legile solide ale științei" („sound science"), acceptând produsele alimentare SUA, care sunt de decenii interzise sanitar și comercial în UE.

Scriitorii care primeau coniac de la Stalin​

În sfârșit, continuând pe reactualizarea totalitarismului, din ce în ce mai prezentă în presa rusă, Kommersant, la Moscova, are un articol despre scriitorii care i se adresau direct lui Stalin, punându-și opera în slujba lui.

În anii 1930, a se adresa direct lui Stalin devenise un obicei banal din partea scriitorilor. Cu toții îi dedicau opere literare pentru a-i arăta ce devotați erau, sau doar ca să-și poată repara casa de vacanță (дачa).„

Kommersant oferă patru exemple savuroase, cu extrase din scrisori către Stalin: puțin cunoscutul în afara Rusiei Ian Larri; apoi: Nikolai Buharin (care nu a fost chiar scriitor); poetul Demian Bednîi; și laureatul premiului Nobel pentru literatură Mihail Șolohov. Acesta din urmă își începe astfel scrisoarea către Stalin:

Pe 24 mai1936 am venit la casa dumneavoastră de vacanță (дачa). Dacă vă mai amintiți. Atunci mi-ați dat o sticlă de coniac. Nevasta mi-a luat-o și mi-a zis: «Asta e o amintire, nu se poate bea!» Am irosit timp și nesfârșită elocvență cu ea. I-am explicat că o sticlă se poate sparge, sau că licoarea dinăuntru se poate acri, câte nu i-am grăit! Cu revoltătoarea încăpățânare specifică, se pare, tuturor femeilor, ea a insistat: «Niet ! Nu și nu !» În cele din urmă tot am învins-o: ne-am înțeles să bem această sticlă atunci când voi isprăvi «Pe Donul liniștit».

Se vede că acceptând un asemenea cadou, Șolohov nu avea idee că în franceză titlul romanului lui, «Le Don paisible», va fi etern confundat cu un clasic al antropologiei privind darul gratuit: «Essai sur le Don» (de Marcel Mauss).

Facebook Forum

Ultima săptămână la Primărie a celui mai longeviv edil din România
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:47 0:00
XS
SM
MD
LG