...este o altă zi în care este atât de dificil să alegi! Dar când e altfel în viață? Este, în primul rând, ziua Shakespeare. Două reprezentații îi poartă numele.
Este vorba, în primul rând, despre Richard al III-lea, regia lui Andrei Șerban, în versiunea Teatrului „Radnóti Miklós” din Budapesta. O provocare interesantă a organizatorilor Festivalului care ne oferă astăzi două versiuni interpretative sub bagheta unui același dirijor. Un posibil studiu de caz pentru teatrologi/antropologi: cum se adaptează piesa la nișa culturală în care este jucată? Mai ales când e vorba despre o piesă cu o regie care o ancorează atât de adânc în cultura locului. Cum se traduce dicționarul de semne și simboluri dintr-un spațiu cultural în altul? Cum traduci nu doar textul ci și mediul, atmosfera, chimia personajelor, gestica, iconica, deci cum transferi un câmp semiotic, în altul? Este o problemă care probabil l-ar fi atras pe Pierre Menard. Iată, comparând cele două (aceeași) piese regizate de Andrei Șerban și pe care avem privilegiul să le vedem în Festival, putem medita pe marginea invariantelor sufletești și culturale, a traductibilității emoțiilor, a universalității gestului teatral într-o lume a infinitelor variante, a haosului și atomizării. Puteți face această comparație la ora 19.00 în sala Liviu Ciulei a teatrului Lucia Sturdza Bulandra unde abia dacă s-a stins rumoarea ultimei reprezentații a aceleiași piese, cu același regizor, însă în interpretarea actorilor teatrului. Celor care au fost nevoiți să sacrifice una dintre reprezentații sau chiar pe amândouă le rămâne speranța că administrația teatrului sau poate organizatorii Festivalului vor fi filmat ambele versiuni pentru a le nemuri pe un DVD.
Al doilea Shakespeare este Neguțătorul din Veneția, cu Teatrul Maghiar din Cluj. O privire provocatoare peste veacuri la capodopera shakespeareană care face, spre deosebire de anterioara epopee istorică, o transfocare/traducere diacronică între momentul subiectului (o Veneție vag plasată într-o epocă prerenascentistă), momentul scrierii în text câteva veacuri mai târziu și cel al punerii în scenă de azi. Cum arată relectura regizorală a piesei într-o perioadă în care intoleranța îmbracă de multe ori haina pioasă a empatiei și meliorismului? Cum se adaptează întreaga atmosferă a perioadei istorice evocată de piesă atât de profund marcată istoric de iudeofobie la lumea de azi care încearcă să se salveze de atâtea fobii dând în altele? Puteți afla diseară, la ora 18. sala Mare a Teatrului Național. Piesa este regizată de Gábor Tompa.
La Odeon, sala Majestic, un alt regal: Henric al IV-lea de Luigi Pirandello în regia lui Victor Ioan Frunză. Ce poate fi mai potrivit decât o piesă comic-tragică despre nebunie într-o lume care funcționează anapoda în mod sistematic? O lume care, pentru a-și proteja nebunii, adaptează realitatea la nebunia lor, o ajustează la fantasmele și idiosincraziile lor? La urma-urmei, ce este realitatea într-o lume a aparențelor? Vă invită să aflați, la ora 18.30 Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timişoara.
Tot despre nebunie, dar în anii crizei (da, știu, suntem în ani de criză și acum, ce întâmplare!), Și caii se împușcă, nu-i așa? (They Shoot Horses, Don't They?, 1935) hit-ul lui Horace McCoy despre un maraton de dans care ar fi trebuit să aducă fericirea (și care seamănă atât de mult cu un reality show de azi, ba chiar cu viața noastră politică!). Reprezentația piesei susținută de Teatrul Național Târgu-Mureș ‒ Compania „Tompa Miklós” are loc la ora 21.00 la Teatrul Bulandra, sala Toma Caragiu.
Pentru a face alegerea și mai complicată Teatrul Metropolis are de la ora 21.00 reprezentație cu Un tramvai numit dorință în regia lui Claudiu Goga. O piesă despre relațiile interumane, despre rolul iubirii, al puterii și al disperării...
