#10 Întrebări. Judecătorul Cristi Danileț: Membrii CSM reprezintă calitatea magistraților care îi aleg

De asemenea, spune judecătorul, poliția judiciară trebuie să fie lângă procuror și nu la Ministerul de Interne, dacă nu pentru lucrul în echipă cel puțin pentru evitarea scurgerilor de informații.

Fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii și fost consilier al ministrului de Justiție Monica Macovei, judecătorul critică superimunitatea pe care CSM vrea să o acorde magistraților.

„CSM are atribuții legate de cariera magistraților, nu de dosarele instrumentate de ei”, spune judecătorul, care se întreabă de ce anume CSM dorește să-și dea avizul doar pentru rechizitoriile care provin de la DNA și care-i privesc pe magistrații corupți.

Asemeni fostului ministru al Justiției, Raluca Prună, și judecătorul Cristi Danileț este dezamăgit de ceea ce a ajuns CSM. „Am avut ocazia să contribui la noua arhitectură a sistemului judiciar pe model european și mi-am imaginat un CSM care să preia toate atribuțiile ministerului justiției. Din punct de vedere al atribuțiilor, CSM-ul nostru este cel mai puternic din Europa. Dar actualul CSM m-a făcut să îmi dau seama că o instituție se bazează nu doar pe reguli, ci și pe oameni. Degeaba am reformat legislativ justiția, dacă nu s-a înnoit suficient corpul de magistrați.”

Despre ceea ce a ajuns CSM și ar trebui să fie, despre situația în care s-a ajuns cu dosarul „10 August”, despre cât de inadecvată și nepregătită este Justiția pentru schimbările din societate și nevoile sale reale, despre copiii pe care-i instruiește de la primii ani, printr-un efort asumat pe cont propriu pentru a compensa lipsa unei discipline de profil în programa școlară și despre multe altele, într-un interviu cu #10Întrebări, acordat Europei Libere de judecătorul Cristi Danileț.

Declarații pe scurt:

• Degeaba am reformat legislativ justiția, dacă nu s-a înnoit și corpul de magistrați;
• CSM are atribuții legate de cariera magistraților, nu de dosarele instrumentate de ei;
• Mă uit la relatările din mass-media cu privire la violența domestică și la reacția minimală din partea polițiștilor ori la clemența de care dau dovadă mai tinerii magistrați.
• Citesc îngrozit despre abuzurile sexuale cu privire la copiii noștri și văd pedepsele care trezesc stupoarea populației.
• Văd cu ce ușurință sunt tratate unele cauze de corupție.
• Văd cât de obișnuite au devenit cauzele cu cei care fac trafic de persoane cu propriile – așa zise – soții sau concubine.
• Cauzele: legislație insuficientă, indiferență din partea unor magistrați, starea de insecuritate a multor cetățeni, incapacitatea de reacție a polițiștilor, lipsa de empatie a administrației publice
• Se schimbă lumea fantastic de repede, iar noi încă nu ne putem adapta: se vând societăți sau chiar țări întregi pe piața de capital, se fac rețele de sute sau mii de cerșetori sau de prostituție, se fură milioane de euro din bugetul statului, interlopii își dau mâna cu oamenii legii, iar noi pierdem timpul cu dosare făcute tinerilor care fumează un joint în mașină.
• Ne bucurăm că stăm bine la statisticile privind cauzele soluționate, dar am senzația că ne lipsește viziunea asupra fenomenelor sociale în ansamblu.
• Peste 10 sau chiar 20 de ani, vom avea tot magistrați care stau la serviciu peste program, care scriu hotărâri pe sute de pagini, care rezolvă dosare, dar care nu rezolvă cu nimic starea lucrurilor din afara tribunalului.
• Cred că trebuie să evoluăm de la stadiul de sindicaliști la stadiul de autoritate. Dar nu pentru a ne întări propria poziție în sistem sau între puterile statului, ci pentru a asigura respectarea drepturilor pentru cetățeanul de rând și a sancționa deraierile de la ordinea publică.
• Elevii cu care am interacționat au o sete de cunoaștere fantastică: vor să știe nu teorie triumfalistă despre drepturi, ci lucruri concrete despre legea în viața cotidiană, vor să știe cazuri pe care le soluționează magistrații, vor să arate că știu cum să descopere un infractor sau vor să afle ce se întâmplă cu un copil când părinții divorțează.

​
1. CCR a decis că o sentință nu mai poate fi pusă în executare fără redactarea ei în ziua în care a fost dată. Cum credeți că va putea fi pusă în aplicare această decizie ținând cont de supraaglomerarea instanțelor?

Judecătorul Cristi Danileț: „CCR a decis un lucru firesc, logic: o soluție se dă după ce ai motivat-o, nu ca până acum când mai întâi dăm soluția, apoi o motivăm. Personal am atenționat asupra acestui paradox de multe ori. Acum intrăm într-o normalitate, care în Occident nu cunoaște excepții. După ce decizia CCR va fi motivată, Guvernul va trebui să pregătească modificarea corespunzătoarea a Codului de procedură penală, astfel încât să ne arate: în cât timp trebuie motivată o soluție, dacă părțile se convoacă la momentul pronunțării, ce se întâmplă cu dosarele finalizate înainte de publicarea deciziei CCR și nemotivate încă, la ce dosare va trebui să livrăm motivarea odată cu pronunțarea.

Va trebui ca decizia CCR și ordonanța Guvernului să intre în același timp în vigoare, pentru a nu exista sincope ce vor putea fi speculate.

Evident, asta va bulversa practica din instanțe și va genera noi probleme. De exemplu, dacă eu finalizez acum un proces cu o persoană arestată și văd că soluția va fi de achitare, nu mai pot să o pun în libertate azi, din cauză că încă nu e gata motivarea, așa că el va mai sta în arest până finalizez această chestiune.

Sau, dacă un condamnat penal cere liberarea condiționată că îndeplinește condițiile de bună purtare, eu nu îl pot pune în libertate pe loc, ca până acum, căci nu am cum să motivez soluția în aceeași zi.

În plus, fiecare judecător are în lucru simultan mai multe dosare, astfel încât e imposibil la încărcătura actuală și lipsa de magistrați (de doi ani nu s-au mai organizat concursuri de recrutare) să nu existe întârzieri în redactare.

Pe scurt, vom avea multiple amânări de a prezenta soluția, timp în care unii inculpați vor sta închiși, iar unele dosare se vor închide pentru că se vor prescrie.”

2. Care credeți că ar fi soluția pentru a nu se mai ajunge în situațiile absurde de până acum? Condamnați cu executare erau în închisoare dar motivarea deciziei de condamnare întârzia să apară. Care ar fi rezolvarea pentru supraaglomerarea din instanțe?

Judecătorul Cristi Danileț: „Aș vrea să se înțeleagă bine: CCR nu a decis că nu mai poți fi dus la închisoare dacă soluția de condamnare nu e motivată, ci a decis că odată cu soluția trebuie furnizată și motivarea.

Cu alte cuvinte, în momentul în care soluția definitivă va fi pronunțată de acum încolo, ea va fi pusă în executare indiferent că sunt motive suficiente și credibile, sau că ele nu sunt pe placul cuiva implicat în proces. Totul depinde de conștiința judecătorului.

Cât îi privește pe cei condamnați până acum, definitiv: ei știu bine ce au făcut și de ce au ajuns acolo, doar că din motive legale motivarea venea mai târziu - și asta e așa de 90 de ani în România- , iar din motive administrative acest lucru se prelungea uneori pe mai multe luni sau ani (supraîncărcarea judecătorilor).”

3. Unde credeți că este locul poliției judiciare și de ce? Împărtășiți opinia că trebuie să acţioneze în cadrul instituțional ierarhic al Poliţiei?

Judecătorul Cristi Danileț: „Poliția judiciară nu este nici poliție rutieră, nici poliție de ordine publică. Poliția judiciară este o structură a statului cu polițiști specializați în instrumentarea dosarelor penale.

Or, urmărirea penală este condusă de către procurori.

În mod legal, procurorii și poliția judiciară lucrează împreună. În toate statele moderne, poliția judiciară nu este la Ministerul de Interne, ci la Ministerul Public, adică polițistul judiciarist este mâna executivă a procurorului, cei doi fac echipă.

Că așa e normal o spune însăși legislația noastră: la DNA, DIICOT, ba chiar și la mult blamata SIIJ avem poliție judiciară proprie. În același mod trebuie să se procedeze cu celelalte parchete.

În anul 2018 s-a prevăzut că numai parchetele de pe lângă tribunale pot avea poliție judiciară proprie. Or, mi se pare firesc ca această dispoziție legală să se extindă la toate parchetele. În felul acesta, lucrând în echipă, dosarele penale se pot soluționa mai repede și se previne scurgerile de informații.

Nu este firesc ca cineva care lucrează la un dosar sensibil să se plimbe de la sediul Poliției la Parchet și înapoi, pentru a decide cu procurorul care este planul de anchetă și a se verifica ce acte s-au îndeplinit. Nici nu este firesc ca un polițist judiciarist, care se supune doar procurorului, să primească atribuții administrative de la șeful său din poliție, care îi iau din timpul necesar cercetării penale.”

4. CCR a mai tăiat recent din atribuțiile DNA, stabilind că un procuror nu mai poate continua urmărirea penală în cauzele disjunse. Cum trebuie privite lucrurile? Dăunează actului de justiție?

Judecătorul Cristi Danileț: „Structurile specializate ale parchetelor – DNA, DIICOT, SIIJ – trebuie să se ocupe doar de cauzele care țin de domeniul lor.

Dacă informațiile inițiale au determinat DNA să ancheteze o persoană pentru corupție și, cercetând cauza, procurorul ajunge la concluzia că nu e dare de mită, ci e evaziune fiscală, sau trecere ilegală a frontierei sau accident de circulație cu victime, nu mi se pare normal ca acel dosar să rămână mai departe la DNA.

În mod firesc, probele administrate de structurile specializate rămân valabile, dar dosarul trebuie trimis la parchetul competent. Deci, soluția CCR intră într-o normalitate juridică.”

5. Președintele CSM tocmai a anunțat că a cerut abrogarea pensionării anticipate a magistraților. Care este opinia dvs cu privire la acest subiect?

Judecătorul Cristi Danileț: „În timpul protestelor magistraților de acum doi ani, când ministrul Toader a anunțat pensionarea magistraților cu 20 de ani vechime, majoritatea ne-am opus.

Dacă această propunere ar fi intrat în vigoare, de exemplu, eu ar fi trebui să plec din justiție acum doi ani, la vârsta de 43 de ani. Am arătat că statul a investit mult în noi, că suntem în plenitudinea noastră intelectuală și că putem fi valorificați la maximum. Îmi mențin această poziție. Plecarea voluntară la 25 de ani vechime, cum e legea acum, la fel ca la polițiști sau militari, este suficientă. Mai ales că este o perioadă sensibilă: dosare multe, plecări masive, blocarea concursurilor pentru a veni noi magistrați.

6. Au sau nu magistrații nevoie de avizul CSM la trimiterea lor în judecată? Este o superimunitate sau nu?

Judecătorul Cristi Danileț: „CSM a fost conceput ca o instituție administrativă care să ne protejeze de politic.

Înainte de reforma justiției din anul 2004, recrutarea, transferarea, promovarea, sancționarea unui magistrat erau făcute de ministrul justiției sau de instituții unde ministrul avea un cuvânt greu de spus.

La fel, pentru arestarea, percheziționarea și trimiterea în judecată a unui magistrat era nevoie de avizul conform al ministrului justiției.

Prin reformă, s-a decis că aceste atribuții nu pot rămâne la ministrul justiției, un om politic, căci prin aceste pârghii asupra carierei magistratului ar fi putut influența mersul dosarelor instrumentate de el.

De aceea s-a creat CSM independent de politicieni. Așadar, CSM are atribuții legate de cariera magistraților, nu de dosarele instrumentate de ei.

Un dosar penal are două faze: urmărirea penală făcută de procuror și judecata făcută de completul de judecată. Orice interferență în aceste etape trebuie atent reglementată pentru a nu fi contrare Constituției ce consacră independența justiției. În cazul parlamentarilor și al miniștrilor, Constituția prevede imunitate, pentru a bloca eventuala interferență a magistraților în actele politice și a menține, astfel, separația puterilor în stat. Dar Constituția nu prevede așa ceva în cazul magistraților: cum ar putea fi acuzat un magistrat că interferează cu un alt magistrat și că astfel s-ar încălca independența justiției? E absurd.

Tocmai de aceea, susțin că normal este să se înlăture acest aviz de la CSM care acum se dă în caz de reținere, percheziție și trimitere în judecată, nicidecum să se creeze un aviz nou, în cazul trimiterii în judecată a unui magistrat.

Mai mult, nu înțeleg sub nicio formă de ce se dorește acest aviz numai pentru rechizitoriile care provin de la DNA privind magistrații corupți. CSM se gândește cumva că la DNA se comit abuzuri? Păi, atunci, nu e nevoie de un obstacol procedural cu privire la actele acelor procurori, ci e nevoie ca ei să zboare din funcție.

Adică, de ce un magistrat ar trebui protejat de procurorul DNA, dar o altă persoană acuzată de corupție nu ar trebui protejată de același procuror abuziv? Nu, e cert pentru mine: întreaga construcție a acestor avize e absurdă și ea trebuie eliminată, nicidecum extinsă. Iar dacă sunt magistrați abuzivi sau incompetenți, aceștia trebuie îndepărtați din justiție.”

Îți mai recomandăm

INTERVIU Raluca Prună: CSM, gardianul unei caste | O instituție mamut care dublează activitatea MJ

7. Fostul ministru al Justiției, Raluca Prună, unul din artizanii constituirii CSM, a spus într-un interviu acordat Europei Libere că a contribuit la crearea unui monstru, care a deviat de la misiunea ce i-a fost încredințată și care a devenit, în loc de garant al independenței Justiției, gardian al unei caste. Îi împărtășiți opinia? Când s-a îndepărtat CSM de la rolul său și de ce credeți că a fost posibil?

Judecătorul Cristi Danileț: „În urmă cu 20 de ani eram câțiva magistrați care ne întâlneam pe ascuns cu reprezentanți ai Comisiei Europene să ne plângem de imixtiunile politicului în justiție, ascultam fascinați relatările unor magistrați străini despre cum este în Europa și intram pe ascuns pe internetul instanței să citim site-uri din străinătate.

Am avut ocazia să contribui la noua arhitectură a sistemului judiciar pe model european și mi-am imaginat un CSM care să preia toate atribuțiile ministerului justiției.

Din punct de vedere al atribuțiilor, CSM-ul nostru este cel mai puternic din Europa.

Dar actualul CSM m-a făcut să îmi dau seama că o instituție se bazează nu doar pe reguli, ci și pe oameni.

Degeaba am reformat legislativ justiția, dacă nu s-a înnoit suficient corpul de magistrați.

Or, așa cum în societate sunt oameni și oameni, tot așa în magistratură sunt magistrați și magistrați și tot astfel în CSM sunt membri și membri. Unii mai vocali, alții veșnic tăcuți. Unii își reprezintă colegii și țin legătura cu aceștia, alții își reprezintă mai degrabă propriile interese și își expun doar propriile opinii. Unii sunt angrenați în activitatea pentru protejarea sistemului, alții în lupte mici.

Paradoxul este că și unii, și alții invocă aceleași argumente, precum „statul de drept” sau „independența justiției”.

Or, acestea nu trebuie să fie simple dictoane sau argumente strigate către interlocutor, ci să fie cu adevărat niște valori.

Când ai spus „Constituție” trebuie să tremuri de emoție pentru că este vorba de documentul pe care se sprijină toată democrația noastră post-decembristă; când ai spus „domnia legii” trebuie să te pleci, sfios, la gândul celor care și-au sacrificat cariera, familia și poate chiar viața pentru a înlătura sistemele abuzive bazate pe frică și au instaurat statul de drept care nu este un dat, ci un câștig zilnic.

Ca unul care studiez de ani buni filosofia dreptului, îmi dau seama foarte ușor unde este sinceritate și unde ipocrizie.

Eu cred mult în instituția numită CSM. Dar, la fel ca în cazul politicienilor, membrii CSM reprezintă starea și calitatea magistraților alegători.

Dacă cineva regretă modul în care și-a votat membrul CSM, nu are decât să fie mai atent data viitoare.

CSM însă trebuie să rămână în picioare. Nu pentru conservarea privilegiilor unei caste sau ale unor indivizi, ci: pe de o parte, pentru protejarea independenței justiției ca magistrații să fie capabili să dea soluții în mod liber; pe de altă parte, pentru responsabilizarea magistraților ca populația să beneficieze de soluții legale date de oameni onești.

Nimic nu e mai de apreciat ca o magistratură puternică ce se remarcă prin forța dreptului; nimic nu e mai periculos ca o magistratură ce s-ar impune prin dreptul forței.”

8. Cum credeți că se poate evita pe viitor transformarea Inspecției Judiciare sau înființarea Secției Speciale ca instrumente de presiune politică asupra magistraților? Ce garanții există că nu se vor repeta aceste derapaje?

Judecătorul Cristi Danileț: „Inspecția Judiciară ar trebui să se ocupe de managementul de instanțe și disciplinarea magistraților.

Iar Secția specială de combaterea infracționalității din justiție.

Dar, când ai magistrați care ies din sala de judecată și nu își scriu minutele pentru hotărârile pe care le dau, când ai procese care se prescriu din cauza timpului cât au stat în justiție, când ai hotărâri care se motivează după ani de la momentul pronunțării, când ai magistrați care se răstesc la părțile din dosare, când ai magistrați care nu își motivează dosarele, când ai magistrați care se întâlnesc cu politicienii în afara cadrului permis de lege, când ai magistrați care în mod public insultă sau ironizează alți magistrați, primari sau politicieni, iar în tot acest timp Inspecția Judiciară se leagă de magistrații care au protestat împotriva unor propuneri legislative care încalcă standardele internaționale iar Secția de Investigare a Infrațiunilor în Justiție face dosare penale celui mai apreciat procuror din Europa și judecătorului care denunță rețelele de corupție din justiție, este evident că ceva nu este în regulă.

Or, rapoartele pe anul trecut arată că doar 12 magistrați au fost trimiși în judecată disciplinară și 3 în materie penală. Cu o astfel de activitate, înseamnă că lucrurile merg strălucit în justiție. Accept că mă pot înșela.

În același timp nu pot să nu văd colegi care sunt sufocați de dosare, legislație care se schimbă de la zi la zi, personal în continuă diminuare, proceduri de recrutare și transfer blocate de doi ani de zile. La care se adaugă ura unor politicieni, terfelirea lor în presă și nepăsarea CSM.

În aceste condiții se cere cantitate, nu calitate. E trist. Sunt profesioniști care pleacă scârbiți din sistem. Da, știu nu i-a obligat nimeni să aleagă această profesie. Dar, sincer, nici nu mai au de ce să rămână.”

9. Sunteți magistrat, dar sunteți și cetățean, cunoscut pentru simțul său civic dezvoltat și implicat în viața cetății/a țării. Cum credeți că a fost posibilă situația în care s-a ajuns cu dosarul 10 august?

Judecătorul Cristi Danileț: „Ca magistrat, nu pot comenta un dosar aflat în instrumentare. Ca membru al organizației VeDem Just, pot spune că am atras atenția că sunt câteva dosare extrem de importante la care justiția ar trebui să ajungă la o soluție cât mai grabnic: Revoluția, Colectiv, Caracal, 10 august.

E adevărat, când trebuie audiate zeci sau sute de persoane, când pe lângă magistratul inițial intră în cauză un alt magistrat, când sunt în discuție multiple aspecte tehnice cauza devine extrem de dificilă de instrumentat.

În mod evident, cu cât un dosar este mai vechi, cu atât este mai greu de dat soluția. Or, în cauzele de maxim interes public, nu doar magistratul cauzei trebuie să depună un efort extrem de mare, ci și comunicatorii oficial trebuie să lămurească opinia publică de stadiul cauzei. Din păcate, experiența noastră este redusă, frica de transparență este mare, iar în era tehnologiei noi preferăm comunicate în limbaj de lemn.

În plus, unii dintre magistrați sunt proceduriști, iar alții formaliști.

Mă uit la relatările din mass-media cu privire la violența domestică și la reacția minimală din partea polițiștilor ori la clemența de care dau dovadă mai tinerii magistrați.

Citesc îngrozit despre abuzurile sexuale cu privire la copiii noștri și văd pedepsele care trezesc stupoarea populației.

Văd cu ce ușurință sunt tratate unele cauze de corupție.

Văd cât de obișnuite au devenit cauzele cu cei care fac trafic de persoane cu propriile – așa zise – soții sau concubine.

La 30 de ani după ce a apărut legea fondului funciar, în era internetului, noi încă rezolvăm dosare cu terenuri.

Mă întrebați care e cauza? Legislație insuficientă, indiferență din partea unor magistrați, starea de insecuritate a multor cetățeni, incapacitatea de reacție a polițiștilor, lipsa de empatie a administrației publice.

Se schimbă lumea fantastic de repede, iar noi încă nu ne putem adapta: se vând societăți sau chiar țări întregi pe piața de capital, se fac rețele de sute sau mii de cerșetori sau de prostituție, se fură milioane de euro din bugetul statului, interlopii își dau mâna cu oamenii legii, iar noi pierdem timpul cu dosare făcute tinerilor care fumează un joint în mașină.

Ne bucurăm că stăm bine la statisticile privind cauzele soluționate, dar am senzația că ne lipsește viziunea asupra fenomenelor sociale în ansamblu. Suntem în pădure și nu o vedem.

În felul acesta, cred că peste 10 sau chiar 20 de ani, vom avea tot magistrați care stau la serviciu peste program, care scriu hotărâri pe sute de pagini, care rezolvă dosare, dar care nu rezolvă cu nimic starea lucrurilor din afara tribunalului.

Eu cred că trebuie să evoluăm de la stadiul de sindicaliști la stadiul de autoritate.

Dar nu pentru a ne întări propria poziție în sistem sau între puterile statului, ci pentru a asigura respectarea drepturilor pentru cetățeanul de rând și a sancționa deraierile de la ordinea publică. Mai e mult până departe.”

10. Sunteți probabil singurul magistrat din România care se implică direct în educarea tinerilor, în coborârea Justiției printre oameni. Ce mesaj vă transmit tinerii pe care-i instruiți?

Judecătorul Cristi Danileț: „Am încercat să fiu reformist până la capăt: am contribuit la modificări legislative esențiale, am fost în miezul evenimentelor implicând magistrații, am făcut parte dintre cei care au sancționat magistrați incorecți, am coborât în agora explicând în sute de interviuri ce e justiția și care sunt drepturile omului, am vorbit despre responsabilizarea magistraților și integritatea lor.

Acum am mers mai departe: am fondat o asociație de magistrați, studenți și profesori numită „Voci pentru Democrație și Justiție – VeDem Just” pentru a face educație juridică elementară noii generații.

Am coborât la firul ierbii, căci mă preocupă viitorul. Iar din dosarele pe care le am săptămânal cu tineri, acesta este cam sumbru.

Acesta este contextul în care am ajuns să promovăm legea în școli și licee.

Am publicat și distribuit gratuit „Elevul și Legea” – primul manual de educație juridică din România, tradus în cinci limbi, inclusiv în cel al semnelor.

Am început un serial de desene animate, „O.I”, pe teme legale.

Am inventat aplicația „Lege-n-Dar” ce poate fi descărcată gratuit din Magazin Play sau App Store care te învață legile pe înțelesul tău și te ține informat cu privire la modificările legislative și hotărârile judecătorești esențiale.

Am făcut procese simulate cu elevi chiar în sala de judecată.

Am organizat concursuri de educație juridică „Know the Law” și tabăra de educație juridică „Legal Academy”.

Suntem extrem de mândri că am reușit să avem 93 de unități de învățământ unde profesori instruiți de asociație predau acum opționalul de educație juridică pe baza programei și manualului nostru.

Elevii cu care am interacționat au o sete de cunoaștere fantastică: vor să știe nu teorie triumfalistă despre drepturi, ci lucruri concrete despre legea în viața cotidiană, vor să știe cazuri pe care le soluționează magistrații, vor să arate că știu cum să descopere un infractor sau vor să afle ce se întâmplă cu un copil când părinții divorțează.

Din păcate, profesorii de civică sau de educație socială nu le pot da aceste răspunsuri.

Ideal ar fi să ajungem la toți cei 800.000 de adolescenți din România.

Puțini știu despre drepturi, mai nimeni despre responsabilități.

Iar un adult empatic, responsabil și implicat civic este cel care în trecut a fost un elev informat și cointeresat în funcționarea societății.

Testul pe care îl vom avea de trecut va fi la alegerile din anul 2024, când peste 1,5 milioane de tineri vor avea ocazia să voteze pentru prima dată în viața lor pe șapte buletine de vot, pentru șapte instituții diferite.

Vă dați seama cum s-ar schimba România dacă toți ar ieși la vot?

Tinerii sunt o forță uriașă și nu putem rămâne indiferenți dacă ei vor repeta greșelile noastre sau, din contră, vor face saltul în evoluție pe care mulți ni-l dorim.”