Buletin de știri 7 martie 1989

Istoria întrecerii socialiste se întinde pe toată perioada dictaturii comuniste. „Scânteia” a scris cronica realist-socialistă a luptei pentru decorații, medalii și fotografii la panoul de onoare. Fototeca online a comunismului românesc; cota 177/1950

Marți 7 martie 1989

Soarele răsare la ora 6.43 și apune la ora 18.10. Vremea va fi frumoasă, în mare parte a țării, iar cerul, mai mult senin, mai puțin în estul și sud-estul țării unde va fi, în general, închis și noros. Va ploua mai ales în Dobrogea, Moldova și estul Munteniei. Temperaturile minime vor fi cuprinse în general între minus șase și plus patru grade iar maximele între șase și 14 grade.

Dumitru Ion Dincă vrea să afle rețeta succesului Întreprinderii de garnituri de frână de la Râmnicu Sărat. Cum de a luat un așa mare avânt producție acestei întreprinderi într-o zonă unde înainte de 1972 nici nu se știa ce e aceea o garnitură de frână? Ziaristul știe răspunsul la această întrebare: zâna bună a locului a fost partidul. După ce a ajuns secretar PCR, Ceaușescu a făcut o vizită în oraș. „Un moment istoric, memorabil, prin noile deschideri ce au urmat în viața localității.” Căci de atunci toate au intrat în mișcare și orașul și-a căpătat configurația industrială de care ziaristul nu încetează să se mire. „Tovarășul Nicolae Ceaușescu a intuit cu clarviziune că și aici, la curbura Carpaților, oamenii aveau nevoie de direcționarea unui drum limpede, mereu ascendent, capabil să le împlinească idealurile, personalitatea.” Întreprinderea de garnituri de frână, recunoaște și Mariana Moise, secretara comitetului UTC de aici, a fost deschizătoare de drumuri în oraș. „Suntem nucleul care a condus la conturarea puternicului detașament muncitoresc de excepție de pe moderna platformă industrială a orașului. Primul țăruș l-am bătut noi,” spune utecista. De aceea, colectivul de tineri condus de Mariana Moise a câștigat Ordinul Muncii clasa I iar în 1988 s-a situat pe primul loc în întrecerea socialistă. Așadar, cei de la garnituri de frâne urmează să fie numiți Eroi ai Muncii Socialiste. Directorul Dumitru Popa, șeful eroilor-spărgători de plan, este un revoluționar de profesie.„După cum lesne se observă, nu precupețim niciun efort pentru a ne redimensiona producția, prin modernizarea continuă a tehnologiilor, prin realizarea unor noi repere de înaltă competitivitate. Ne vom afla în continuare cu toată dragostea și pasiunea în primele rânduri ale muncii, pentru a transpune în viață indicațiile secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu.” Iar ziaristul, vrăjit de cifrele de plan și de dăruirea uteciștilor de la garnituri de frâne, scrie că „munca, disciplina, competența și dăruirea sunt și trebuie să fie criterii definitorii pentru activitatea și viața uteciștilor” și s-ar părea că titlul cel mai onorant pentru ei nu e Ordinul Muncii și nici cel de Eroi ai Muncii Socialiste. „ Titlul lor cel mai înalt de mândrie este acela că în Epoca Nicolae Ceaușescu, în tot ceea ce s-a înfăptuit, în tot ce se înfăptuiește și se va înfăptui, generația tânără de azi certifică investiția de încredere ce i s-a acordat”, oferind garanția că prezentul și viitorul se află în mâinile sigure și destoinice ale celor de la garnituri de frână.

Pe titlul de Eroul al Muncii Socialiste este bătaie. Brigada tineretului de la Comănești a extras sub genericul „Țării cât mai mult cărbune” 150 de tone de cărbune peste plan. La Călărași tinerii de la Întreprinderea de Materiale de Construcții se bat pe cifrele de plan în cadrul „Săptămânii calității și eficienței” realizând 250 de metri liniari de tuburi de azbociment și opt tone de confecții metalice. De asemenea, au recuperat 20 de tone de deșeuri metalice. La Teleorman tinerii se racordează la spiritul care animă țara. Vor să fie și ei Eroi ai Muncii socialiste. La Întreprinderea de Mașini electrice Turnu Măgurele s-a desfășurat un schimb de experiență sub genericul „Punctul de documetare politico-ideologică, instrument prețios în educarea tineretului în spiritul concepției revoluționare a partidului și statului nostru despre lume și viață.” Maistrul strungar Gheorghe Cotleț a realizat o inspirată sculptură „amplasată în fața tinerei întreprinderi de rulmenți din Suceava. Ea reprezintă o rachetă împărțită pe verticală, fiecare dintre cele două părți având gestul - parcă umanizat - că dă mâna cu cealaltă. Maistrul (sau maestrul) e pasionat de sculptură și „și-a adâncit talentul nativ prin cursurile Școlii populare de artă din localitate. Și dacă cele două părți ale rachetei își dau prietenește mâinile înseamnă că pledoaria pentru pace a sculptorului amator din Suceava este sugestivă și convingătoare,” scrie Vasile Iancu, în România liberă.

Casă frumoasă, cinste cui te îngrijește
Activist anonim

Pe lume nu e doar planul cincinal. Mai sunt și sentimentele. La sera de flori a cooperativei agricole din comuna Livada, județul Satu Mare, se perindă grijulii, tot soiul de vizitatori-bărbați. Străbat răzoarele, măsoară, mustăcesc, pufnesc și chibițează. Iar primarul comunei și președintele CAP-ului trec pe acolo chiar și de mai multe ori pe zi, îngrijorați de ritmul de creștere al garoafelor. „Vremea capricioasă, schimbătoare a creat unele incertitudini.” Însă cele patru cooperatoare care lucrează la seră sunt optimiste și spun că „miile de fire de flori care cresc aici vor ajunge tocmai bine la dezvoltarea dorită până în ziua de 8 Martie. Pentru că atunci, potrivit tradiției, bărbații din Livada, conducerile unităților economico-sociale din această comună vor repeta, multiplicându-l de mii de ori, gestul tandru al oferirii unei garoafe sau a unor buchete de flori destoinicelor femei- mame și soții, surori și tovarășe de muncă din această mare comună.” Așa se explică de ce bărbații din comună le zoresc atâta pe cele patru cooperatoare și de ce sunt atât de îngrijorați de creșterea florilor. De fapt, femeile sunt la mare preț în Livada. Ele trebăluiesc la cooperativă și acasă și se bat în ultima vreme pe trofeul care distinge cea mai frumoasă gospodărie. „Astfel pe fațadele caselor cu cea mai îngrijită înfățișare și mai gospodărite se vor pun în zilele ce urmează plăcuțe cu inscripția Casă frumoasă, cinste cui te îngrijește.” Femeile conduc și în acțiunile de colectare a materialelor refolosibile și își petrec timpul confecționând lucruri pentru copii. Tocmai de aceea toți șefii din comună dau zor să pregătească buchețele de flori să le omagieze de Ziua Femeii, „ca semn al prețuirii și cinstirii deosebite de care se bucură în societatea noastră femeile, pentru tot ce fac ca muncitoare, soții, mame, pentru ca viața din juru-ne să fie mereu mai plină de sensuri (...)” În mod semnificativ, aceste rânduri sunt semnate de un bărbat, Octav Grumeza, corespondent al ziarului Scânteia.

​Asociația vânătorilor din județul Timiș raportează cifre record la capete de vânat în 1988: nu mai puțin de 1300 de iepuri, 4000 de fazani, 2100 de rațe sălbatice și mulți lupi, vulpi și pisici sălbatice. „Conform contractelor încheiate au fost livrate pentru export importante cantități de carne de mistreț și cerb, precum și iepuri vii.”

Adrian Budoiu din Pietroșița se plânge de mersul trenurilor spunând că trecerea și oprirea acestora în stațiile de pe ruta București Pitești par facultative, făcute după bunul plac al mecanicilor. Într-o zi de februarie, de pildă, trenul de dimineață a avut aproape o oră întârziere. „Este de la sine înțeles că în această situație foarte mulți călători au pierdut legăturile pentru continuarea călătoriei, iar alții la fel de numeroși (e vorba despre navetiștii care începeau programul la ora 7, n. S.Ș.) au fost puși în neplăcuta situație de a întârzia de la programul de lucru. ” Nu este un caz singular, pe ruta aceasta înregistrându-se mereu întârzieri astfel că semnatarul reclamației primite de România liberă propune ca noul mers al trenurilor să-i lase pe călători să treacă ei orele de plecare și sosire ale trenurilor pentru că niciodată nu corespund cu cele din documentele oficiale.

Asociația de locatari din blocul 3C de pe Aleea Fizicienilor, nr. 4, se plânge că, deși a apelat încă din luna iunie a anului 1987 la ICAB (Întreprinderea de canal-apă București) să repare conducta de apă potabilă pe unde de ani de zile se pierd zilnic cisterne de apă, situația a rămas neschimbată. „Totodată spațiul verde din jur este degradat din cauza excesului de umiditate,” spun petenții. „La nenumăratele noastre cereri au venit câțiva meșteri, au săpat, au pus un dop de lemn acolo unde era fisurată conducta și au plecat.” La foarte scurt timp după plecarea lor, dopul a cedat. „Gropile din trotuar sunt pline și apa curge. Oricât de buni gospodari am fi noi, cei care locuim în acest bloc, nu putem menține ordine și curățenie dacă situația asta mai persistă.” Situația nu diferă prea mult în strada Pecetei din cartierul Pajura unde oamenii au pus mână de la mână și au turnat asfalt pe o stradă spartă și mocirloasă care se termina cu un garaj de camioane. Această reparație nu a rezistat însă prea mult. „Trecerea continuă (...) a camioanelor de mare tonaj a afectat conducta de apă, fapt ce a determinat săpături și reparații. În urma intervențiilor făcute, strada a rămas cu gropi. Acum conducta s-a spart din nou.”Apa care curge fără încetare nu are unde se scurge pentru că strada nu are canalizare, gropile s-au umplut iar cu apă „iar noi, cetățenii suntem puși în imposibilitatea de a mai circula.”

Fănică Burlescu din localitatea Runcu, Dâmbovița, îi reclamă pe librarii care vând condiționat cărțile. El a trecut pe la librăria „Mondial” din Târgoviște și a vrut să se pună la curent „în legătură cu ultimele apariții editoriale și, eventual, de a cumpăra, în situația în care ar fi găsit, ceva care să-l intereseze.” Pe scurt, a găsit un volum de proză, a pregătit 23,50 lei cât făcea cartea însă vânzătoarea i-a spus că mai trebuie să pună la sumă 18 lei întrucât această carte se vindea cu lucrarea „Cartoful, banalitate sau miracol?” Ziaristul care povestește cu aer nevinovat întâmplarea descrie frământările cumpărătorului care nu știa ce să facă: să renunțe la cumpărătură întrucât nu era interesat de cultura cartofilor? să-și plătească scump mica plăcere? Povestea ne lasă și pe noi să ne întrebăm dacă nu cumva titlul și subiectul cărții vârâte cu anasâna în sacoșa cumpărătorului erau metaforice, aluzie la toate cărțile de propagandă naționalist-comunistă care se vindeau pe atunci obligatoriu la pachet cu unele cărți de succes.

Sunt de vânzare „Video Recorder Yoke absolut nou, haină vulpe roșie. Cumpăr casetofon și boxe auto și chepeng aerisire auto”; „Baterist electronic profesional Yamaha RX, 11, aștept și provincia” „Mobilă tineret, televizor Sport, picup, dormeză mică, pianină placă bronz” „ Dubluvideo Recorder Sharp, Cumpăr videocameră. Vând boxe, haină piele, covor persan, geantă diplomat cu cifru” „Pian Fender Mark 1, 6 octave și stație de voci Vermona” „Aripi Renault 26, uși, linoleum, derulator video, sanitare” „Cărucior invalid stare nouă” „Fierăstrău Drujba 4A, haină nutria, pistol vopsit electric, motocicletă.”

De cumpărat „ Mașină Triploc pentru festonat” „Video Movie, video Recorder sau Player, televizor color, videocasete numai foarte convenabil, robot de bucătărie” „Ramă ovală prefer florentină, vas cu defect preferință chinezesc, japonez.”

Familia anunță încetarea din viață a profesor doctor Vasile Netea.

La televiziune programul începe la ora 19 cu Telejurnalul, urmat la 19.25 de emisiunea Să trăim și să muncim în spiritul normelor eticii și echității socialiste. La 19.40 Industria - programe prioritare. La 19.55 emisiunea Laudă femeilor acestei țări. Spectacol literar-muzical-coregrafic. La 20.20 Teatru TV (color) Mama, de Octavian Sava. În distribuție Leopoldina Bălănuță, Gheorghe Cozorici, Tamara Buciuceanu, Ion Pavelescu, Eugenia Maci etc. Regia artistică: Eugen Todoran. La 21.50 din nou Telejurnalul. Programul se închide la 22.00.

La cinematograf rulează Femeia-prezență marcantă în creația cinematografică. Aplauze, aplauze; De ce are vulpea coadă; Temerarii de la scara doi; Fata Morgana; Evadarea; Secretul lui Bachus; Moromeții; Destin tragic; Călătorie peste mări; Cine ești, călărețule?

La Teatrul de Operetă, Contesa Maritza. La teatru, se joacă Zbor deasupra unui cuib de cuci (Național-Sala Mare); Actorul (Amfiteatru); la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra se joacă Privind în jur cu ochi fără lumină (Schitu Măgureanu), A treia țeapă (Grădina Icoanei). La Teatrul Mic e pe afiș piesa Cameristele, iar la Teatrul Foarte Mic, Joc ciudat după scăpătat. Teatrul de Comedie a pus în scenă Turnul de fildeș, la Nottara (Magheru) se joacă Taifun iar la sala Studio, Pensiunea doamnei Olimpia. La Giulești e în program Așteptam pe altcineva. Ansamblul Rapsodia Română are spectacolul Dacă e marți, e spectacol iar Teatrul Ion Creangă, Vrăjitorul din Oz.

Secretul lui Bachus (1984) este inspirat din celebrul caz Ștefănescu. Gheorghe Ștefănescu era un celebru vânzător de vin din zona Podului Grant, arestat și condamnat pentru că falsifica vinuri și le vindea pe scară largă. Procuratura spunea că, încă de la începutul anilor 1970, Ștefănescu își perfecționase un modus operandi foarte profitabil: aducea vinul din Vrancea și-l amesteca în butoaie cu rachiu sau cu vinuri de calitate inferioară. Din rețeaua de fabricație și distribuție făceau parte nu doar directori de întreprinderi de vinificație, IAS-uri, judecători, avocați, milițieni, comercianți și procurori, ci și membri ai activului de partid, printre care și Tudor Bălătică, prim-secretar la organizația de partid sectorul 1, pe care Ștefănescu îl mituia periodic pentru a închide ochii la ilegalitățile sale. Câștigurile par să fi fost de peste zece milioane de lei. A fost judecat în 1980 acuzat de fraudă, abuz în serviciu, instigare la fals, fals intelectual și uz de fals și introducerea ilegală de mărfuri în gestiune. A fost condamnat la moarte și la confiscarea averii. A contestat fără succes condamnarea și a fost executat în decembrie 1981 la închisoarea Jilava. Cei doi fii ai lui Ștefănescu, închiși și ei în același dosare, au murit la scurtă vreme după liberare. Scenarist a fost Titus Popovici care a făcut din Ștefănescu un personaj burlesc. Filmul este o reluare moralizator-satirică a acestui caz. A fost scris cu dosarul pe masă și cu supervizarea Consiliului Culturii și este mai degrabă produsul consilierilor de la Miliție care l-au cenzurat drastic, în vreme ce activul de partid, și el implicat în conceperea scenariului, a tăiat scenele în care apărea și fiul lui Ștefănescu, arogant, cheltuitor și petrecăreț, pentru că ar fi semănat prea mult cu Nicu Ceaușescu, beizadeaua lui Ceaușescu. Filmul este un exorcism al corupției din partid care este pusă în cârca unor particulari, fără a avea legătură cu cinstea și onoarea activiștilor devotați ai partidului, care trăiesc doar pentru o idee: Epoca de aur.