Marți 2 mai 1989

Soarele răsare la ora 6.06 și apune la ora 20.21. Vreme în general închisă. Temperaturi în scădere față de ziua precedentă. În sud și nord-est, maximele sunt în jur de 20 de grade și minimele termice de opt grade. În nordul și estul țării maximele termice sunt mai scăzute (14 grade). În zona Clujului e ploaie (și burniță). La Timișoara, la fel (cu minime și maxime termice chiar mai scăzute decât în restul țării).

Sărbătoarea continuă. În 1989, după cum spune arhitectul Gheorghe Leahu, nu s-a știut cum, când și dacă se va lucra în zilele de 1 și 2 mai. „Anul acesta Paștele ortodox, una din marile sărbători ale națiunii române, a coincis cu 1 și 2 mai. Prima zi de Paște a fost duminică, pe 30 aprilie iar 1 și 2 erau trecute în calendar zile de sărbătoare legale.” Febră mare înainte de sărbători, nu doar pentru a face rost de miel, vin și miez de nucă, dar și pentru că sperau cu toții să aibă trei zile libere. N-a fost să fie, oftează Gheorghe Leahu. „Peste nemulțumirea generală asupra modului cum trăim, ce credeți că au hotărât ei? Pe 30, duminică, s-a lucrat, iar din cele două zile legale de sărbătoare a fost sărbătoare numai 1 Mai. Rezultatul? Au venit mârâind, neconvinși, lipsiți de chef oameni să lucreze și pe 30 aprilie și pe 2 mai, neproducând nimic.”

În Herăstrău, pe 1 și 2 mai a fost spectacol permanent. De Ziua Tineretului, formațiile artistice ale sectoarelor 1 și 3 ale Bucureștiului au evoluat pe estrada de la Miorița. Mihaela Cutuș, secretar cu propaganda la comitetul UTC sector 1 îi spune lui Nicolae Țone de la Scânteia tineretului, că s-au străduit să pregătească un program bogat, atractiv, „cu adevărat o sărbătoare a muncii și a tinereții.” Chiar că! Având ca fundal Rapsodia a II-a de George Enescu, uteciștii își încep montajul literar O floare pentru pacea planetei, montaj bricolat din versurile unor poeți contemporani (Nichita Stănescu, Geo Dumitrescu, Cezar Baltag.) După brigada artistică cu versuri albe și abstracte urmează grupul Balada al Centrului de Creație și Cultură Socialistă Cântarea României pentru tineret sectorul 1. Membrii grupului au compus și interpretează melodii pe versuri de George Lesnea și Eminescu. E vremea de muzică populară și uteciștii se întrec în imnuri mixolidice dedicate țării, partidului. În Herăstrău au performat și formațiile artistice ale UTC sector 2, dar pe estrada Aleea trandafirilor. Spectacolul lor s-a intitular Armonii de primăvară în vreme ce acela al uteciștilor din sectorul 4 s-a numit „Râde iarăși primăvara ”. În Parcul Tineretului, pe estrada „Platoul cu cântec” și pe cel numit „Rozarium” au avut loc spectacolele „Armonii de primăvară” și „Flori, cântece și veselie”. În sectorul 6 a avut loc, pe estrada dinspre Insula Dâmbovița, un spectacol „Columnele tinereții” din care reporterii rețin secvența dedicată Cuvintelor limbii române, montaj de versuri despre perenitate, istorie, patriotism etc.etc. Au urmat, ca și în alte părți, trupele de muzică, în cazul acesta Conex și Voltaj de la Centrul de educație și cultură socialistă pentru tineret, muzică populară și momente satirice. Și tinerii din Bistra Năsăud au cu ce se lăuda. Au muncit nu glumă. Ei și-au îndeplinit în primele patru luni în proporție de 50% angajamentul anual de muncă patriotică. Motiv de chef și veselie „în cadrul acțiunilor distractiv-recreative organizate de către Comitetul Județean Bistrița-Năsăud al UTC.” Au năpădit cu toții zonele de agrement (stațiunea Sângeorz-Băi, pădurea Ghinzii, complexul Metalul etc) unde „zeci de tineri și tinere, cu adâncime de gând și sensibilitate, cu talent deosebit, au cântat partidul și țara, recunoștința pentru fericirea anilor de azi.” Distribuția a fost selectă: artiștii amatori din Ansambul folcloric Păunașul al Centrul de creație și cultură socialistă Bistrița, ansamblurile Nunta Zamfirei, Balada, Miorița care „au dat serbări câmpenești organizate cu vigoare și optimism, intensă trăire și participare. La Buzău, peste 1500 de tineri participă la concursul „Trec detașamente cântând”. Este o continuare a distracțiilor care avuseseră loc cu o zi înainte (crosul interjudețean, concursuri de volei și lupte greco-romane, de orientare turistică, handbal, popice, fotbal, șah sau gimnastică). În același timp, pe scena Centrului de creație și cultură socialistă pentru tineret, în fața a opt sute de tineri, Ansamblul artistic al Comitetului UTC Buzău a susținut spectacolul „Omagiul țării, omagiul muncii”. Protagoniști: formațiile de dans tematic, brigada artistică, teatrul, interpreți de muzică ușoară și populară. Au urmat școlarii din liceele 1, 2, 3, 6, 9 și Sanitar în cadrul spectacolului „Partidului – florile recunoștinței noastre.” S-au câștigat premii peste premii la ping-pong, cros sau handbal. Pe scurt, „o zi în care tinerii au demonstrat că sunt tot atât de buni sportivi și artiști amatori, pe cât de buni muncitori sunt la locurile de producție.”

Și scriitorii se luptă să bage munca și politica în același metru antic. Teofil Bălaj este nelipsit la mesele de sărbătoare. În România literară are un grupaj, Cântecele muncii, care ocupă o pagină de revistă cu compuneri stângace, ca de la Școala de literatură și critică literară Mihai Eminescu. Își publică și pe prima pagină a revistei Luceafărul sentimentele sublime versificate sumar: „Revăd mulțimea îmbrăcând orașul/ În cântecul ei aspru, de baladă/ De parcă Iancu însuși, Ștefan, Tudor/ și Mircea cel Viteaz se află-n stradă //Și ei chiar sunt, prin cugetele lor/ Împreunate azi într-o privire/ (...) Un nume tânăr ca bărbatul care/În fruntea vremii – a fost și va rămâne / Un revoluționar de toți urmat/ Spre înălțarea patriei române.// E numele acesta un simbol/ Al primăverii veșnic primăvară/ Din satul său oltean venind spre noi/ Cu inima – lumină pentru țară.” Și Pavel Pereș, politruc mereu la datorie, explică în Luceafărul, care a fost rolul „olteanului” din versurile de mai-sus: „Patriot revoluționar, militant de seamă al partidului încă de pe-atunci (din 1939, n.S.Ș.) tovarășul Nicolae Ceaușescu a devenit purtătorul voinței poporului, erou al gloriosului partid, este astăzi însuși piscul la care națiunea româna a ajuns.” După cum se vede, e competiție mare cine să-l descrie mai corect politic pe Ceaușescu din cap până în picioare. „Iată 1 Mai 1989 în raza bucuriei, a gândului fertil, a faptei eroice, exclamă cu exaltare gazetarul. 1 Mai sub semnul calității eficienței, prosperității! 1 Mai al epocii fără egal: Epoca Nicolae Ceaușescu.” A. I. Zăinescu este deopotrivă beat de fericirea de a fi român de acel 1 Mai, după anunțul plății integrale a datoriei externe: „Avem o patrie și trăim într-o patrie care, la ora actuală, a putut să spună și spune că, odată încheiate datoriile externe, are tot ce-i trebuie, dispune de toate condițiile și toate mijloacele pentru a-și continua și amplifica dezvoltarea de sine.” Și pe Iuliana Paloda-Popescu o inspiră primăvara la poezie și descoperă sentimente înălțătoare față de țară. Ea scrie în „Floare de mai”: „Ești Floare de mai patria mea/ Te învăluie-n taină soarele blând,/ Te atinge zefirul ușor (...)// Cum te iubesc fiii tăi -/ Te îmbrac din iubire-n cuvânt,/ Te așez lângă umăru-mi stâng,/ Murmurându-ți de dragoste – cântecul sfânt/ Ești Floare de Mai patria mea.” În paginile revistei Săptămâna Ion Maxim este și mai efuziv: „Dintr-un suflet cât o țară și-un neobosit popor/ Ce sărbătorește astăzi pe acel ce a deschis/ Drum de glorii și luceferi, fapta holdelor de vis/ Ctitor comunist de Eră în a lumii larg ecou/ Simfonie -aniversară, nimbul marelui erou.” Și Ion Malancu, după ce descrie oastea de eroi muncitori ieșiți la manifestația din 1939, spune că „Din brazdele vieții un imn ei făuresc/ Tăria strămoșească a muncii – libertate/ Pe plaiuri de baladă cununi ce dăinuiesc/ Sub cerul vetrei mele, izbânda își desface/ În ctitorii urcate prin ani – deschizător/ De marele erou de eră și de pace/ Să-nalțe peste timp și zări al nostru tricolor.”

Muzeul Literaturii Române a organizat cu ocazia zilei de 1 Mai un simpozion dedicat „reverberațiilor literare ale evenimentului.” Au participat: dr. Tiberiu Udrea, cercetător la Institutl de Istorie „N. Iorga”, criticul literar Emil Vasilescu, actorii Cristina Deleanu și Vistrian Roman și solistul vocal Vasile Speranța. La invitația cenaclului literar Aron Pumnul și în organizarea centrului județean de îndrumare a creației populare și mișcării artistice de masă și a Consiliuui județean Brașov al sindicatelor, a avut loc la Întreprinderea de ciment din Horghiz, un dialog între membrii unor cenacluri literare din Brașov și oamenii muncii din întreprindere, totul petrecându-se sub semnul sărbătoririi zilei de 1 Mai. La Întreprinderea de produse zaharoase din Semlac a fost prezentată o expunere cu privire la inițiativele fruntașilor în producție la care, din partea Asociației scriitorilor a fost prezent Valentin Tașcu. Asociația scriitorilor din Craiova a organizat la Combinatul chimic din municipiul Râmnicu Vâlcea, o șezătoare literară dedicată Zilei muncii, la care au luat cuvântul Gabriel Chifu, Romulus Diaconescu și Ilarie Hânoveanu. Mai mulți scriitori (Paul Balahur, Virgil Cuțitaru, Vasile Constantinescu și Zaharia Sângeorzan), reprezentanți ai Asociației scriitorilor din Iași, au participat la un simpozion la Centrul de cultură și educație socialistă din Cotnari pentru a evoca tradițiile zilei de 1 Mai în activitatea clasei muncitoare din România. De altfel, Asociația scriitorilor din Iași a organizat la sediu, o dezbatere ideologică la care au participat poeți, prozatori, dramaturgi, critici și istorici literari din municipiul Iași. Dezbaterea a avut ca temă „Sarcinile scriitorilor izvorâte din cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu dn luna noiembrie 1988” A fost prezent Alexandru Crihană, secretar al Comitetului județean de partid.

Revista Magazin istoric este dedicată aproape integral temei „1 Mai 1939: poporul român spune nu fascismului și războiului.” Primul articol este scris de Ion Popescu-Puțuri care scotea în evidență efortul unui grup de tineri antifasciști „ în rândul cărora s-a detașat cu autoritate tânărul revoluționar, marele patriot Nicolae Ceaușescu” și, deopotrivă, „dinamismul și energia tineretului comunist din București, în cadrul căruia o activitate plină de abnegație și curaj, de dăruire revoluționară a desfășurat Elena Petrescu Ceaușescu.” Ion Popescu-Puțuri era membru de partid din 1932, director din 1961 până în 1989 al Institutului de Istorie PCR. A primit titlul de Erou al muncii socialiste, în 1971, la cincizeci de ani de la înființarea partidului comunist. Legenda implicării PCR în lupta anitfascistă și antirăzboi continuă cu „studiul” lui M.C. Stănescu „PCR-inițiatorul și făuritorul politicii consensului național” care-și propune să demonstreze că PCR a fost cel care a înlăturat regimul lui Antonescu de pe scena istoriei, a scos România „din războiul împotriva Națiunilor Unite” (sic!!!), a alungat „contropitorii hitleriști”, eliberând teritoriul României, recâștigând independența și suveranitatea națională etc.etc. Celelalte informații din revistă (ca de pildă descoperirea la Sultana a unui grup statuar vechi de 5500 de ani, aparținând culturii Gumelnița) sunt expediate în câteva pagini prizărite la coada revistei.

Programul de televiziune începe la 19.00 cu Telejurnal. La 19.25, Tineretul- ființă din ființa patriei, importantă forță socială, viitorul însuși al națiunii noastre socialiste (color). Documentar consacrat Zilei Tineretului din Republica Socialistă România. La 19.45, Conducătorului iubit – imnul tinereții revoluționare (color) Spectacol literar-muzical-coregrafic. La 20.30, Teatru TV (color) Ștafeta, de Ion Bucheru. Premieră pe țară. Cu Cristina Deleanu, Gheorghe Cozorici, Petre Gheorghiu, Traian Strănescu, Mitică Popescu, Ștefan Sileanu, Dan Purec, Tamara Crețulescu, Emil Hossu și mulți alții. Regia artistică, Domnița Munteanu. La 21.50, Cântăm tinerețea țării, tinerețea noastră (color). Muzică ușoară. La 22.20 Telejurnal. Programul se închide la 22.30