Cu cât se pot scumpi alimentele după criza îngrășămintelor din agricultură

Agricultorii românii se tem să nu vor avea îngrășăminte în cantitatea necesată în această primăvară pentru a avea producții bune. Fermierii fie nu mai găsesc fertilizatori, fie prețul acestora este deja prea mare.

Două motive au dus la criza fertilizatorilor pe piața din România:

• sistarea producție din luna decembrie la combinatul Azomureș;
• și invazia Ucrainei de către Rusia, care a dus la blocarea importurilor din cele două țări.

„Eu nu am îngrășăminte pe bază de azot cumpărate. Nu se mai găsesc momentan sau dacă sunt, sunt la prețuri triple. Uneori risc să nu le primesc, mulți importatori nu mai promit că și livrează produsele. Le comand acum, și îmi ajung peste câteva săptămâni, asta dacă le primesc”, ne explică Ștefănel Motea, un mic fermier din județul Galați.

A început perioada de fertilizare și nu au cu ce

De pe 10 martie, conform Codului de bune practici agricole din agricultura românească, se poate începe fertilizarea terenurilor agricole din zona de câmpie, iar până pe 25 martie a tuturor celorlalte terenuri.

„Eu nu am încă îngrășăminte cu care să ajut terenul. Am luat cam 50% din cât am pus anul trecut. Se mai găsesc fertilizatori, dar la prețuri mari. Mari în sensul că risc prea mult, nu știu dacă o să ies pe profit. În plus, mai este și secetă. Mai am răbadare câteva zile, să văd cum evoluează piața”, ne explică Dănuț Lungu, un fermier cu 500 de hectare din județul Călărași.

Utilizarea unei cantități reduse de îngrășăminte cu 10% aduce un randament al culturii de grâu scăzut cu 5%. Estimările mai sumbre duc deficitul de fertilizatori până la 40%, ceea ce înseamnă o producție mai mică cu minimum 20% față de anul precedent. Asta va duce și o scumpire cu 20% a alimentelor pe care le cumpără populația.

Lipsa fertilizatorilor este cu atât mai importantă pentru fermieră în condițiile în care în România a fost înregistrată o secetă apăsătoare în ultimele luni.

„Majoritatea fermierilor o să administreze o cantitate mai mică de îngrășăminte la cultură grâului și porumbului, principalele culturi de bază. De aici, influența va fi direct proporțională cu cantitatea de îngrășăminte pentru că solul mai are din anii trecuți, dar în anii 2-3 dacă se mențin aceste cheltuieli mari cu îngrășămintele, producția va scădea sub 50%”, ne-a explică Aurel Popescu, reprezentant al Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase(ROMPAN)

Cantitatea mică de fertilizatori aflată pe piață și prețurile mari ale produselor se vede deja în piață.

„Grâul a atins în luna ianuarie și chiar sfârșitul lui decembrie cotele cele mai mari, peste 300 euro tonă de grâu. Dacă grâul se scumpește, normal că și făina și pâinea se vor scumpi", mai adaugă Aurel Popescu. O majorare de 20% față de anul trecut, ceea ce se reflecta în lunile următoare în prețul pâinii și tuturor alimentelor.

Scumpirea cerealelor ca urmare a creșterii prețului îngrășămintelor afectează și producătorii de carne pentru că animalele vor consuma hrană mai scumpă.

„Furajele reprezintă 75% din costul total al animalelor. Lucrăm în pierdere care e cam 1 leu 50 de bani pe fiecare kg de carne de porc în viu. Anul trecut în decembrie - ianuarie aveam carcasa la 8 lei. Anul aceste la 7.80 bani kg de carcasa în condițiile în care anul trecut și în 2020 foloseam cerealele la un preț de 55-65 de bani kg, azi le folosim la un leu și 20, mai mult ca dublu", ne avertizează și Dimitrie Muscă, director și proprietar al Combinatul Agro Industrial Curtici din Arad.

Prețurile au crescut deja și de patru ori

Lipsa fertilizatorilor a dus la creșeterea treptată prețurile îngrășămintelor. Fermieri ne spun că prețurile mari au fost cauzate de trei momente.

• 1. Majorări au începută încă din octombrie, odată cu creșterea constantă a prețurilor la gaze, resurse fără care nu se pot produce îngrășămintele.

De la 50-60 de lei prețul unui sac de 50 de kg cu azotat de amoniu pentru fertilizare, un sac cu același conținut a ajuns să coste la începutul lunii noiembrie peste 80 de lei.

• 2. Azomureș a anunțat în decembrie că își oprește producția tocmai din cauza prețurilor foarte mari la gaze. Dacă acum opt luni un MWh era cotat la bursa din Viena la 30 de euro, în decembrie prețul sărea de 90 de euro, dar prețul real cu care se poate cumpăra un MWh este de peste 300 de euro.

Fermierii ar trebui să pună fertilizatori în pământ pentru a avea producții mari la toamnă

Așa că după ce Azomureș și-a oprit temporar producția în decembrie, prețurile au crescut iar. Dacă în decembrie prețul era de 80 de lei pentru un sac de 50 de kg cu azotat de amoniu pentru fertilizare, un sac cu același conținut a ajuns să coste în ianuarie și 100 de lei.

În ianuarie și februarie, agricultorii români au cumpărat doar fertilizatori Azomureș aflați încă în stocurile distribuitorilor sua produse de import, aduse în peste 80% din cazuri din două state: Ucraina sau Rusia.

• 3. După 24 februarie, odată cu războiul pornit de Rusia, importatorii nu mai aduc produse din Ucraina, stat aflat în stare de război, dar nici din Rusia, din cauza sancțiunilor economice impuse de comunitatea internațională.

De la 100 de lei prețul unui sac de 50 de kg cu azotat de amoniu pentru fertilizare, un sac cu același conținut a ajuns să coste la începutul lunii martie și 120 de lei.

Europa Liberă a obținut oferte de prețuri de la un distribuitor Azomureș care mai are stocuri de azotat de amoniu sau uree, îngrășăminte folosite în agricultură, dar și de la importatori, care mai au stocuri de fertilizatori.

Deși ni s-a transmis că prețurile pot fi negociate în funcție de cantitate, costul unui sac de azotat de amoniu nu scădea sub 250 de lei indiferent de cantitatea comandată. În cazul unei cantități mici, de 2-3 saci, tariful tindea și spre 400 de lei.

Cerealele vor fi afectate de lipsa îngrășămintele, iar producția de cerealele influențează întreaga piața de produse alimentare. Salvarea ar putea fi, în cazul unei producții mici în 2022, stocurile din 2021, când a fost o producție record în toată Europa.

Cât pentru uree, prețul unui sac tot de 50 de kilograme este acum de 250-300 de lei în cazul unei comenzi importante. La fel, conform ofertelor de pe internet, un sac cu acest produs se vindea din decembrie 2020 cu 50 de lei.

Un alt fertilizant folosit des de fermieri este NPK (Nitramofos), un îngrășământ pe bază de Azot (N) și Fosfor (P), ce asigură un aport echilibrat de nutrienți necesari pentru creșterea calității și cantității producției agricole. Un sac de 20 de kilograme costă acum de la 160 de lei, în timp ce acum un an erau oferte și cu un 1,5 lei kilogramul, altfel spus 30 de lei sacul de 20 de kilograme.

Conform unor aprecieri făcute de furnizori ai Azomureș, în stocuri nu mai sunt acum mai mult de 50.000 de tone de îngrășăminte produse în România.

Importurile din Ucraina și Rusia

În fiecare an, companiile care doresc să importe îngrășăminte trebuie să fie acreditate de Ministerul Agriculturii, instituție care aprobă chiar și cantitatea maximă care poate fi importată. Dacă în perioada mai 2020- martie 2021 au fost aprobate importuri de 2,5 milioane de tone, în intervalul mai 2019-martie 2020 au fost permise importuri de 2,8 tone.

Pentru anul în curs, Ministerul Agriculturii a acreditat următoarele cantități de îngrșăminte pentru a fi importate și companiile care pot face astfel de activități de import:

• Eurochem Agro GMBH din Elveția - a primit aprobări de la Ministerul Agriculturii să importe 1.100.000 de tone din Rusia, Georgia, Turkmenistan.
• EuroChem Agro GmbH este o companie germană care în 2021 și-a mutat sediul în Elveția. Este unul dintre cei mai importanți distribuitori de fertilizatori din Europa, având multe conexiuni în fostul spațiu ex-sovietic. Compania, în care sunt integrate peste 60 de firme înregistrate în toată Europa și nu numai, a raportat vânzări de peste 1,1 miliarde de dolari.
• Phosagro Trading SA din Elveția - a primit aprobări să importe să importe 700.000 de tone din spațiul ex-sovietic. Compania are origini rusești și este una dintre cele mai importante din domeniul comerțului cu fertilizatori agricoli pe bază de fosfor.
• Ameropa Grains SA din Constanța - a primit aprobări să importe 130.000 de tone din Maroc.Cifra de afaceri de 3 miliarde de lei. Firma constănțeană face parte din concernul elvețian Ameropa, cel care controlează și Azomureș. Ameropa Grains este un trader cu produse agricole, dar face și importuri de îngrășăminte.
• Gransol Agro SRL din Arad - a primit aprobări să importe 100.000 de tone. Firma elvețiană Zimal SA, cu 70% din acțiuni este acționarul principal, iar cei minoritari sunt Cătălin Corneliu Ranta (12%), Sorin Buda (12%) și Ramona Olimpia Albert (8%).
• Egger Tehnologia SRL din Suceava - a primit aprobări să importe 100.000 de tone. Acționarul societății este compania Egger Osteuropa Beteiliungsverwaltung GMBH din Austria.
• Adidana SRL din Pitești - a primit aprobări să importe 20 de tone.
• Landstar Capital SRL din Piatra Neamț - a primit aprobări să importe 25.000 de tone.
• Keytrade AG din Elveția - a primit aprobări să importe 50.000 de tone. Compania este coordonată de Melih Keyman.
• Socar Petroleum SA - a primit aprobări să importe 50.000 de tone.
• Combinatul de Îngrășăminte Chimice SRL - a importat Amosulfan (sulfat de amoniu) - 6.500 de tone din Serbia, 20.000 de tone de uree din Tukmenistan.
• TT AG Limited din Malta - a primit aprobări să importe 15.000 de tone de uree din Azerbaijan, 15.000 de tone de uree din Turkmenistan.
• Fert-Tradero SRL din Timiș - a primit aprobări să importe 10.000 de tone de uree.

Salvarea poate fi Azomureș

Singura soluție de ieșire din criza fertilizatorilor este ca Azomureș să-și reia activitatea. Conducerea companiei ne-a transmis că se analizează piața, dar momentan nu s-a luat o astfel de decizie. Mai exact: compania nu a încheiat încă un contract de furnizare de gaze la prețuri competitive în opinia reprezentanților Azomureș.

De altfel, ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, poartă săptămânal discuții cu reprezentanții companiei Azomureș și speră că aceștia își vor relua în curând activitatearii.

„Sper, din dialogul săptămânal pe care îl port cu reprezentanții Azomureș, să își reia activitatea. Pentru că Azomureș este compania care produce aproape 50 la sută din necesarul de îngrășăminte din România. Dar nu am o conductă de gaz la Ministerul Agriculturii să o deschid și să le pun la dispoziție gazul de care eu nevoie. În schimb, am luat măsuri pentru a ne asigura anul agricol viitor și veți vedea lucrul acesta în perioada următoare”, a declarat Adrian Chesnoiu pentru Europa Liberă.

Explicația deciziei sistării producției

În spatele deciziei combinatului de îngrășăminte din județul Mureș de a-și opri temporar producția s-ar afla două explicații.

În primul rând, Azomureș - ca toți marii consumatori de energie - vrea să obțină o sistare a obligației de a cumpăra certificate verzi, iar combinatul urmărește și acordarea mai rapidă a certificatelor de emisii pentru gazele de seră (CO2).

În al doilea rând, acționarii elvețieni nu vor să încheie un contract la cotațiile actuale ale gazului și așteaptă două luni scăderea prețului. Pe 31 decembrie le expiră contractul cu Petrom pentru furnizarea de gaze.

Combinatul din județul Mureș asigură 50% din îngrășămintele folosite în industria internă, iar restul provin mai mult din importuri, asta și după ce combinatele lui Ioan Niculae funcționează iar la minimum după noua condamnare a omului de afaceri de la InterAgro.

Conducerea Azomureș ne-a transmis că societatea „a încheiat în ultimii ani mai multe contracte de furnizare a gazului metan în funcție de condițiile pieței la încheierea contractului și de necesarul de consum”.

„Întotdeauna s-au luat în calcul și s-au analizat ofertele cele mai eficiente pentru Azomureș. Într-adevăr în ultimele luni și costurile cu certificatele verzi au impactat bugetul nostru, piața înregistrează un nivel în creștere din vara acestui an, iar tendința este în continuare de creștere. Soluțiile pe care le-am propus în cadrul dezbaterilor publice sunt în corelare cu instrumentele oferite de Uniunea Europeană (EU Toolbox) statelor membre”, a precizat pentru Europa Liberă Ovidiu Maior, purtătorul de cuvânt al Azomureș

„Necesarul semestrial de îngrășăminte pentru agricultură românească este de 1,3 milioane de tone (n.r - 2,6 milioane de tone anual), din care se importă circa 400.000 de tone”, explica Daniel Constantin, când ocupa postul de ministru.