Noile legi ale securității naționale și pericolul militarizării statului. Expert: „Este o încercare de întoarcere în timp”

Pe 27 mai, premierul Nicolae Ciucă anunța că pachetul de nouă legi privind securitatea națională a României urmează să fie analizat de Guvern, apoi trimis Parlamentului pentru dezbateri.

Ciucă mai preciza că „legile securității naționale au fost elaborate la nivelul fiecărei instituții responsabile în parte”.

În ciuda secretomaniei oficiale, publicația G4media.ro a prezentat o serie de propuneri legislative care ar urma să schimbe activitatea principalelor instituții secrete din România: Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE).

Potrivit proiectelor - care nu au intrat încă în circuitul legislativ - persoanele fizice și juridice, precum și autoritățile și instituțiile publice, ar putea fi obligate să acorde sprijin SRI atunci când serviciu cere acest lucru, în cadrul operațiunilor sale.

În plus, cei cărora SRI le cere ajutorul nu vor avea voie să vorbească despre informațiile furnizate. „Persoana solicitată este obligată să păstreze secretul asupra aspectelor care au făcut obiectul cererii”, se arată în proiectul de lege.

Percheziții telefonate

Alte prevederi controversate privesc modalitatea de anchetare a personalului SRI.

La propunerea serviciului secret, s-a agreat ideea ca procurorul să poată intra în sediile SRI doar cu aprobarea șefului statului, iar ofițerii serviciului să poată fi anchetați, percheziționați sau reținuți doar de anumiți procurori agreați. Nu e clar, din informațiile publicate până în prezent, cine ar urma să fie aceștia.

Altă propunere este ca anchetatorii să poată intra într-un sediu al serviciului secret doar după informarea prealabilă a șefului SRI.

Eduard Hellvig, șeful SRI, alături de președintele României, Klaus Iohannis.

Același personaj trebui anunțat când un ofițer din subordine este audiat, percheziționat sau reținut, aceste lucruri urmând a se face doar în prezența unui jurist al SRI.

Controlul civil, inexistent

În plus, serviciul devine autoritate națională inclusiv în domeniul interceptării comunicațiilor. Viitorul Centru Național pentru Interceptarea Comunicațiilor va funcționa în cadrul SRI, se arată în proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea SRI, aflat în dezbaterea coaliției.

Tot în proiect se mai arată că „în cadrul Serviciului pot fi înfiinţate activităţi finanţate integral din venituri proprii” și serviciul este autorizat „să solicite persoanelor fizice şi juridice, în condiţiile prezentei legi, date, indiferent de forma de stocare a acestora, informaţii şi, după caz, obiecte”.

De asemenea, controlul asupra serviciilor de informații ar trebui să fie și mai formal decât este acum, în sensul că sunt obligate să prezinte rapoarte anuale în fața Parlamentului doar Comisiile de control asupra activității SRI și SIE, nu și directorul instituției, cum este stabilit acum prin lege.

Corupția nu mai ține de siguranța națională

Mai mult, în „proiectul de lege privind activitățile de informații și contrainformații”, este extinsă lista amenințărilor la siguranța națională.

Aici ar urma să intre și criminalitatea organizată și acțiunile sau inacțiunile care vizează sistemul de administrație, de sănătate, de educație, patrimoniul cultural, infrastructuri critice din comunicații și tehnologia informației, dar și interesele „financiare, economice și energetice național, științifice și de cercetare ale României”.

Corupția nu reprezintă o amenințare la siguranța națională.

Altă propunere prevede înființarea sub patronajul SRI de organizații neguvernamentale.

„Serviciul poate avea în coordonare, în raport cu nevoile proprii şi cu respectarea strictă a prevederilor legale, o regie autonomă, precum şi asociaţii cu caracter profesional, social, cultural, sportiv sau recreativ ori umanitar”.

Tot înainte spre un regim militar

Mai multe organizații neguvernamentale și activiști civici consideră că aceste propuneri sunt nu doar nepotrivite, ci chiar periculoase într-un stat democratic.

„Sunt propuneri care nu au ce căuta într-un stat care dorește cu adevărat să fie o democrație. România oricum era deficitară în ceea ce privește controlul civil asupra instituțiilor din sistemul de securitate și, după cum se vede, când aceste instituții nu sunt controlate ele tind să acapareze din stat, să se miște în direcția ocupării unor instituții în care sistemul de securitate nu are ce căuta. Am ajuns, astfel, să avem prim-ministru din sistemul militar. Am ajuns să avem un sistem sanitar, care, în numele siguranței publicului și al eficienței, a fost și el pus sub controlul unor astfel de instituții”, spune pentru Europa Liberă Claudiu Tufiș, conferențiar universitar și director de department la Universitatea din București, Facultatea de Științe Politice.

Claudiu Tufis, conferențiar la Facultatea de Științe Politice a Universității din Bucuresti

Acesta mai arată că România pune de „ani de zile” sistemul de securitate înaintea celui de educație atunci când vine vorba de alocarea fondurilor de la buget, iar noile propuneri „sunt îngrijorătoare și pun România mai degrabă în direcția unui posibil regim militar / militarizat”.

„Ascunzându-se sub scuza războiului Rusiei împotriva Ucrainei, controlul acestor instituții asupra statului român devine și mai puternic”, a mai declarat Claudiu Tufiș.

Întoarcerea în timp

Cristina Guseth, de la Freedom House România, arată că prin aceste legi analizate în secret de politicieni este pe cale să se formeze o nouă castă în societate.

„Mi se par acțiuni care nu țin de anul 2022. Este o încercare de întoarcere în timp, la vremurile pe care le credeam apuse”, spune Cristina Guseth.

Aceasta arată că măsurile reprezintă o formă de impunitate pentru o nouă categorie socială privilegiată pe cale să se formeze în România: ofițerii de informații.

„Să-ți alegi procurorii care să te ancheteze, să anunți dinainte perchezițiile la SRI sau SIE, ori să obligi persoanele fizice să colaboreze cu tine ca structură secretă a statului mi se pare de neimaginat. Care este diferența dintre informatorii Securității de dinainte de 1989 și aceste noi obligații pentru cetățeni venite în baza unor propuneri discutate de politicieni?”, ne-a declarat Cristina Guseth, președinta Fundației Freedom House România.

Cristina Guseth, directorul Fundației Freedom House România

13 ONG-uri arată - într-un protest intitulat „Republica Militară România: impunitate și puteri sporite pentru SRI” - că, prin acest proiect de lege, aflat în dezbaterea coaliției de guvernare se oferă „impunitate și puteri sporite agenților din serviciile de Securitate”.

„Militarizarea rapidă a statului, sub conducerea unui premier trecut mult prea repede din haina de general activ în cea de politician de carieră, și la comanda unui președinte aflat moral tot mai departe de cetățeni, de democrație și de libertate, este o tendință ce ne îngrijorează profund, și solicităm ferm tuturor partidelor politice să o oprească de îndată”, se arată în apelul celor 13 organizații civice.

Propuneri care se bat cap în cap cu deciziile CCR

Expert Forum se numără printre semnatarii protestului public față de această propunere legislativă controversată.

„Aș insista pe faptul că asemenea proiecte trebuie dezbătute public. Restricții așa mari cu privire la derularea urmăririi penale nu mai există la nicio altă categorie de oficiali publici și pe faptul că unele propuneri sunt contrare jurisprudenței Curții Constituționale în materie și aici mă refer la efectuarea interceptărilor comunicațiilor. La momentul acesta de dezvoltare democratică a României, cred că firesc era să vorbim despre controlul civil real asupra serviciilor, despre durata și numărul maxim de mandate de conducere etc”, ne-a declarat Laura Ștefan, expert anticorupție în cadrul echipei Expert Forum.

La începutul lunii martie, Florin Cîțu, președintele Senatului, anunța că legile privind siguranța națională vor fi modificate după 30 de ani și că pachetul de legi va ajunge în Parlament „într-o săptămână”, urmând a fi dezbătut în procedură de urgență.

Proiectele de legi urmează să fie dezbătute în Coaliție, potrivit unor surse politice, și, ulterior, într-o formă ce poate fi modificată, introduse în dezbatere publică.