Portretul noului general rus trimis în Ucraina. Istoric: „După Gherasimov, nu rămâne decât să vină Putin însuși”

Serghei Surovikin, cel care a condus armata pe front, supranumit de presa rusă și „generalul Armaghedon” va deveni subalternul lui Gherasimov.

De fapt, va fi unul dintre cei trei adjuncți ai săi, alături de generalul de armată Oleg Salyukov, comandantul șef al forțelor terestre și generalul colonel Alexei Kim, șef adjunct al Statului Major General al Rusiei.

Deși Gerasimov a fost o figură-cheie în planificarea invaziei, el pare să fi fost la distanță de front, are o singură vizită raportată la comandamentul campaniei în interiorul Ucrainei.

Dar tocmai acest rol important și apropierea de ministrul Apărării Seghei Șoigu i-au atras critici pentru repetatele eșecuri de pe front și ratarea cuceririi Ucrainei într-un timp scurt, așa cum era planul inițial al Kremlinului.

I s-a reproșat la vremea respectivă lui Gherasimov distrugerea parțială a podului Kerci, care leagă Rusia de Crimeea, și recâștigarea de către ucraineni a unor teritorii în contraofensiva de succes. Doi comandanți de rang înalt au fost demiși atunci. Acesta a fost și motivul pentru care Serghei Surovikin a fost adus, în octombrie 2022, la comanda armatei din Ucraina.

Tensiunile de acum câteva luni par să se reediteze în contextul luptelor grele care se duc pentru cucerirea orașelor Bahmut și Soledar, dar și a ascensiunii șefului Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, tot mai critic la adresa felului în care este condus războiul de Ministerul Apărării.

Oficial însă, restructurarea este necesară atât pentru a îmbunătăți comanda și controlul rus, cât și pentru a intensifica operațiunile rusești în Ucraina.

Aceste modificări au fost făcute în asociere „cu extinderea dimensiunii sarcinilor rezolvate în implementarea [operațiunii militare speciale], necesitatea organizării unei interacțiuni mai strânse între serviciile și ramurile Forțelor Armate, precum și îmbunătățirea calității tuturor tipurilor de sprijin și a eficacității comenzii și controlului”, se spune în comunicatul oficial al Ministerului rus al Apărării.

Chiar și faptul că numirea lui Valeri Gherasimov în această funcție importantă a fost anunțată public printr-un comunicat, spre deosebire de precedentele înlocuiri, poate fi un semnal în legătură cu mesajul pe care vrea să-l transmită Kremlinul.

Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului ( ISW), numirea lui Gherasimov este:

• o încercare de a îmbunătăți comanda și controlul rusesc pentru un efort militar decisiv în 2023;
• o mișcare de întărire a Ministerul Apărării împotriva provocărilor aduse de bloggerii ruși și „siloviki”, cum ar fi finanțatorul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, care au criticat mersul războiului;

• Un semnal pe plan intern și extern al atașamentului Kremlinului față de structurile de putere tradiționale.

Serghei Șoigu l-a numit pe șeful Statului Major General, Valeri Gherasimov, responsabil de invazie

Armand Goșu: „Mai sus de Gherasimov nu mai poate să vină decât Putin în persoană la conducerea operațiunii din Ucraina

Istoricul Armand Goșu spune pentru Europa Liberă că prin numirea lui Gherasimov, Putin a ridicat miza foarte mult, fiind un semnal că vor urma luni foarte grele.

„A crescut miza prin numirea lui Gherasimov, care nu e doar șeful operațiunii din Ucraina, este șeful Marelui Stat Major al armatei ruse. Deci, practic întreaga armată rusă, cu toată forța ei, e concentrată pe Ucraina. Este un fel de recunoaștere a eșecului de până acum și a faptului că pur și simplu Rusia se va încorda în următoarele luni ca să obțină o victorie. Este un semnal foarte clar că vor urma luni grele și că Rusia își va mobiliza toate capacitățile tactice și strategice. Să nu uităm că Gherasimov în articolele lui vorbește destul de des de capacitățile nucleare”.

În plus, spune Armand Goșu, mai sus de Gherasimov nu are cine să vină „decât Putin personal să preia conducerea războiului. Asta mă sperie într-un fel, vor urma niște luni de groază”.

Vladimir Putin plănuiește probabil noi ofensive și nu a renunțat la obiectivele maximaliste ale invaziei din Ucraina.

Dar experții americani de la ISW consideră că evaluările lui Putin că armata rusă mai este capabilă de ofensive pe scară largă nu sunt probabil realiste.

Un „măr otrăvit” pentru Gherasimov

Valeri Gerasimov, 67 de ani, a fost numit de Putin șef al Marelui Stat Major în 2012 și este din aceeași generație cu Serghei Șoigu, ministrul rus al Apărării, de care este și apropiat.

Dar nu s-a opus lui Putin și Șoigu în ce privește planul dezastruos de invazie din februarie 2022 și este puțin probabil să înceapă să facă acest lucru acum, știut fiind că Putin continuă să se implice personal în luarea deciziilor.

Gherasimov a cazut într-o oarecare dizgrație după eșecul primei etape a invaziei, a lipsit din public săptămâni în șir, surse rusești susținând că ar fi fost internat în spital. Nu a fost văzut nici la parada de Ziua Victoriei de la Moscova de anul trecut, ceea ce a dus la speculații cu privire la poziția sa.

„După ce a fost dezamăgit de armată care a eșuat în prima parte a invaziei, Putin l-a potențat pe Prigojin cu mercenarii Wagner. Numirea în octombrie a lui Surovinkin la comanda operațiunii semnifica faptul că Putin e dezamăgit de armată, care a eșuat în prima parte a invaziei, și a mizat pe cartea Wagner a lui Prigojin. L-a numit pe Surovinkin, care era general de armată, dar foarte apropiat de Prigojin, de Kadîrov, lupase în Siria împreună cu mercenarii Wagner”, spune pentru Europa Liberă istoricul Armand Goșu.

Generalul Valeri Gherasimov combină acum comanda directă a campaniei din Ucraina cu cea a interlocutorului șef cu Statele Unite. A vorbit ultima dată cu șeful Statului Major Interarme, generalul american Mark Milley, în noiembrie, după ce o rachetă ucraineană de apărare aeriană a aterizat în Polonia.

Istoricul Mark Galeotti, membru asociat al Royal United Services Institute, care a scris cărți de referință despre Putin și Rusia, spune, citat de CNN, că pentru Gherasimov această numire este „este un potir otrăvit”, pentru că probabil „Putin are din nou așteptări nerealiste.”

De altfel, experții amerciani de la ISW nu cred că Gherasimov poate insufla rapid o nouă viață războiului rusesc pentru a satisface ambițiile lui Putin

Generalul „se va afla probabil în fruntea unei structuri de comandă dezorganizate care se confruntă cu eșecuri constante, consistente(…), structură pe care el a inițiat-o în mare parte prin acțiunile sale înainte de invazia Ucrainei”.

Rocada Gherasimov- Surovikin, un avertisment pentru Prigojin

Înlocuirea generalului Serghei Surovikin cu Valeri Gherasimov la conducerea campamiei din Ucraina este un semnal politic de reafirmare a primatului Ministerului Apărării într-o luptă internă pentru putere.

Istoricul Armand Goșu explică pentru Europa Liberă că în momentul acesta Putin este dezamăgit de mercenarii Wagner, pe mâna cărora a mers câteva luni și care au livrat sub așteptări. Dar, atrage Goșu atenția, este vorba și de strategia obișnuită a lui Putin de a crea competiție între personalități sau diverse instituții.

„Putin le-a dat mercenarilor Wagner mai multe luni să livreze. Or, ei au patinat la Bahmut mai multe luni, nu l-au cucerit și au pierderi uriașe. În momentul acesta, dezamăgit de mercenarii Wagner și-a luat mâna de pe ei și se întoarce la armată, chiar la șeful Statului Major, pe care l-a pus în fruntea operațiunii. Este jocul obișnuit al lui Putin de a crea competiții între diverse persoanalități și instituții”.

Tensiunile dintre armată și Prigojin nu sunt însă noi - acesta l-a criticat pe ministrul Apărării Șoigu pentru eșecul cuceririi Herson, a distrugerii parțiale a podului Kerci și, în general, pentru lipsa unei strategii coerente.

Prigojin a devenit un factor de putere important, iar pretențiile sale că poartă pe propriii umeri povara războiului au deranjat Kremlinul.

Pe de altă parte, atitudinea sa războinică, adeptă a soluțiilor dure, este pe placul bloggerilor pro-război și a facțiunii soloviki.

Numirea lui Gerasimov și trecerea în plan secund a lui Surovikin este parțial și o mișcare politică de slăbire a influenței facțiunii siloviki, o readucere în prim plan a instituțiilor treadiționale, dar și un semnal pentru Prigojin și alți actori de a-și reduce criticile la adresa desfășurării războiului.