De aproape trei săptămâni, de când au început protestele din Iran, cei peste 4.000 de iranieni care trăiesc oficial în România urmăresc într-o tensiune maximă evenimentele din țara natală. Fiecare dintre ei are acasă părinți, frați, surori, alte rude sau prieteni.
Protestele au izbucnit pe 28 decembrie din cauza condiților tot mai dificile de trai, produse de inflația galopantă și de devalorizarea rialului, moneda națională a țării.
Protestele au fost întâmpinate de regimul teocratic cu violență.
Potrivit organizației Iran Human Rights (IHRNGO), cu sediul la Oslo, până pe 14 ianuarie 2026 au fost confirmate 3.428 de decese în rândul protestatarilor.
Grupul american HRANA a confirmat 2.615 cazuri. Ambele organizații avertizează că numărul real al victimelor este probabil mult mai mare și greu de stabilit din cauza întreruperilor masive ale comunicațiilor și a blocării internetului.
Oprirea liniilor de comunicație, pe 8 ianuarie, nu a făcut decât să sporească tensiunile.
Europa Liberă a vorbit cu cinci iranieni stabiliți în România despre cauzele protestelor de acum, precum și rădăcinile mai adânci ale nemulțumirilor.
Este vorba despre o studentă la Stomatologie, mutată aici de opt ani, un jurnalist și un bucătar, foști colegi de liceu la București, care sunt în România de 33 de ani, și cu doi medici, unul dintre ei devenit translator oficial agreat de Ministerul Justiției din România, ambii prezenți aici de mai bine de patru decenii, din anii '80.
Reza Heidari, medic, translator și activist iranian, spune cât de greu se descurcă familiile din Iran.
„[Imagininați-vă] o familie cu doi, trei, patru copii... și doar bărbatul lucrează, cu 100 de dolari pe lună (salariul minim, n.r.). Este foarte greu și, din cauza asta, bărbații au trei-patru joburi”, spune el.
„De dimineață se duce la muncă unde este angajat, imediat după aceea, dacă are o motocicletă sau o mașină, începe să facă taxi particular în oraș sau transport de marfă sau altceva, seara se duce și stă de pază undeva și doarme la locul de pază”, spune Reza Heidari, în vârstă de 61 de ani și stabilit din 1985 în România.
Îți mai recomandăm Reuniune ONU privind protestele și represiunea din Iran. Discuție Putin - Pezeshkian. Ce spune din exil fiul ultimului șah al IranuluiAmir Kiarash, jurnalist iranian în vârstă de 45 ani și stabilit în România din 1992, spune că în Iran sunt probleme „de-a dreptul ridicole pentru anul 2026”.
„În continuare în societate se vorbește despre obligativitatea femeilor de a-și acoperi părul. Asta mi se pare un subiect de a drepturi ridicol, care nu există nici măcar în țările islamice din zona Golfului Persic”, afirmă Amir Kiarash.
Doi dintre ei au reușit să ia legătura recent cu rude sau apropiați, în pofida limitărilor de comunicare. Au povestit pentru Europa Liberă teroarea și restricțiile cu care se confrunta populația din Iran și în urmă cu doar câteva zile.
„E dificil să te pui la curent cu ce se întâmplă zilnic acolo, din cauza suspendării conexiunii la internet. Din când în când ne putem conecta sau putem primi câte un fișier video de la persoanele care au conexiune la internet prin Starlink”, spune Saina Dehghan, o studentă în vârstă de 21 ani la Stomatologie, stabilită în România de opt ani.
Îți mai recomandăm Interviu: Conducătorii clericali ai Iranului vor supraviețui probabil protestelor, dar se profilează o prăbușire „treptată”Mehrzad Moghazei are 45 de ani și este bucătar și activist iranian. Trăiește în România din 1992.
Pe 13 ianuarie a vorbit ultima oară cu sora lui rămasă în Iran. „Mi-a zis că e măcel în Iran, mi-a spus că și-a dat seama că iranienii noștri sunt mai bravi decât își imagina ea, stăteau efectiv în fața gloanțelor unii și spuneau: «hai, trageți în noi!» și mergeau mai departe”, povestește el.
Pentru „cei care vin de afară pentru două-trei săptămâni”, spune medicul în vârstă de 66 de ani Heedari Hoshang, „Iranul este extraordinar de frumos dar, ca să trăiești acolo, este foarte greu. De asta și poporul a ieșit în stradă, pentru că inflația ajunsese deja la aproape 50 și ceva la sută, salariile nu mai creșteau, moneda națională s-a prăbușit extraordinar”.
Fiecare dintre cei cinci a explicat cauzele complexe care au dus la protestele actuale: o combinație de declin economic, de sărăcire masivă a populației, accelerată de hiper-inflație și de restricții sociale nemaîntâlnite nici măcar în lumea musulmană din regiune.
Deși sunt de acord că actualul regim trebuie înlăturat, nu toți iranienii din România văd aceeași rezolvare a conflictului. Unii dintre ei ar fi de acord inclusiv cu intervenții armate externe, în vreme ce alții consideră că tot oamenii simpli ar avea de suferit.
„Nu e bună niciodată o intervenție străină, dar, dacă masacrul ăsta continuă, atunci da, e de preferat să vină și intervențiile străine”, spune Heedari Hoshang, care s-a stabilit în România în 1985.
De acord sau nu cu o intervenție străină în țara lor, cei cinci spun la unison că vor libertate. Când și cum va fi obținută, rămâne de văzut.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.