Analiză | Cooperarea energetică cu Azerbaidjan, între un pariu care se confirmă și un risc la adresa democrației

Președintele României se află încă de joi în capitala Azerbaidjanului, Baku, pentru a stabili detaliile cooperării energetice dintre cele două țări.

România va primi în curând gaze naturale prin Coridorul Sudic, care deja leagă Azerbaidjanul de Grecia, Albania, Italia și Bulgaria.

În acest context, Romgaz a semnat un contract cu compania azeră de energie Socar din aprilie 2023 până în 2024. România va primi astfel din Marea Caspică un miliard de metri cubi de gaze naturale.

Conducta reprezintă unul dintre eforturile de diversificare a surselor de energie din Europa. Uniunea Europeană a investit deja peste 2,5 miliarde de euro în acest proiect.

În contextul decuplării energetice de Rusia, cererea a crescut - de la 8,1 miliarde de metri cubi livrați prin conductă în 2021, la 11,4 miliarde de metri cubi în 2022.

Un pariu geopolitc

„Aș dori să-i urez bun venit președintelui României, care se află într-o vizită oficială în Azerbaidjan [...] Acest lucru demonstrează încă o dată importanța pe care România o acordă securității energetice”, a spus președintele Azerbaidjanului, la începutul Întâlnirii Ministeriale la care a luat parte și comisarul UE pentru energie, Kadri Simson.

„Viitorii noștri pași comuni se vor face în strânsă coordonare între țările noastre, care sunt parteneri strategici”, a adăugat Ilham Aliyev.

Klaus Iohannis a fost singurul conducător de stat prezent la a noua ediție a acestei întâlniri strategice dintre Azerbaidjan și Uniunea Europeană.

România are relații apropiate cu Azerbaidjanul încă din 2009, când cele două țări au semnat un Parteneriat Strategic în domenii precum energia, comerțul, transportul, digitalizarea, agricultura, educația și cultura.

Nicio altă țară din Uniunea Europeană nu a mai semnat un astfel de acord cu Azerbaidjanul.

În plus, Traian Băsescu i-a acordat președintelui azer, în 2011, Ordinului Naţional Serviciul Credincios, iar în 2004 Ion Iliescu i-a oferit Ordinul Național Steaua României.

„Se confirmă pariul geopolitic al României în relația cu Azerbaidjanul, pe care politica externă a României l-a făcut încă din timpul lui Traian Băsescu”, a declarat politologul Valentin Naumescu, pentru Europa Liberă.

„Încă din 2009 Bucureștiul spunea foarte clar că este nevoie de diversificare. Din păcate semnalele venite din flancul estic au fost ignorate de către Europa de Vest”, a mai spus expertul.

Coridorul Sudic de Gaze va aproviziona în special Bulgaria și România. Pentru prelungirea gazoductului spre Europa Centrală și de Vest vor fi nevoie de mai multe investiții pentru a crește capacitatea de transport.

„Până la a deveni hub pentru transportul de gaze spre Europa Centrală mai este destul de mult. Momentan nu avem o astfel de capacitate de transport. Deocamdată, să fim realiști, vorbim de o aprovizionare a României cu un necesar de gaze care să suplimenteze resursele de gaz ale României”, a explicat Valentin Naumescu.

O colaborare care susține un regim autoritar

În 2007, Traian Băsescu a înființat în București fundația Heydar Aliyev, după numele tatălui actualului președinte azer.

Azerbaidjanului este un regim autoritar. Jurnalista Khadija Ismayilova a fost condamnată la peste șapte ani de închisoare în urma investigației sale care arată că fundația a fost implicată în tranzacții offshore ilegale, corupție și crimă organizată.

Actualul președinte Ilham Aliyev este în funcție încă din 2003, iar libertatea de expresie este puternic controlată.

În plus, țara se află într-un conflict activ cu Armenia asupra regiunii Nagorno-Karabakh.

Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie şi infrastructură la Expert Forum, recomandă mai multă prudență și transparență în relația cu Azerbaidjanul.

„Marea problemă pe care am avut-o cu Gazprom [compania națională de energie din Rusia] a fost faptul că ne-am crescut dependența, iar banii plătiți de consumatorii europeni pentru gazul rusesc a fost folosit de un regim dictatorial ca să finanțeze represiunea internă și agresiunea externă”, a spus Otilia Nuțu.

„Riscul acesta există și cu Azerbaidjanul și trebuie să fim conștienți de asta” a mai declarat analista pentru Europa Liberă.

Ea consideră că Uniunea Europeană ar trebui să impună condiții mai stricte de transparență și de respectare a drepturilor omului în Azerbaidjan.

O pârghie ar reprezenta-o proiectul Extractive Industries Transparency Initiative, creat în 2003, pentru a promova transparența relativă comerțului cu gaz și petrol. În 2017, Azerbaidjanul s-a retras din acest proiect.

Există și riscul manipulării de către Azerbaidjan a anumitor state mai dependente de resursele azere pentru a pune presiune asupra Bruxellului, mai ales în contextului conflictului din Nagorno-Karabakh.

„Trebuie să avem grijă să nu înlocuim o dependență de un regim autoritar cu o dependență de un alt regim autoritar, care ar putea să ne coste scump în viitor”, spune Otilia Nuțu.

Un eșec al exploatării resurselor naționale

În timp ce Romgaz semnează contracte de aprovizionare cu companii străine, pe plan național, investițiile de extragere a gazelor se lovesc de o administrație greoaie.

Europa Liberă a scris despre cum zăcământul de la Caragele, deținut în totalitate de Romgaz, ar putea acoperi nevoile de gaz ale României pentru doi ani. Însă compania și-a folosit majoritatea resurselor în achiziționarea a jumătate de acțiuni de la Exxon pentru proiectul din Marea Neagră, Neptune Deep.

„Problema nu este că nu sunt bani pentru producția din România. Producția este făcută de niște companii, cum e Romgaz, cum e Petrom, care ar avea bani dacă statul român nu le-ar cere toate dividendele cât se poate de repede ca să acopere deficitul bugetar sau nu ar impune supra-impozitări peste supra-impozitări care lasă companiile fără banii necesari în investiții noi”, a explicat Otilia Nuțu.

Producția de gaze naturale la nivel național este necesară și pentru că resursele azere reprezintă doar o zecime din cantitatea de gaz pe care Europa o primea din Rusia înainte de războiul din Ucraina.