România sărbătorește ziua de naștere a lui Kim Ir Sen trimițându-i mesaje de stimă, admirație și prietenie. Ba se simte chiar și o urmă de indivie frățească.

Sâmbătă 15 aprilie 1989

Cerul va fi mai mult noros. Vor cădea precipitații și cu caracter de aversă și se vor semnala descărcări electrice în cea mai mare parte a țării. Vântul va sufla predominant moderat cu unele intensificări în sud și est. În zona de munte va atinge 55 km/h. Temperaturile minime nocturne se vor situa între șase și 12 grade. Maximele termice ale zilei vor fi cuprinse între 12 și 26 de grade.

Ceaușescu anunță oficial de la tribuna Plenarei CC al PCR că s-a plătit datoria externă a României: „Acum nu mai plătim de mult tribut, dar nu mai avem nici datorii și ne-am hotărât să nu mai depindem de nimeni, nici economic, nici politic, să asigurăm cu adevărat independența poporului român, a națiunii noastre!” La plenara Comitetului Central s-a adoptat și o hotărâre pe care ar urma s-o propună Marii Adunării Naționale pentru a deveni lege „ca, în viitor, nimeni și sub nicio formă să nu mai poată apela la niciun credit străin, ca întreaga dezvoltare economico-socială a patriei noastre s-o realizăm prin forțele proprii, în colaborare, desigur, cu toate statele lumii, dar pe principiul egalității și avantajului reciproc.” De asemenea s-a decis anularea datoriilor pe care le acumulaseră unele CAP-uri și asociații economice intercooperatiste. Valoarea datoriilor anulate este de o sută de miliarde de lei, mai mare cu douăzeci de miliarde față de cea decisă cu câteva săptămâni în cadrul CPEx-ului. Tot MAN trebuie să decidă și dacă această măsură va fi aplicată. Cum ar putea fi, însă, împotrivă, de vreme ce ștergerea datoriilor „demonstrează forța economiei noastre, dar și politica justă a partidului și statului nostru de a susține dezvoltarea puternică a agriculturii socialiste, ca o ramură de bază, fundamentală a economiei noastre naționale.”

În aceeași zi s-a desfășurat plenara CC al Organizației Democrației și Unității Socialiste (ODUS) S-a discutat și aici despre economie, realizarea planului, „ridicarea întregii activități la un nivel superior de calitate și eficiență.” Dezbaterile au fost conduse de dr. Constantin Arseni, președintele Biroului CC al ODUS și au vorbit printre alții, Ion Trandafir, Traian Micheș, Didina Hulpac, Maria Muscă, Ioan Teodorescu sau Dumitrache Doca. I-au trimis apoi o telegramă lui Ceaușescu în care se declară mândri că România a plătit datoria externă „fapt ce reprezintă un strălucit rezultat al politicii PCR, al realismului și justeței sale, al modului în care dumneavoastră personal acționați fără răgaz, cu patos revoluționar, cu înțelepciune pentru dezvoltarea economico-socială a țării, pentru sporirea continuă a avuției noastre naționale.” Îi transmit că au votat în unanimitate toate documentele și-i jură că-l vor urma cu dragoste și credință „în tot ce întreprindeți pentru binele patriei”, promițând că ODUS va face „totul” pentru întâmpinarea sărbătorilor din acel an „cu noi succese în dezvoltarea economico-socială a țării, în înflorirea științei, învățământului și culturii, în ridicarea nivelului de trai material și spiritual al poporului.”

La București s-a întrunit Camera legislativă a Consiliilor Populare. Acest forum reprezentativ al organelor locale ale puterii și administrației de stat dezbate o serie de probleme de deosebită importanță privind dezvoltarea economico-socială a județelor și localităților patriei, a întregii țări. La reuniune participanții au discutat pe marginea raportului guvernului referitor la realizarea planului pe primul trimestru și măsurile pentru înfăptuirea totală a acestuia pe trimestrul următor și pe tot anul 1989. S-a mai prezentat și raportul referitor la rezultatele obținute pe ansamblul economiei și la formarea și utilizarea resurselor financiare în 1988. Au fost prezentate și planul anulării datoriilor CAP-urilor, proiectul de lege privind îmbunătățirea organizării administrative a RSR. S-a decis printre altele să se acorde o atenție deosebită sporirii contribuției consiliilor populare la realizarea planului la toți indicatorii, la economisirea resurselor și energiei, la onorarea la termen și în condiții de calitate a sarcinilor la export, să fie valorificate resursele materiale și energetice etc.etc. O altă discuție intensă ca angajament și simț civic a fost cea suscitată de proiectul Legii privind îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului. „Participanții au subliniat că acest act normativ (...) se înscrie în ansamblul măsurilor” menite să asigure progresul comunelor, orașelor și județelor, „scopul fiind al apropierii condițiilor de muncă, de viață și cultură de la sate de cele de la orașe, al ridicării nivelului de trai material și spiritual al întregului popor.” Vorbitorii au accentuat asupra faptului că deciziile au fost luate în ianuarie în cadru democratic, în adunări cetățenești și de către consiliile populare, așadar, chipurile, necesitatea unei legi în această privință a venit de la bază către centrii de putere.

Comitetele județene de partid trimit, unul după altul, telegrame pe adresa lui Nicolae Ceaușescu pentru a raporta încheierea însămânțărilor culturilor de primăvară „pe toate suprafețele planificate.” Cu câteva zile au anunțat Bihor, Brăila, Buzău, Constanța, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Vâlcea și Vrancea, județele în care, agricultorii, „puternic mobilizați de indicațiile, sarcinile și îndemnurile secretarului general al partidului, acționând cu responsabilitate, în spirit de ordine și disciplină, folosind cu randament maxim tractoarele și mașinile agricole, au efectuat lucrările în condiții de calitate superioară” etc.etc. Acestor județe lui se adaugă și Teleorman și Botoșani care, în telegramele transmise exprimă „hotărârea oamenilor muncii din agricultura acestor județe de a întâmpina a 45-a aniversare a actului istoric” etc.etc. „cu noi și importante succese în îndeplinirea sarcinilor ce le revin, de a nu precupeți niciun efort pentru realizare celor mai mari producții în acest an de a-și aduce astfel contribuția la înfăptuirea noii revoluții agrare.” Inutil de remarcat faptul că, indiferent de unde veneau, kilometricele telegrame aveau aceeași structură și, printr-un amețitor mimetism stilistic, aceeași frazare, aceeași retorică, același conținut.

Au început probele din cadrul etapei naționale a Concursului profesional științific studențesc, o manifestarea „devenită tradițională în viața noastră universitară”, după cum afirmă Agerpres. Această ediție este dedicată Congresului al XIV-lea al partidului, precum și celei de-a 45-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională etc.etc. Concursul este patronat de Consiliului UASCR (Uniunea studenților comuniști) din România și de Ministerul Educației și Învățământului, în centrele universitare București, Iași, Cluj, Timișoara, Brașov, Craiova, Galați, Petroșani, și e organizat pentru toate profilurile de învățământ superior, pe discipline fundamentale și de specialitate, ca parte integrantă a întrecerii „Fiecare asociație a studenților comuniști - colectiv de educare prin muncă și pentru muncă a studenților.”

Luminița Roșca de la Scânteia tineretului s-a dus prin întreprinderi, așadar în miezul producției, să vadă care e explicația „impresionantului salt pe linia diversificării produselor și creșterii calității acestora.” Ne-o spune de la început: e vorba despre „creșterea calificării profesionale și respectarea unei discipline riguroase a muncii.” Principalii protagoniști: tinerii. Dar toată calificarea nu ar face doi bani dacă nu ar fi organizarea, disciplina. Cel puțin așa îi spune Marian Cociu, secretarul adjunct cu probleme organizatorice al comitetului UTC de la Întreprinderea de materiale de construcții Călărași: „Prin formele organizatorice care ne stau la îndemână - adunări generale, ședințe de birou și comitet, instruiri și chiar cursuri ale învățământului politico-ideologic, avem permanent în vedere informarea tinerilor cu toate problemele ce privesc planul de modernizare al întreprinderii și stimularea acestora în vederea unei participări conștiente și responsabile la realizarea parametrilor propuși în cadrul acestui amplu plan de măsuri.” Și la Electromagnetica creativitatea este legată de comitetul de partid care susține că inovațiile au pornit în primul rând din sălile de învățământ politico-ideologic, performanțele colectivului denotând „serioasele preocupări ale comitetului UTC în domeniul pregătirii profesionale a tinerilor, de conectare angajată a acestora la exigențele viitorului.” Așadar, organizare, disciplină, învățământ politico-ideologic, iată cheia marilor succese.

Ceaușescu îi scrie o lungă și efuzivă telegramă lui Kim Ir Sen, pentru a-i ura „sincere felicitări și cele mai bune urări” de ziua lui. Îl laudă pentru succesele remarcabile pe care le-a obținut poporul coreean sub conducerea Partidului Muncii în frunte cu Kim Ir Sen „în opera de edificare a socialismului, de consolidare a cuceririlor revoluționare, a independenței și suveranității naționale, de făurire a unei Coree libere, unite și prospere, potrivit aspirațiilor întregului popor coreean. Partidul și poporul român își exprim „sprijinul consecvent și solidaritatea activă față e lupta dreaptă dusă de poporul coreean pentru restabilirea unității naționale.” Ceaușescu îi mai spune că este convins că legăturile „tradiționale de prietenie, colaborare și solidaritatea militantă” între cele două state comuniste „se vor dezvolta continuu, în spiritul înțelegerilor convenite (...) în interesul edificării orânduirii socialiste în țările noastre, al cauzei generale a socialismului, independenței naționale, progresului și păcii.”

Al Câmpeanu scrie pe ultima pagină a Scânteii, în cinstea ilustrului sărbătorit nord-coreean, un articol elogios despre Coreea comunistă în care pare să regăsească trăsături ale sistemului care guverna România pe atunci: „Impresia dominantă pe care ți-o sugerează realitățile din RPD. Coreeană este aceea a încrederii în forțele proprii ale poporului, optimismul viguros” trăsături care s-au format „în lupta pentru libertate” și s-au călit „în anii înnoirii din temelii a țării, ai construcției socialiste.” Coreea comunistă este elogiată la superlativ, pornind de la o expoziție organizată în Phenian pentru a prezenta realizările economiei naționale. Politrucul este extatic: atâtea agregate „cu comenzi numerice, sisteme de producție flexibile, încorporând tehnici de vârf” sau roboți industriali! „Iar această operă a început pe un teren gol între ruinele lăsate de război. În vremea aceea cu greu se puteau găsi o cărămidă, un sac de ciment, o bucată de fier.” Însă direcțiile imprimate de tovarășul Kim, „însuflețitorul și organizatorul întregii opere de făurire a noii orânduiri pe pământul coreean” au scos Coreea din ruină. „Toate acestea sunt rodul valorificării potențialului creator al poporului, al optimismului său revoluționar, care a însuflețit oamenii muncii în eforturile pentru depășirea dificultăților ivite, pentru asigurarea progresului continuu al țării.” Pe scurt, un model social de urmat către care Bucureștiul se uită cu prietenie, respect de discipol și ceva invidie.