Duminică 2 aprilie 1989

Vremea va fi în general instabilă cu cer temporar noros. Vor cădea precipitații sub formă de ploaie, pe arii relativ restrânse. În sud nu va ploua decât pe alocuri. Izolat la munte și în zonele deluroase din nord sunt posibile și lapoviță și ninsoare. Vântul poate ajunge la munte până la 100 km/h. În zonele de câmpie și depresionare, maxime de 55 km/h. Temperaturile minime vor fi cuprinse între patru și 12 grade iar cele maxime se vor situa între opt și 18 grade, ceva mai ridicate în sud.

Mineralierul „Comănești” a fost lansat la apă, scrie Lucian Cristea în Scânteia. Construcția lui începuse cu un an înainte. Era prima navă dintr-o serie de șapte: trei pentru flota României, patru pentru export. Are 165 de mii tdw și este, scrie gazetarul în extaz, „cea mai strălucită izbândă a navaliștilor constănțeni. Un moment unic, istoric, am putea spune, fără teama de a exagera, pentru destinul acestor neasemuiți constructori de nave prin mâinile cărora flota noastră maritimă și-a îmbogățit zestrea cu zeci de nave de diverse tipuri și capacități ce poartă astăzi cu mândrie la catarg, pe mările și oceanele lumii, tricolorul românesc.” Nava a fost construită după un proiect sută la sută românesc și e cea mai mare navă realizată pe șantierele românești: are 303,34 metri lungime, 46 m lățime și 24,4 m înălțime (19 m, cu încărcătură). Viteza maximă a motorului de 19 mii de CP era de 13,8 noduri. Ceaușescu, spune gazetarul de la Scânteia, e cel care ar fi impulsionat lucrările pe șantiere și capacitatea crescută a navelor. În prezența lui s-a lansat primul mineralier de 55 000 tdw în aprilie 1975. Nu după multă vreme era lansat primul vrachier de 65 000 tdw și, în 1977, portdrapelul de navă amiral este preluat de primul petrolier de 150 000 tdw. Cea care a lovit sticla de șampanie de mineralierul „Comănești” cu ocazia lansării la apă a fost Elena Ceaușescu. Și-au purtat ghinion reciproc. Nu a trecut anul și Elena Ceaușescu a sfârșit cum a sfârșit. La rându-i, mineralierul a avut o soartă tragică. Doi ani mai târziu, nava încărcată cu petrol din Libia lua foc în apropiere de coastele Turciei. Mureau atunci 42 dintre cei 45 de marinari. Apoi în 2006, era încărcată cu minereu de fier la 300 de mile marine de coasta Braziliei, când a început să ia apă și s-a scufundat. Au murit 26 dintre cei 33 de membri ai echipajului. Printre cei dispăruți se aflau și patru români. Investigațiile ulterioare au stabilit că motivul naufragiului au fost deficiențele structurale ale mineralierului pe care unul dintre proprietari îl scurtase în 2004 din motive inexplicabile cu circa cinci metri.

Comuniștii își prețuiesc deținuții politici care, spune Ceaușescu, „au înscris o pagină eroică în marea bătălie pentru libertatea și neatârnarea țării, ca și în întreaga epocă de mari lupte sociale ce a urmat.” Cel mai prețuit deținut politic este însuși Ceaușescu. Scânteia sărbătorește faptul că, în urmă cu 51 de ani, militanții comuniști și antifasciști „au cucerit regimul politic” (nu au mai fost considerați de drept comun). Ei ar fi continuat, în închisorile în care fuseseră întemnițați, „lupta revoluționară, instruindu-se, călindu-se, pregătindu-se pentru noi bătălii viitoare”. În celule ajung cărți, ziare, propagandă comunistă, la Doftana este o adevărată școală de comunism și „cu toată severitatea regimului din închisori, deținuții comuniști de la Doftana au reușită să se organizeze.” Ei s-ar fi școlit după gratii, căpătând cunoștințe politice, ideologice, economice ori de cultură generală, „transformând temnițele în autentice școli de educație politică, revoluționară, de întărire a încrederii în idealurile pentru care milita partidul comunist.” În această știință de carte căpătată pe priciul închisorii, au găsit tărie și fermitatea convingerilor revoluționare astfel că „deținuții comuniști și antifasciști s-au dovedit mai tari decât temnicerii lor, biruind nenumărate privațiuni și prigoniri” fiind convinși că acestor opresiuni și maltratări „trebuia să li se răspundă nu prin resemnare, ci prin organizarea rândurilor, prin acțiune unită, prin luptă dârză.” Unul dintre deținuți era Nicolae Ceaușescu, ajuns în celulă la Doftana în august 1936 în urma procesului de la Brașov (proces cu implicații hiperbolizate în hagiografia partidului). A stat închis până la finele lui 1938. Istoricul anonim care publică această filă de legendă în Scânteia spune că, la fel de hotărât cum acționase „în anii precedenți pentru a dezvălui cu temeritate pericolul fascismului, pentru a mobiliza la luptă hotărâtă clasa muncitoare, pe ceilalți oameni ai muncii, tovarășul Nicolae Ceaușescu a desfășurat și la Doftana o eroică și susținută activitate revoluționară.” S-a împotrivit cu demnitate și dârzenie „durităților și asprimii regimului de detenție, a lovirii demnității tovarășilor săi”, și-a îmbogățit pregătirea politică și a devenit secretar al organizației de partid din secția G. Anii de pușcărie au fost grei, dar așa s-a călit oțelul. Acolo și-a căpătat Ceaușescu „spiritul revoluționar, convingerile comuniste ferme, încrederea în justețea cauzei partidului” care au constituit „în anii luptei ilegale un nesecat izvor de tărie pentru militanții comuniști.” Este motivul pentru care documentele partidului preiau spiritul ilegaliștilor și-i cheamă pe toți oameni țării „să-și orînduiască munca și viața în acest spirit, acționând fără preget pentru înfăptuirea cu înaltă răspundere a politicii partidului și statului, a programelor de dezvoltare multilaterală a patriei socialiste.”

Petre Berce, secretar al comitetului de partid al Centrului Universitar Cluj-Napoca explică ce este pregătirea multilaterală a studenților, de ce au ei nevoie de ea și de ce este obiectivul prioritar al muncii de partid în învățământul superior. Este vorba despre „perfecționarea întregii activități teoretice și politico-ideologice” care are, după spune Ceaușescu, „o legătură organică cu creația istorică a întregului nostru popor”. Expunerea din noiembrie 1988 este un document „de referință pentru desfășurarea activității și domeniul științei, învățământului și culturii, a muncii educative și politico-ideologice.” Căci, de fapt pregătirea multilaterală a studenților înseamnă acumularea cunoștințelor generale, tehnico-științifice, dar și a celor ideologice, revoluționare despre lume și viață.” Politrucul găsește aici o relație „de o importanță deosebită” adică „raportul dialectic dintre dezvoltarea economico-socială înaintată ca forță motrice dinamizatoare a noii orânduiri” și, deopotrivă rolul școlii pentru „pregătirea multilaterală a tinerei generații.” Marile schimbări nu puteau fi făcute decât de omul nou iar „făurirea noului tip uman definitoriu pentru socialism nu se realizează automat, mecanic sau spontan și în urma unui lung și complex proces în care acțiunea factorilor obiecvtivi se împletește permanent cu acțiunea factorilor subiectivi” care ar fi amplul proces de formare ideologică, moral-politică etc. Aici survine rolul organizației de partid din Universități și alte unități de învățământ postliceal care trebuie să acționeze pentru educarea tineretului „în spiritul patriotismului socialist-revoluționar, al dragostei față de patrie, partid și popor”etc.etc. Mai ales că viitorii specialiști vor fi participanți activi „în înfăptuirea celor mai complexe și cutezătoare programe de dezvoltare economico-socială a României” așadar trebuie lucrat la mentalitatea lor pentru a-i face să capete o conștiință socialistă, revoluționară, „activitatea teoretică, ideologică” să devină un far „care să lumineze „asemenea unui astru strălucitor, calea spre comunism, înspre o lume în care oamenii să fie pe deplin stăpâni pe destinele lor.”

I.D. Sârbu scrie într-una dintre aceste zile: „În parcul pensionarilor. Ascult: societatea cea a înghițit indivizii toți și toate vechile instituții; statul a înghițit apoi societatea civilă; partidul a înghițit statul; conducerea superioară a înghițit partidul, iar Șeful Suprem a băgat în buzunarul de la spate întreaga conducere superioară (Comitetul Central, Comitetul permanent, Consiliul de stat etc...) Acum a început războiul tuturor contra unuia singur. Duhul lui Stalin veghează peste tot. Iar el a spus: dacă partidul intră în conflict cu poporul trebuie sacrificat... poporul.

La televizor programul începe la ora 11.30 cu emisiunea Lumea copiilor. O emisiune realizată în colaborare cu Comitetul județean Maramureș al Organizației pionierilor. Apoi Telefilmoteca de ghiozdan. Racheta albă, ultimul episod. La 12.25, Sub tricolor, la datorie!(color) Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu - program de muncă și viață pentru întreaga oștire. La 12.40 Viața satului (color) Apoi la 13.00 Telex și la 13.05, Album duminical (color).Programul se închide la ora 15 pentru a fi reluat la ora 19 cu Telejurnal. 1 Mai - raport muncitoresc. La 19.20 Cântarea României (color) Omagiul țării conducătorului iubit. Emisiune realizată în colaborare cu Consiliul Culturii și Educației Socialiste și cu Comitetul de cultură și educație socialistă județului Brașov. La 20.25 Film artistic (color) Simfonia primăverii. Producție a studiourilor din R.D. Germană. La 21.40 Moment coregrafic (color) Interpretează ansamblul de balet clasic și contemporan Fantazio din Constanța. La 21.50, Telejurnal și, zece minute mai târziu, închiderea programului.

La Filarmonica George Enescu, sala Studio Recital Adriana Nedriță. La pian, Viorica Rădoi (dimineața). Apoi Treptele afirmării artistice. Lelia Iancovici, Dan Alexandru Schor la vioară; Ghizela Tulvan, pian. La Ateneul Român: Recital de vioară Mircea Călin. La Opera Română, matineu cu Precauțiuni inutile. Seara, Nabucco. La Teatrul de Operetă, matineu cu Leonard. Seara se pune în scenă Liliacul. La Sala Mare a Teatrului Național, Nu se știe niciodată (matineu), Harap Alb (seara); la Amfiteatru, Drumul singurătății (matineu) și Vassa Jeleznova (seara); la Sala Atelier, Fata din Andros. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, sala din Schitu Măgureanu, Noțiunea de fericire, la matineu, și Privind în jur cu ochi fără lumină (seara); iar la Sala Grădina Icoanei: Câinele grădinarului (matineu) și A treia țeapă (seara). La Teatrul mic, matineu cu O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord. La Teatrul Foarte Mic, Anonimul venețian (matineu) și Lewis și Alice (seara). La Nottara, sala Magheru, Necazurile unui îndrăgostit (matineu) și Ultimul bal (seara); la Sala Studio, Idioata (matineu) și Dansul morții (seara). La Teatrul Giulești (sala Majestic) Să nu-ți faci prăvălie cu scară (matineu), Arta conversației (seara); în foaier: Pasărea măiastră - Maria Tănase (ora 11.30); iar la Sala Giulești Cocoșelul neascultător (matineu) și Regina balului (seara).