20 iunie 1989

Soarele răsare la ora 5.32 și apune la ora 21.03. Vremea este răcoroasă și în general instabilă. Cad ploi mai ales cu caracter de aversă însoțite de descărcări electrice. Izolat, grindină în jumătatea vestică a țării. Cantitățile de apă pot depăși în vest și la munte 25 de litri pe metru pătrat. La munte și pe alocuri în est și sud, dimineața se înregistrează ceață. Maximele termice se încadrează între 16 și 28 de grade iar minimele nocturne se situează între opt și 16 grade.

În comunism nu doar judecătorii judecau. Dacă-ți dădea voie partidul, puteai intra în comisia de judecată să dai cu ciocănelul în cine călca în picioare codul eticii și echității socialiste. Maistrul Cornel Stanciu de la Întreprinderea de utilaj chimic Grivița Roșie este președintele comisiei de judecată din întreprindere. I. Butnaru de la România liberă a dat de el după o discuție în care a prelucrat, în fața halelor de producție, un caz pe care urmează să-l judece. Maistrul spune că opinia colectivului este pentru el „un element important în realizarea actului de justiție. Pentru că, așa cum sublinia secretarul general al partidului nostru în ședința Consiliului de Stat de la sfârșitul lunii mai a.c., oamenii cunosc lucrurile și judecă încălcările legii chiar mai aspru decât organele de justiție.” Maistrul este o persoană importantă, un adevărat erou al acelor vremuri: era învestit cu o sarcină de maximă importantă, aceea de a exercita justiția poporului. În România anului 1989 funcționau 17 mii de comisii de judecată în întreprinderi și instituții, în organizații cooperatiste și obștești dar și pe lângă consiliile populare. În rândul lor împărțeau „justiția poporului” vreo 150 de mii de membri „aleși din rândul muncitorilor, lucrătorilor ogoarelor și intelectualilor, ale oamenilor cu o bună pregătire politică și profesională, cu o înaltă ținută morală și comportare exemplară, bucurându-se de considerație deosebită în colectivele de muncă respective, în cartierele, orașele sau comunele lor”. Ședințele lor de judecată sancționează „faptele antisociale care prejudiciază proprietatea socialistă, afectează exercitarea drepturilor legitime ale cetățenilor, relațiile sociale socialiste, tulbură liniștea și ordinea publică.” La Grivița Roșie comisia condusă de Cornel Stanciu este formată din nouă membri. Sunt din toate straturile profesionale: muncitori, tehnicieni, maiștri, ingineri... Sesiunile de judecată imită întocmai ședințele dintr-o sală de tribunal numai că au caracterul de proces-spectacol, la ele participând reprezentanți ai întreprinderii, ai comitetului sindical, ai consiliului oamenilor muncii. Au și o procedură „proprie oricărei instanțe judecătorești”: cazul este înscris în registre de evidență, sunt citate părțile în cauză, martorii, se alcătuiește un dosar al cauzei, sunt depuse acolo declarații și probele. Judecata este făcută în comun, este consultat colectivul, uneori comisia se deplasează la locul unde s-a petrecut fapta judecată, se face „o expertiză la fața locului” „pentru creșterea efectivului (sic!) educativ al acestei forme de justiție” după cum spune șeful comisiei. Nu sunt niște ageamii în ceea ce privește legile: juriștii întreprinderii sau chiar unii judecători și procurori scriu frecvent articole la gazeta de perete a întreprinderii descâlcind hățișurile legislației socialiste, iar membrii comisiei le citesc cu aviditate. Iată și un caz: un muncitor a fost surprins de paznicul CFR că fura stofă pentru tapițarea vagoanelor de călători și a fost judecat conform art.11 lit.c pentru sustragerea din avutul obștesc. La ședință a fost invitată și soția hoțului. I-au dat o amendă penală de 800 de lei și cazul a fost intens popularizat în secția unde lucra hoțul, în gazeta uzinei, în ședințe în felul acesta asigurându-se reeducarea lui. Alți doi hoți care voiau să fure „radianți de gaze” au fost surprinși de șeful de tură. Directorul a cerut desfacerea contractului de muncă. Comisia a fost mai sufletistă și, pentru că era doar prima abatere de la calea cea dreaptă și pentru că cei doi „o regretă sincer și sunt, altminteri, buni lucrători”, justițiarii poporului au decis amendarea lor cu câte 350 de lei, „pe lângă sancțiunile administrative ce se vor aplica de către conducerea întreprinderii.” Dar nu judecă doar găinării, ci și greșeli profesionale, decizând pedepse în cazul unor muncitori care au sudat greșit lucrări ori au tăiat materialul diferit față de schemele de producție producând rebutarea produsului finit. Au avut însă puține cazuri de judecat: 7 în 1987, doar trei în 1988 și 4 în 1989. Explicația e simplă: șeful comisiei i-a explicat că a reușit să-i dezvețe pe oameni „să tot vină cu reclamații, mai ales cu cele având drept obiect neînțelegeri personale cu colegii de muncă sau cu șefii direcți, mai câte o insultă chiar atunci când ea a lăsat urmele degetelor pe obraz.” Gazetarul e nemulțumit de această explicației: unde e rolul educativ al comisiei? Cum de nu au observat organele care au controlat comisia că statisticile sunt așa sărace? Spre deosebire de Grivița Roșie, la Electroaparataj comisia de judecată și-a făcut din plin de lucru: în 1988 au rezolvat 76 de plângeri (litigii de muncă pentru pagubă în avutul obștesc și personal) și 32 de dosare privind abateri de la regulile de conviețuire socială. Aici în cadrul comisiei de judecată condusă de tehnicianul Marin Mustafa „judecarea cauzei se face cu solemnitatea cuvenită actului de justiție, întocmai ca în instanțele judecătorești ale statului.” Tehnicianul șef de comisie spune că s-au documentat, au fost de câteva ori în sala de judecată ca să învețe cum se fac lucrurile, cum trebuie să se poarte. Astfel că totul e pus la punct, se respectă termenul de 30 de zile pentru sentință „iar oamenii n-au mai bătut drumurile instanțelor superioare ale judecătoriilor.” Dacă erau simple litigii între colegi s-a insistat pe împăcarea părților „realizându-se în final o atmosferă de bună înțelegere și conlucrare între împricinați. În toate cazurile s-a desfășurat o muncă de educare socialistă, în spiritul normelor eticii și ale legalității socialiste.” Este dovada de care avea nevoie gazetarul pentru a dovedi eficiența acestui tip de justiție după cum rezultă din atmosfera sănătoasă care domnește în acest mare colectiv muncitoresc, efectele fiind vizibile și în rezultatele obținute pe plan economic, „întreprinderea fiind distinsă cu înalte titluri, între care cel de Erou al Muncii Socialiste.”

Mircea Zaciu povestește în Jurnalul său cum a trimis peste graniță, în Germania, dosarele Dicționarului de scriitori români (literele de la A la L) cu care avusese atâtea dificultăți în România. Îi era teamă (și nu fără temei) că manuscrisul îi va fi confiscat și distrus. Ziua a început cu o festivitate: „Întâlnire exchinoxistă, la Facultate. Evocări. Facem o fotografie de grup, împreună cu Ioana Petrescu și Jean. (...) Pe urmă la mine. Agitație și veselie generală. În toiul ei, sosește doamna din Ungaria, cvasi-angajată de A. Corina vorbise cu ea pentru carte. Am introdus-o în camera de lucru, i-am explicat, voia să vadă cât de mare e „dosarul.” De fapt erau două, și groase. Cum suma oferită o tenta, n-a existat prea mult, le-a luat, mi-a arătat că le înfășoară în jurul taliei (e o femeie voinică, osoasă, cabalină), nu pare să fie impresionată. Eu însă agitat, fie și din pricina multelor persoane din casă. În cele din urmă, a plecat, ducând cu ea, înfășurate într-un prosop, cele două topuri. Eu, subită panică, după ce – ea plecând – am realizat brusc riscul. Încerc să par – față de musafiri – indiferent. Unii, intrigați probabil de prezența îndelungată și nejustificată a femeii străine. (...) Seara, incapabil să adorm, la pândă: telefonul, mașini ce urcă strada, semnale ce ar putea însemna... eșecul... dezastrul...”

În Iași oamenii au fost scoși din nou, în timpul lor liber, la recuperat materiale refolosibile din procesul de fabricație și din gospodăriile populației. De la începutul anului până în iunie aveau cu ce se mândri: colectaseră peste o sută de mii de tone de oțel, 12 500 tone fontă, 200 t cupru, 100 t alamă, 110 t bronz, 220 t aluminiu, 280 t plumb, 2000 t hârtie, aproape două mii de tone de cioburi de sticlă și 200 t resturi de textile și altele. La Galați, în cadrul inițiativei „Săptămâna record în recuperarea materialelor refolosibile”; 500 de tineri de la Combinatul siderurgic Galați au colectat peste 400 de tone de fier vechi și cinci tone de metale neferoase. La Întreprinderea constructoare de mașini Reșița, în județul Caraș-Severin, 850 de tineri participă la finalizarea unui motor Diesel, la realizarea a 175 de burghie pentru găurit arbori cotiți și 10 freze modul pentru danturat. În Teleorman, în cadrul Săptămânii calității și eficienței, peste 1700 de tineri din cinci unități economice ale județului au realizat peste plan 2500 de rulmenți, 61 de tone de îngrășăminte chimice, cinci tone conductă placată cu polietilenă, patru convectori pentru radiatoare și 125 m² tricot. La Întreprinderea de geamuri Târnăveni aproape cinci sute de tineri au efectuat reparații capitale la cuptorul și mașina de presat borcan și au ambalat 1000 m² de geam tras în foaie.

Valentina Vârban care locuiește în București, pe strada Bârca, a depus plângere peste plângere la Consiliul popular și gazete: „De aproape trei ani în blocul în care locuiesc apa rece nu curge la etajele superioare. Ne-am adresat tuturor factorilor de răspundere, dar fără rezultat. Eu locuiesc la etajul șapte și vă închipuiți cu câtă greutate duc apă de la parter. Sunt o femeie bolnavă de inimă și am mari probleme de sănătate. Ce să mai vorbesc de perioadele când nici liftul nu funcționează?” Apa caldă, spune locatara, curge în condiții de presiune foarte bune, deci nu există nicio scuză iar invocarea „unor cauze obiective” pare doar o formă de subterfugiu pentru cei responsabili. Laurențiu Mirea stă pe strada Sebastian, în București și se plânge de greșelile de proiectare și construcție ale blocului în care locuia și pe care le reclamaseră el și alți vecini încă de la darea în folosință a clădirii. Blocul a fost construit în 1986 și s-a dat în folosință fără ca lucrările la scara 1 să fi fost terminate iar muncitorii au lăsat „în subsolul blocului moloz, schele metalice și alte materiale ce stau și astăzi acolo.” În afara materialelor de construcție lăsate de izbeliște, locatarii se plâng de starea instalației sanitare care este jalnică „prost construită, reziduurile refulează în subsolul clădirii. De multe ori locatarii au intervenit cu mijloace proprii la desfundarea canalizării dar fără rezultate.” Și, ca de obicei, sesizările făcute de locatari s-au lovit de nepăsarea sau surzenia autorităților. Vochița Scridor stă pe Mașina de Pâine în București, pe lângă Circul de stat și-i plăcea să facă plimbări prin zona lacului din parcul circului care „era un ochi de apă limpede pe care creșteau nuferi și trestie; era o plăcere să te plimbi pe marginea lui.” De la un timp însă nivelul apei a scăzut atât de mult că lacul a devenit o baltă nămoloasă „în care se văd aruncate tot felul de obiecte iar broaștele sunt stăpâne peste tot. Poți vedea aici chiar bănci rupte și aruncate, galoși, pungi de plastic, sticle goale și câte și mai câte, ceea ce nu prea ne mai aduce aminte de lacul cu nuferi și verdeață.” A sperat din suflet să zăbovească cineva cu autoritate și în Parcul Circului, să refacă paradisul inițial însă așa ceva nu s-a întâmplat încă și speră ca, trimițând la gazetă scrisoarea cu pricina, să miște sufletul vreunui om influent.

S-a stins din viață scriitoarea Voislava Stoianovici (născută la 13 aprilie 1934 la Belobreșca, jud. Caraș-Severin). A practicat ziaristica la mijlocul anilor 1950, a absolvit filologia în 1962 și și-a dat doctoratul în 1972. Din 1962 până la moarte a fost cadru didactic la Facultatea de limbi străine a Universității din București. A făcut traduceri din literatura iugoslavă, cercetări de literatură comparată, publicând eseuri, studii și articole.

Turneul de calificare pentru campionatul european feminin de volei desfășurat în orașul Saint Nazaire, Franța, a fost câștigat de echipa României cu șase puncte, urmată de Franța, Elveția și Grecia (fiecare cu câte 2 puncte). Proba feminină de schif simplu din cadrul concursului internațional de canotaj academic Regata Grunau a fost câștigat de Elisabeta Lipă. De asemenea echipajul feminin al României din proba de schif 4 fără cârmaci a câștigat această cursă. În concursul masculin de schif dublu plus 1 echipa României s-a clasat pe al doilea loc.Turneul internațional de șah de la Poiana Brașov a fost câștigat de maestrul român Alexandru Crișan cu 11 puncte din 14 posibile. Pe locul doi s-au clasat iugoslavii Stevce Georgievski și Ante Jurkovici cu câte zece puncte și Corvin Radovici (România) pe trei cu nouă puncte.

Se fac angajări: „Stațiunea centrală de producție și cercetări pentru sericicultură București, încadrează urgent șef birou și doi revizori contabili principali”; „Asociație de locatari încadrează mecanic uzină bloc, ultracentral, cu indemnizație”; „Familie intelectuală căutăm persoană cu experiență pentru supraveghere băiat patru ani, zona Bd. Cantemir.”

De vânzare: „Covor 2,50 x 3,50 cu două carpete 0,45 x 0,90, culoare muștar auriu, nefolosite, corp bibliotecă Liwing”; „Pian coadă scurtă August Foerster, bimedaliat, acustică perfectă” ; „Cort polonez izoterm două persoane, cu anticameră”; „Rochie albă deosebită, tocă, sacou piele nr. 46”; „Sufragerie Filipa și dormitor Feleac, perfectă stare”; „Material prelată, Spectrum, trusă stilou, picup Unitra, ceas electronic deșteptător, carburator, placă de presiune și chiulase Trabant”; „Stupi verticali RA 1001, cu magazin de recoltă, hrănitor și rame crescute, 3 stupi orizontali, suport stupi pentru pastoral, aparat venin construcție specială.”

Se cumpără „Rulotă 3-4 persoane și robot bucătărie”; „Frigider, congelator, mașină de cusut cu multiple operații, mașină de surfilat Triplok”; „Acordeon 120 bași, casete NTSC înregistrate, televizor color”; „Garnitură de hol din lemn simplu curbat, măsuță rotundă pe opt coloane, toate din anii 1918-1930”; „Cumpăr atelier, încăpere amenajabilă sau casă modestă gaze.”

La televizor emisiunea începe la ora 19 cu Telejurnalul. La 19.25, Să trăim și să muncim în spiritul normelor eticii și echității socialiste. Conștiința datoriei. La 19.45, Industria – programe prioritare. Sporirea bazei de materii prime și energetice. La 20.05 Teatru TV (color). Un romantic oarecare de Ion D. Șerban. Cu Silviu Stănculescu, Vistrian Roman, Cezara Dafinescu, Ion Marinescu, George Motoi etc. Regia artistică: Nae Cosmescu. La 21.30, Din frumusețile patriei (color). Rapsodiile naturii. Documentar. La 21.50, Telejurnal. Programul se închide la 22.00.

Filarmonica George Enescu are pe afiș în Sala Studio, Universul artei vocale. Viorica Boncu – soprană, Doina Micu – pian. (Lieduri de Schubert, Brahms, Wolf). Pe scena mare a Ateneului Român. Integrale camerale. Lucrările pentru violoncel și pian de Ludwig van Beethoven – II. Marin Cazacu, violoncel, Steluța Radu, pian. Opera Română are în program Nunta lui Figaro. Pe scena Sălii mari a Teatrului Național se joacă Unchiul Vanea (Spectacol prezentat de Teatrul Național din Craiova). În Sala Amfiteatru se pune în scenă Cineva te iubește iar în Sala Atelier, Mantaua. La Teatrul Mic, Fără aprobare. La Teatrul Foarte Mic, Noapte bună, mamă. La Teatrul Giulești (Sala Majestic) Cum s-a făcut de-a rămas Catinca față bătrână.

În cinematografe rulează: Noiembrie, ultimul bal; Zilele filmului japonez: Și apoi; Maria și marea, O vară cu Mara; În fiecare zi mi-e dor de tine; Alo, aterizează străbunica; Dzikun, câinele lup; Egreta de fildeș; Fata de pe râu; Misiune specială, Colonelul Redl, De la literatură la film.