Sâmbătă 25 martie 1989

Vremea va fi în general închisă în sud și sud-est unde pe alocuri va ploua. În restul țării, cer variabil. Înnorări mai accentuate în nord-vest. Vântul suflă slab până la moderat, cu intensificări din nord în sud-estul țării. În depresiunile intramontane din Carpații orientali se va produce brumă. Pe alocuri, în centru și vest va fi ceață. Maximele termice se vor încadra între șase și 14 grade iar cele minime între zero și opt grade.

Nicolae Ceaușescu a dat un interviu ziarului egiptean Al-Messa. Este un interviu clasic, cu întrebări servite și cu răspunsuri apologetice despre importanța celor aproape 25 de ani de domnie absolută în România și despre cât de rău o ducea România înainte de sovietizarea ei, ce producție mică și ce agricultură modestă avea țara înainte de a cunoaște minunile cooperativizării și planificării centralizate. Pe de altă parte, comparând România cu celelalte țări din blocul comunist, Ceaușescu spune că a trebuit să folosească un algoritm special pentru ca socialismul să fie funcțional în România. Nu putea aplica orbește legile generale din operele înaintașilor. „Trebuie să pornim și de la legile obiective generale, dar și de la realitățile și condițiile din România. Am introdus principiile autoconducerii, autogestiunii în toate sectoarele de activitate. Am creat consiliile oamenilor muncii în întreprinderi și instituții, ca organe colective de conducere în care muncitorii reprezintă cel puțin 30%.” Mai mult, se laudă cu noile întrupări ale democrației sale faraonice: Congresul oamenilor muncii din industrie și din alte sectoare, precum și Congresul agriculturii „la care participă câte 11 000 de oameni și care au loc odată la cinci ani.” (11 000 este un număr important în universul legendar comunist: atâția țărani ar fi fost omorâți în timpul Răscoalei de la 1907, conform catehismului antiburghezomoșieresc al partidului). Întrebat cum se asigură de competența celor aleși, Ceaușescu spune că, în cazul cadrelor de conducere, pentru organele de stat, inclusiv pentru cele economice se propun (așa se spune și în lege, susține el) mai multe candidaturi, minim trei, „și se aleg din aceștia cei pe care colectivele îi consideră mai buni.” În cazul alegerilor, candidații sunt propuși de organizațiile politice, profesionale, inclusiv de ODUS și FDUS, „care reunește toate organizațiile și forțele sociale ale țării.” Apoi se discută în adunările cetățenești și, abia după ce sunt acceptate de aceste organisme, candidaturile devin definitive. Poate că de aceea pe buletinul de vot apărea doar un nume. Alegerea se făcuse deja în cadru închis, la partid sau în ședințele Frontului Democrației și Unității Socialiste. Întrebat în legătură cu procesul de pace din Orientul Mijlociu și despre posibilitatea unei conferințe de pace în acel an, Ceaușescu a spus că nu înțelege poziția rigidă a Israelului față de inițiativele și declarațiile OEP și că ar trebui să recunoască organizația drept partener direct de negocieri. Interviul nu este, așadar, decât o sumă de idei fixe ale lui Ceaușescu despre dezarmare (în primul rând, s-o facă NATO care s-a specializat în șantajul nuclear), lichidarea totală a armelor nucleare și chimice, reducerea armamentelor convenționale, îngrijorarea față de decalajele economice între țări și creșterea datoriilor țărilor în curs de dezvoltare.

„Recuperare. Recondiționare. Refolosire. Nimic să nu se piardă! Totul să fie recirculat și refolosit în economie”, scrie C. Bordeianu de la Scânteia care s-a dus în județul Brașov să vadă de ce nu se reciclează mai multă hârtie. El și-a început ancheta la Combinatul de celuloză, hârtie și cartoane din Zărnești unde îi cere răspunsuri inginerului Ion Dobrescu care spune că au înregistrat în anul precent „importante restanțe la producția fizică.” Motive sunt multe, dar cea mai importantă este că întreprinderile județene care trebuie să se ocupe cu recuperarea și valorificarea materialelor refolosibile nu le-au livrat cantitatea de hârtie recuperată contractată astfel că restanțele la această materie primă au ajuns la zece mii de tone. De vină sunt județele Bistrița Năsăud, Cluj, Arad și Timiș, cel din urmă livrând doar 40% din cantitățile planificate și pe care conta Combinatul. Cum e posibil așa ceva, se miră în sinea sa ziaristul, care admirase la intrarea în Întreprinderea pentru recuperarea și valorificarea materialelor refolosibile (IJRVMR) afișele mari referitoare la salvarea pădurilor prin recuperarea hârtiei. Desigur, astăzi, când știm câtă hârtie se consuma pe maculatura secretarului general și pe cele câteva ziare greu lizibile, apărute în tiraje de milioane de exemplare, îndemnul citit la intrarea în întreprinderea care furniza materia primă Combinatului pare comic și, oricum, manipulator: hârtia reciclată nu salva nici pădurile și nici mințile oamenilor. Gheorghe Dumitru, directorul la IJRVMR, Brașov, spune că, deși recuperaseră în anul precedent aproape zece mii de tone de hârtie, nu realizaseră decât 73% din plan. Oamenii nu voiau să se despartă de hârtiile din casa lor. Au fost organizate acțiuni periodice sau cu caracter permanent în care au implicat comisiile de femei, organizațiile de UTC și pionieri pentru colectarea materialelor refolosibile și au distribuit echipele pe cartiere, străzi și comune. La unele categorii de materiale recuperabile au avut mai mult succes (au recuperat și livrat 272 000 tone fier vechi, de pildă), la alte sortimente de materiale refolosibile, la hârtie de pildă, au rămas mult în urmă. Dar, recunoaște pe ton ezoteric și ziaristul, „un kilogram de fier se adună mai lesne decât unul de hârtie.” Așadar, rezultă că „în goana după realizări globale, aici se uită valoarea fiecărui sortiment, fără de care întreprinderi și sectoare ale industriei, așa cum este și Combinatul de celuloză, hârtie și cartoane din Zărnești, sunt afectate în buna lor funcționare.” Primarul din Zărnești spune că toată lumea se străduiește să recicleze cât mai multă hârtie, mai ales că aproape toți lucrează în Combinat. „Cetățenii participă în număr mare la acțiunea de recuperare a hârtiei. (...) Am avut situații când am organizat zile și săptămâni-record, atunci când combinatul risca să rămână fără hârtia necesară.” Așa au atins recordul din luna septembrie 1988 când au colectat 78 de tone de hârtie. „Acțiunile sunt larg popularizate la stațiile de amplificare, în adunările cetățenești, în discuțiile de la om la om.” De altfel, primarul, laolaltă cu deputații și administratorii de bloc analizează rezultatele și îi pisează pe oameni (mai ales pe cei care ezită s-o facă) să predea ritmic hârtia. Așadar nu doar unii, elevii și pionierii, participă la operațiunea de recuperare, ci întreaga populație a orașului. Dar ce folos zelul locuitorilor din Zărnești, dacă în alte localități nu s-a strâns nici măcar un kilogram? Și, în timp ce la Rulmentul, s-au strâns 345 de tone de hârtie (adică 74 de tone peste plan), la Combinatul chimic Făgăraș restanțele pe 1988 atingeau 114 tone. La fel stau lucrurile și în 1989. „Grupul de întreprinderi de gospodărie comunală și locativă nu a realizat decât o treime din plan” semn că trebuia să le explice cineva cât e de importantă colectarea acestei materii prime pentru mersul societății către socialismul multilateral dezvoltat.

Partidul a decis să șteargă datoriile CAP-urilor. Vreo optzeci de miliarde de lei dintr-un vot cu aclamații. Dar complexele agroindustriale trebuie să facă tot ce e omenește posibil, ba chiar mai mult, să recupereze restanțele la culturi pentru a face agricultura solvabilă. La Târgu Bujor campania de însămânțări de primăvară „se desfășoară pe toate fronturile,” cum îi spune lui Cristian Popescu, de la Scânteia tineretului, Bogdan Nicolae, președintele Consiliului Unic Agroindustrial de Stat și Cooperatist. Stau bine la orz, dar au restanțe la mazăre, in pentru ulei și sfeclă furajeră. Au ajuns să semene pe pășuni unde au cam o sută de hectare de cultură. La in restanțele sunt mari de vreo două sute de hectare. Și la CAP Virlezi mai sunt de semănat cam 140 de ha. Trebuie să se mobilizeze cu toate forțele ca să pornească și culturile de floarea soarelui, porumb și fasole. La CAP-ul din Firțănești mai au de semănat vreo 90 de hectare. Ziaristul le dă sfaturi ceapiștilor: se impun măsuri eficiente în vederea eliminării (restanțelor) și a încadrării în grafice a lucrărilor din actuala perioadă, pentru ca etapa a doua a acțiunilor de primăvară să poată fi desfășurată conform planificării.

Nicolae Ceaușescu primește o telegramă de la „oamenii muncii de la Întreprinderea de foraj și exploatare a sondelor marine „Petromar” Constanța prin care este informat că pe 24 martie „a început extracția hidrocarburilor din platoul continental al Mării Negre pe o nouă platformă marină. Printre cele două noi sonde intrat în exploatare pe platforma Fortuna, producția zilnică de țiței extras din subsolul marin crește cu peste 33 la sută. Petroliștii promit că vor crește și mai mult producția „pentru a întâmpina cea de-a 45 aniversare a eliberării patriei și Congresul al XIV-lea al partidului cu noi și semnificative fapte de muncă.”

La Alba Iulia, scrie Cristina Popescu, în România liberă, oamenii fac multe zile de muncă în folosul comunității, așa numita muncă patriotică. Asta pentru că consiliului popular muncipal, „sub conducerea comitetului de partid, „s-a implicat total în coordonarea și îndrumarea întregii activități, adoptând un stil de muncă dinamic, operativ, în care comisiile permanente, prin aportul lor sistematic, au permis desfășurarea tuturor mijloacelor specifice activității organelor locale ale puterii și administrației de stat.” Comisiile speciale au făcut controale și studii în domeniile încredințate și, după o analiză, au stabilit sarcini și obiective. Aceste comisii au avut un rol important în „declanșarea, organizarea și finalizarea unor acțiuni edilitar-gospodărești, de înfrumusețare și modernizare a localităților, de realizare a sarcinilor la fondul centralizat al statului.” Dar consiliul popular nu putea face prea multe fără participarea directă a cetățenilor la luarea deciziilor și a materializării acestora în practică. Cu forțele și munca oamenilor obișnuiți au fost realizate, în 1988, peste patruzeci de obiective edilitare, printre altele, Parcul Unirii, Parcul Macului, Aleea Trandafirilor și extinderea pieței din Cetate. În 1989 tot cu banii și munca cetățenilor se vor realiza alte 55 de obiective. Propuneri sunt sute. De pildă, includerea în circuitul productiv a unor suprafețe de terenuri, întreținerea unor monumente istorice, obiective turistice, amenajarea unor baze turistice și de agrement, „realizări în care se oglindește și buna activitate desfășurată de deputații Ioan Pleșa, Alexandru Mureșan, Constantin Sârbu, Vasile Ursu și Maria Lăpăduș.” Tot la propunerea și cu munca rezidenților din zonă a fost amenajată o zonă verde în fața întreprinderii Ardeleana și s-a introdus canalizarea pe strada Gheorghe Iancu. Locatarii au împrejmuit locurile pentru depozitarea gunoiului casnic și au plantat zone de protecție în jurul acestor spații.

În județul Cluj se muncește din greu la construcția de apartamente. Vor să dea în acel an jubiliar în folosință 4400 apartamente „precum și alte locuințe pentru nefamiliști,” și 22 000 de mp de spații comerciale și prestări servicii pentru populație. Constructorii promit să depășească, „în cinstea celei de-a 45-a aniversări a marii sărbători naționale a poporului nostru și a Congresului al XIV-lea al partidului, planul la producția de construcții montaj cu 3% și la producția industrială cu 1,5%, să finalizeze până la sfârșitul semestrului întâi întreaga suprafață de spații comerciale din planul anual și să dea în folosință mai devreme apartamentele planificate. Cel puțin așa spune inginerul Grațian Șerban (după 1989, președintele consiliului județean din partea PSD), directorul trustrului de construcții. „Peste tot, constructorii și montorii acordă mai multă atenție calității execuției, îmbunătățirii esteticii noilor blocuri prin promovarea unei arhitecturi noi, moderne, cu specific românesc, valorificându-se experiența și tradițiile locale.(...) se are în vedere promovarea unui spirit responsabil, gospodăresc pentru reducerea costurilor de producție, pentru economisirea materialelor de construcții, a energiei și combustibililor.” Așadar, blocurile acelea sovietice care strică peisajul infinitului ondulat transilvan sunt rezultatul „promovării unei arhitecturi noi, specific românești.”

Ștefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv, viceprim-ministru, s-a întâlnit la Ruse cu Andrei Lukanov, membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, ministru al relațiilor externe al R.P. Bulgaria. S-au discutat premisele creșterii schimburilor comerciale, ale extinderii cooperării și specializării în producție pentru realizarea înțelegerilor stabilite la nivel înalt. A fost semnat și protocolul de schimburi comerciale pe anul 1989. Miu Dobrescu, membru CPEx al CC al PCR, președintele Consiliului Central al UGSR, s-a văzut cu o delegație a sindicatelor chineze. S-a făcut un schimb de păreri în legătură cu realizările popoarelor român și chinez în edificarea societății socialiste, cu activitatea sindicatelor din cele două țări. S-a subliniat dorința comună de a dezvolta și aprofunda relațiile de prietenie statornicite între sindicatele și oamenii muncii din România și China, informează Agerpres.

Boșii fotbalului românesc din Comitetul Executiv al CNEFS și FRF au analizat „abaterile săvârșite cu prilejul desfășurării meciului de fotbal dintre echipele Steaua și Dinamo” și au ajuns la următoarele concluzii: întâlnirea s-a desfășurat regulamentar, „în nota specifică confruntării dintre echipele aflate în fruntea clasamentului, manifestându-se dorința fiecăreia de a obține victoria.” La finalul partidei, însă, se spune în comunicatul oficial, arbitrul a fost înconjurat de membrii echipei oaspete (Dinamo) și căpitanul acesteia, Ion Andone alături de alți jucători a făcut gesturi indecente către public,„recurgând în mod cu totul nepermis la manifestări obscene, triviale, care pe drept cuvânt au indignat publicul spectator, ce s-a adresat organelor competente cerând să se ia cele mai severe măsuri.” În urma celor constatate, s-a luat decizia suspendării lui Ion Andone până la finalul campionatului 1988-1989 și interdicția de a juca în echipa națională; sancționarea antrenorului Mircea Lucescu cu ultimul avertisment „urmând ca la prima abatere să fie scos din funcția de antrenor de fotbal al echipei Dinamo”; dezbaterea cazului în cadrul clubului Dinamo „și avertizarea tuturor componenților echipei de fotbal, „în vederea lichidării cu desăvârșire a unor astfel de manifestări negative”; atenționarea secției de fotbal a clubului Dinamo „pentru insuficienta preocupare față de pregătirea și educarea cadrelor tehnice și sportivilor”; prelucrarea cazului „cu toate cadrele tehnice și cu sportivii echipelor de fotbal din Divizia A precum și cu arbitrii din lotul divizionar.” În concluzie, trebuie întărite ordinea și disciplina, răspunderea cadrelor cu atribuții în organizarea activității fotbalistice „pentru desfășurarea tuturor întrecerilor în spiritul eticii sportive, al regulamentelor și normelor mișcării sportive, al respectului desăvârșit față de publicul spectator.” Și conducerea clubului Dinamo își pune cenușă în cap, considerând că Ion Andone, căpitanul echipei, „a avut un comportament necorespunzător, manifestări și gesturi de neadmis, care pe bună dreptate au indignat publicul spectator.” Șefii clubului își cer scuze și „se angajează să ia toate măsurile pentru lichidarea cu desăvârșire a gravelor abateri de la normele și conduita sportivă, pentru introducerea cu fermitate a spiritului de ordine și disciplină, pentru o ținută și comportare exemplare în toate întrecerile la care participă componenții clubului nostru sportiv.” Cu alte cuvinte, comunicatul FRF este reprodus servil, aproape mot-a-mot. Nu se spune nimic despre bătăile care au urmat între galeriile celor două echipe. Și, probabil, dacă meciul nu ar fi fost televizat (nu oricând, ci chiar în ziua transmisiei în direct a Adunării populare din Petroșani și imediat după această manifestație) și dacă nu ar fi văzut scenele respective toți microbiștii, inclusiv șeful suprem al Armatei române, nici nu s-ar mai fi făcut atâta tevatură.

Începând cu duminică 26 martie se trece la orarul oficial de vară care va dura până pe 24 septembrie.

La televizor, după Telexul de la ora 13 urmează La sfârșit de săptămână (color). La 14.45, Săptămâna politică. Programul se închide la ora 15 și este reluat la 19 cu Telejurnalul. Apoi, la 19.20, Sub tricolor, sub roșu steag (color). La 19.30, Teleenciclopedia. La 20.00 Cântec de primăvară. Varietăți muzicale (color). La 20.40 Film artistic (color) Flori pentru Alexis. La 22.10 Telejurnal. La 22.20, Parada orchestrelor iar la 22.30 programul se închide.

La Opera Română pe afiș Nabucco. La Teatrul de Operetă, Vânzătorul de păsări. La Teatrul Național (sala Mare) Furtuna, cu Compania engleză Check by Jow. În Sala Amfiteatru, Un anotimp fără nume. La Bulandra se joacă Neînsemnații, la Teatrul de Comedie, Slugă la doi stăpâni. La Nottara, Necazurile unui îndrăgostit (sala Magheru) și Acești îngeri triști (Sala Studio). La Teatrul Mic, Plural englezesc și la Teatrul Foarte Mic: Noapte bună, mamă! La Ion Creangă, Toate pânzele sus, iar la Teatrul C.Tănase, Savoy, Savoy (sala Savoy) și Varietăți pe portativ (Sala Victoria)