Sâmbătă 27 mai 1989

Soarele răsare la ora 5.38 și apune la ora 20.40. Se încălzește ușor. Cerul e mai mult noros în sud-estul țării, în vest și nord. În aceste regiuni se înregistrează pe alocuri ploaie cu caracter de aversă. Pe alocuri, la munte și pe alocuri în restul teritoriului, dimineață se înregistrează ceață. În restul teritoriului cer temporar noros cu ploi izolate. Maximele termice se încadrează între 15 și 25 de grade iar minimele între șase și 16 grade.

Pe prima pagină, dar undeva în josul ei, presa centrală publică telegrama trimisă de Nicolae Ceaușescu pe adresa lui Mihail Sergheevici Gorbaciov cu ocazia alegerii acestuia în funcția de președinte al Sovietului Suprem al URSS. Ceaușescu îi urează felicitări în numele tuturor și al lui personal și „cordiale felicitări” pentru realegere. El spune că rememorează „cursul ascendent ale relațiilor dintre partidele, țările și popoarele noastre” și că are convingerea că vizitele și convorbirile pe care le-au avut la București și Moscova și înțelegerile la care au ajuns vor da „noi impulsuri raporturilor româno-sovietice, întărind și mai puternic prietenia și colaborarea” celor două partide pe multiple planuri, „în spiritul Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală, în interesul și spre binele țărilor și popoarelor noastre, al cauzei socialismului și păcii în lume.” Tratatul va fi reînnoit peste doi ani de succesorul lui Ceaușescu, Ion Iliescu.

Gh. Atanasiu și Adrian Vasile de la Scânteia au mers să vadă pe teren efectele generozității partidului care a șters aproape 120 de miliarde de lei din datoriile CAP-urilor, ca să meargă noua revoluție agrară mai departe. Au descoperit că Ceaușescu a fost generos cu agriculturii și le-a dat, dar nu le-a băgat în traistă. Și unde să meargă ziariștii dacă nu în județul Tulcea, mare beneficiar al generozității de partid și de stat. Acolo descoperă că politrucii au pus pe picioare colective de îndrumare, sprijin și control formate din activiști de partid și de stat, care analizând activitatea consiliilor unice agroindustriale de stat și cooperatiste, au întocmit programe de redresare pe care unii au și început să le pună în practic și există perspectiva să iasă din criza în care intraseră cu un an înainte. Orizontul nu este roz: politrucii au descoperit că „realitățile din prima parte a acestui an, constatate pe teren, confirmă că se perpetuează serioase neajunsuri în coordonarea acțiunilor, folosirea bazei tehnico-materiale, a forței de muncă, în aplicarea tehnologiilor agricole, în organizarea producției și a muncii în unitățile agricole.” De pildă, se cheltuiește peste măsură de mult pentru că multe ferme „urmăresc cu totul formal planurile proprii de venituri și cheltuieli”, după cum le spune gazetarilor Radu Maxim, președintele Uniunii Județene a CAP-urilor. De altfel, făcând o investigație, gazetarii au descoperit că mulți contabili și președinți de CAP-uri habar nu aveau cât costă tona de grâu sau porumb, și nici hectolitrul de lapte, nu știau că „la nivelul unor ferme, cheltuielile sunt trecute fictiv pe culturi cu încălcarea celor mai elementare reguli de conduită economico-financiară.” Astfel că la CAP Niculițel tona de orz costa de șase ori mai mult ca la CAP Văcăreni numai pentru că la acea rubrică fuseseră trecute cheltuielile altor lucrări agricole. „Realitatea e că în unele locuri se cheltuiește la întâmplare, nu se analizează pe parcursul anului încadrarea în costurile planificate, astfel încât la ora bilanțului cei în cauză se află în fața faptului împlinit.” Cei care ar trebui să rezolve situația sunt cei din comitetul județean de partid care trebuie să cunoască bine situația pe teren, „adoptând în consecință cele mai judicioase măsuri politico-organizatorice și urmărind sistematic îndeplinirea lor, inclusiv prin controlul de partid.” O delegație formată din activiști de partid și de stat, conduși de un secretar al comitetului județean de partid a întreprins un control complex în comuna Unirea. Concluziile delegației au fost, zic gazetarii, prea generoase și binevoitoare, oricum necorespunzătoare cu o cooperativă care nu-și îndeplinise planul nici pe jumătate. Șefii politici ai comunei au fost cruțați de raportul delegației „evitându-se aproape total criticile severe pe care le-ar fi îndreptățit situarea comunei Unirea pe unul dintre ultimele locuri din județ în privința producțiilor, a costurilor, a rezultatelor economico-financiare.” Cu alte cuvinte, politrucii de la județeană erau mână în mână cu cei de pe plan local ale căror nereușite se grăbeau să le mușamalizeze. Ștergerea datoriilor nu a însemnat pentru ei, se pare, decât o reluare de la zero a vechilor metehne contabile și financiare. Gazetarii îi mustră frățește pe activiștii de la județeana de partid apoi îi încurajează: „cu cât acțiunile întreprinse de comitetul județean de partid vor fi mai cuprinzătoare și mai bine organizate, cu cât vor antrena mai din plin comuniștii, toți oamenii muncii din agricultură, priceperea, hărnicia și spiritul lor revoluționar – cu atât rezultatele vor fi mai bune.” Dar acest lucru nu se va rezolva decât dacă vor pune în mișcare tot aparatul politico-organizatoric, adaptându-se la cerințele momentului.

Ca să fie clar că noua revoluție agrară merge pe calea cea bună, trasă de motoare de mare putere, Uzinele Tractorul anunță fabricarea tractorului cu numărul un milion trei sute de mii. Cei care consemnează performanța sunt, cum altfel? politrucii de la Scânteia care adaugă că „așadar, între 26 decembrie 1946, data la care s-a născut primul tractor românesc IAR-22, și până în prezent, de pe benzile de montaj ale întreprinderilor de profil din țară au fost livrate 1 300 000 de tractoare.” Fabrica a fost inaugurată în 1970 și acolo se produc peste 40 de tipuri de tractoare agricole și industriale, pe roți și șenile, în circa 350 de variante constructive cu putere între 26CP și 360CP. Această izbândă este dedicată și ea marilor evenimente ale acelui an, iar o dovadă a faptului că tractoarele românești se bucură de aprecieri la nivel mondial este că au fost exportate circa 760 de mii de tractoare „care pot fi întâlnite în peste 90 de țări de pe toate meridianele globului.”

Pentru că sezonul legumelor și fructelor începuse de ceva vreme gazetarii fac o anchetă prin piețe. Descoperă că la primele ore ale dimineții sunt aprovizionate cu predilecție marile piețe, cele mici, din periferie rămânând de izbeliște. În unele piețe nu lucrează toți angajații comerciali, prezența la punctele de vânzare fiind, de multe ori, de 10 la sută, ba chiar mai mică. La unitatea 117 din bulevardul Ilie Pintilie din 13 lucrători nu se afla niciunul la vânzare. La aprozarul din Emil Bodnăraș „se vindeau cartofi în ușa magazinului de către doi indivizi care nu lucrau în unitate. Erau însă supravegheați de nu mai puțin de trei vânzători ai unității ce își pierdeau vremea în magazin.” Unul dintre aceștia s-a ridicat la un moment dat însă doar pentru a se răsti la un cetățean care nu voia să cumpere „și ceapa veștejită ce i se oferea alături de plasa de cartofi. În plus, în unitate erau murdărie și dezordine.” Nu altfel stăteau lucrurile la unitatea din strada Nicolae Pascu. În piețe, gazetarii sunt nemulțumiți că se vând mărfuri cu prețuri mai mari decât prevedea mercurialul. „În piața de la intersecția străzii Nicolae Pascu cu Calea Vitan diverși indivizi cereau pe mărfurile lor prețuri cu adevărat fanteziste.” Și constată ei, deși se vând tone de fructe, cartofi, ceapă și tomate, cantitățile nu sunt suficiente, aprozarele și magazinele Gostat nefăcând față cererii.

În Mediaș, în „instituțiile de cultură și unitățile industriale” se desfășoară Săptămâna culturală „Flori de mai”, manifestare aflată la a XVII-a ediție, informează Ion Onuc Nemeș în paginile Scânteii. Activitățile „politico-educative” care au loc cu această ocazie sunt dedicate „marilor evenimente politice ale acestui an – 45 de ani de la 23 august și Congresul XIV. Pe agenda festivalului se află activități de toate soiurile: „simpozioane, expuneri, dezbateri, întâlniri cu activiști de partid și de stat, cu oameni de știință, cultură și artă, întâlniri cu brigada științifică, recitaluri de poezie, expoziții tematice etc. care vizează aspecte ale educației politice, revoluționare și patriotice.”

Pe Aurel Vlaicu nr.35 București, sect. 2 se află un bloc de locuințe vecin cu depozitul de băuturi și alimente al restaurantului Moldova cu care, de altfel, împarte curtea. O curte, spun locatarii, transformată de restaurant într-un „focar de infecție permanent, generat de existența gunoaielor, resturilor alimentare și de ambalaje provenite de la mărfurile tranzitate prin această unitate.” S-au plâns de nenumărate ori conducerii restaurantului de această situație însă ea se menține de ani de zile. „La încercările noastre repetate de a-i convinge pe cei care se ocupă de administrarea și manipularea mărfurilor în acest depozit de necesitatea menținerii curățeniei într-un spațiu de folosință comună, ni se răspunde nepoliticos, amenințător.” O vreme au fost intimidați de vânzători și gestionari dar situația a devenit insuportabilă și au adresat o cerere publică de ajutor.

Și la Brașov comitetul blocului de la nr. 50 pe bulevardul Lenin protestează cu indignare împotriva mizeriei pe care o fac magazinele de la parterul blocului. Blocul are șapte scări și la parter funcționează o alimentara, un alt magazin de produse chimicale, unul de obiecte casnice, o cofetărie. „Cele șapte scări ale acestei clădiri sunt practic sufocate de ambalajele spațiilor comerciale”, care au îngrămădit „fără să exagerăm” mii de lăzi de lemn și plastic de-o parte și de alta a intrărilor, în stive care se ridică pe-alocuri până la etajul unu. „În afară de faptul că inesteticul și neigiena sunt la ele acasă, aceste ambalaje sunt un pericol permanent pentru copiii ce se joacă în preajma lor. Ba mai mult, într-una din nopțile acestei primăveri, când un vânt puternic s-a abătut asupra orașului, tot blocul s-a speriat din cauza zgomotului făcut în cădere de sticlele și lăzile doborâte.” În ciuda faptului că locatarii au stat de vorbă cu responsabilii magazinelor, aceștia le-au dat cu flit. Căci, se știe, la firul ierbii, ei erau adevărații stăpâni ai junglei sociale.

Parcul Trivale din Pitești este pe punctul să se transforme într-o imensă groapă de gunoi, spune Dumitru Mazilu, care locuiește în cartierul Trivale din Pitești. Are aerul unui loc abandonat cu bănci rupte și scorojite, cu lacul mlăștinos din mijlocul parcului din care se văd grămezi de anvelope aruncate acolo. „Prin parc nu am prea văzut nicio tăbliță care să avertizeze pe cei ce încalcă legile civilizației și o mulțime de câini sunt lăsați liberi, devenind stânjenitori pentru cetățeni.”

Locatarii blocului 17 din Calea Aurel Vlaicu din Arad s-au plâns de nenumărate ori la autoritățile publice locale și la cele centrale „pentru înlăturarea puternicei poluări fonice generate de secția de prelucrări mecanice a Întreprinderii de producție industrială și prestări servicii Arad, însă fără niciun rezultat. Locatarii continuă „să fie profund nemulțumiți de faptul că zi și noapte liniștea este străpunsă de puternice zgomote metalice, ciocănituri, sirene...” Ei au adunat un dosar întreg cu documente privind poluarea fonică din zonă fără să fie băgați de nimeni în seamă. De fapt, zgomotul este suportat cu greu de mulți alți oameni din jurul întreprinderii pentru că acolo mai sunt vreo cinci blocuri, case ba chiar și o școală cu o mie de elevi. Ultima soluție a fost să-i dea la gazetă pe vinovați. Gazetarii de la Scânteia se întreabă cu tâlc: „Să fie chiar așa de tare conducerea acestei unități încât nimeni să n-o poată determina să respecte reglementările legale privind protecția mediului înconjurător? De aceea așteptăm și punctul de vedere al organelor de partid și de stat locale...”

Delegația Comitetului de Radioteleviziune din Republica Populară Democrată Coreeană a fost primită cu mare tam-tam la București. Chu Hian Ok, șeful comitetului, și suita au venit pentru a face un schimb de experiență la invitația Radioteleviziunii Române. Primul care a stat de vorbă cu președintele comitetului a fost Constantin Olteanu, membru al CPEx și secretar al CC al PCR. Știrea Agerpres spune că au fost abordate probleme „privind dezvoltarea, în continuare, a conlucrării dintre Radioteleviziunea română și Radioteleviziunea din RPD Coreeană, în spiritul bunelor relații existente între țările și popoarele noastre, între tov. Nicolae Ceaușescu, secretarul general PCR, președintele RSR, și tov. Kim Ir Sen, secretarul general al Partidului Muncii din Coreea (...). Delegația a avut un aschimb de experiență cu conducerea Radioteleviziunii Române și a vizitat „unele obiective economice și social-culturale din Capitală și din județele Prahova, Brașov, Ialomița și Constanța.”

La proba de pistol cu aer comprimat din cadrul concursului internațional de tir pentru Cupa mondială (Suhl, R.D.Germană) campionul olimpic Sorin Babii a ocupat primul loc. S-a încheiat campionatul diviziei A la handbal masculin. Noua (vechea) campioană este Steaua București, urmată de Dinamo București și SH.C.Minaur Baia Mare.

Studenții Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, promoția 1939-1943 îi urează „fostul lor magister prof. Universitar dr. Petre Strihan, distins pedagog, istoric al dreptului, gânditor, sensibil poet și aforist, om de înalt umanism, multă sănătate și La mulți ani, cu ocazia împlinirii venerabile vârste de 90 de ani.” Petre Strihan, pseudonim al lui Petre Constantinescu (27 mai 1899- 25 iulie 1990) doctor în filosofie, a avut o ascensiune rapidă în Universitatea din Iași, subsecretar de stat (februarie 1942 -23 august 1944) la Ministerul Afacerilor Interne în guvernul Ion Antonescu. A fost înlăturat de la catedră. A făcut zece ani de temniță grea după ce comuniștii au preluat puterea. Între 1956 și 1964 a fost contabil pe un șantier în Titu, gestionar la o cooperativă, controlor de bilete, muncitor la o uzină chimică, arhivar apoi cercetător la Institutul de istorie Nicolae Iorga.

Se stinge din viață prof. dr. doc. Virgil Nitzulescu (1896-1989), parazitolog de renume, specialist în parazitologia medicală clinică. Elev al profesorului Nicolae Leon la Facultate de medicină din Iași. A practicat chirurgia, a lucrat în laboratorul lui Constantin Parhon. Bursier Rockefeller, a lucrat în laboratorul marelui parazitolog Emile Brumpt la Paris unde a studiat aparatul bucal al insectelor hematofage. La 35 de ani a fost numit profesor de Parazitologie la Iași. În 1942 s-a mutat la aceeași catedră la Facultatea de medicină din București și în 1966 a primit premiul internațional de parazitologie „Emile Brumpt”.

De vânzare: „Lustre bronz și fier forjat, patefon plăci, vase cupru, bicicletă semicurse damă, aparate foto vechi, radio și televizor vechi pentru piese”; „Ceas decorativ, fructieră deosebită, obiecte decorative, statuie, videocasete sigilate, haină blană”; „Dulap haine, dulap lenjerie, dulăpior bucătărie, lustră, galerie”; „Rulotă IDMS, cărucior sport bulgăresc și butelie voiaj trei litri”; „Recamier extensibil, radio Vef, ceas electronic, amortizoare Dacia folosite, vulpe”; „Boxe 50W RFT, stație 2x10W și picup Philips Zenit TTL, Kodak Elektralite 10, oglindă venețiană, bibliotecă, secretaire Codruț, alt mobilier și diverse obiecte casnice”; „Convenabil rulotă fibră deosebită”; „Cuier, lustre, veioze, palpumă lână, covor 2/3, carpete, pardesiu blue-jeans cu blană detașabilă”; „Gule vulpe platinată, scaun franțuzesc, galerii sculptate”.

Se cumpără:„Televizor color și video Player. Vând îmbrăcăminte de ocazie”; „Mașină de cusut Rodica 76-79 Radam, Triploc, frigider și congelator. Aștept provincia”; „Barcă pânze, vopsea tablă, vopsea lemn, cazan calorifer nou, aragaz două ochiuri cuptor”

La televizor, programul începe la ora 13.00 cu Telex. Urmează la 13.05 emisiunea de divertisment La sfârșit de săptămână (color). La 14.45, Săptămâna politică. Programul se închide la 15.00 și se reia la 19.00 cu Telejurnalul. La 19.25, emisiunea Sub tricolor, sub roșu steag. Versuri patriotice, revoluționare (color). La 19.40, Teleenciclopedia (color). La 20.10 Laudă omului muncitor. Spectacol literar-muzical-coregrafic. La ora 21.00 Film artistic (color): Casa de sub arbori. La 22.20 Telejurnal.

La Sala Studio a Ateneului Român, Treptele afirmării artistice. Pe scena sălii mari a Ateneului, Festivalul național Cântarea României – Stagiunea municipală a artiștilor amatori – concert susținut de corala camerală Juventus carmen, dirijor Valentin Gruescu. La Opera Română reprezentație cu Olandezul zburător. La Teatrul de Operetă, Silvia. În Sala Mare a Teatrului Național se pune în scenă piesa Ioneștii, iar în sala Atelier, Autograf. La Teatru Bulandra, sala Studio, Câinele grădinarului. La Nottara (sala din Magheru), Taifun și Pensiunea doamnei Olimpia, la Sala Studio. La Teatrul Mic, Astă-seară stau acasă. La Teatrul Foarte Mic, Bărbatul și... femeile. La Sala Majestic a Teatrului Giulești este reprezentație cu Pescărușul iar la Sala Giulești, Bărbierul din Sevilla. Teatrul evreiesc de stat are reprezentație cu Hoțul sentimental pe scena Teatrului de comedie. Iar studenții de la IATC au pus în scenă, la Studioul de Teatru Casandra Profesor dr. Omu.