Buletin de știri 30 martie 1989

Joi 30 martie 1989

Soarele răsare la ora 7.01 și apune la ora 19.40. Meteorologii spun că vremea va fi caldă, mai puțin în nordul și estul țării unde se va răci ușor. Cer variabil mai mult senin în sud, dar în nord și est se va înnora și va ploua slab pe alocuri. Temperaturile maxime se vor situa, în nordul, centrul și estul țării între 12 și 16 grade iar în rest între 16 și 23 de grade. Temperaturile minime nocturne vor fi cuprinse între zero și zece grade, izolat mai coborâte în est.

În Scânteia dr. Vasile Popescu ne spune ce e conștiința civică și importanța ei în cadrul educației. El subliniază că „socialismul integrează în mod autentic și multilateral personalitatea în colectivitatea socială de ansamblu”, spre deosebire de capitalism care „limitează, restrânge dezvoltarea și afirmarea individului la interese mărginite de grup și strict personale.” Astfel că omenescul din om se desăvârșește formând „un tot cu perfecționarea structurilor relațiilor și instituțiilor sociale”. Astfel se fundamentează umanismul revoluționar, ideologic și practic. Dacă vrem să aflăm care sunt calitățile morale ale personalității trăitoare în socialism trebuie să studiem Codul eticii și echității socialiste, Programul și Statutul partidului. Acestea sunt documentele formatoare ale omului nou, dar și fiecare nouă expunere a lui Nicolae Ceaușescu „deoarece comuniștii, oamenii muncii în general dobândesc trăsăturile înaintate ale omului nou în măsura în care aceste virtuți se generalizează și se permanentizează în timp, oferind acțiunii sociale sprijinul integral al afectivității și voinței libere, pe deplin integrate social.” Și care ar fi trăsăturile cu pricina? „Spiritul revoluționar, cinstea, spiritul de dreptate, omenia, competența, apărarea și dezvoltarea proprietății sociale, cunoașterea și aplicarea fermă a legilor, patriotismul revoluționar, prietenia și solidaritatea militantă cu oamenii muncii din întreaga lume etc.” Sunt trăsături de comportament care nu se manifestă rupt de contextul social și politic, „ci în multitudinea de fapte concrete și raporturi interumane ce alcătuiesc viața socială.” De aceea, o personalitate complexă trebuie să se confrunte mereu cu mediul, cu normele de conviețuire socială. „Tocmai de aceea conștiința civică implică în miezul ei conștiința legalității, (...) sentimentul răspunderii directe față de ordinea socială, în general, față de ordinea de drept, în special.” Este unul dintre motivele pentru care, spune doctorul în propagandă, în mai toate discursurile lui, Ceaușescu corelează drepturile personalității cu îndatoririle ei, „după cum inițiativa și creativitatea sunt integrate valorii numai pe fundamentul răspunderii personale, al respectării neabătute a legilor, a normelor sociale pe care trebuie să o manifeste fiecare comunist, fiecare om al muncii în toate domeniile de activitate.” Vasile Popescu a fost multă vreme secretarul de partid al Institutului de Filosofie, el însuși filosof cu nenumărate cărți și studii publicate înainte și după 1989: Etică și echitate socialistă, Viața socială și procesul integrării morale în socialism, Democrația socialistă și controlul social și Documentele Congresului al XII-lea al PCR - cadrul stimulator și programatic pentru dezvoltarea cercetării etice și realizarea multilaterală a educației morale.

I.D.Sîrbu scrie în Jurnalul său: „Mi s-a spus `de la obraz`: cei care au optat pentru cinste și adevăr, poți să-i numeri pe degetele de la o singură mână. Da, am zis eu, au rămas puțini în viață. Dar eu adaug la cei câțiva care am supraviețuit subexistând numărul foarte mare de inteligențe, talente, genii chiar, care au pierit în pușcării sau au dispărut în mâlul ucigător al marginalizării și provincializării forțate. Cineva, cu o memorie mai bună ca a mea, va trebui, ca Soljenițîn, să facă lista cărturarilor, oamenilor de știință, artiștilor și scriitorilor foarte învățați sau talentați care au pierit sau au fost uciși în cursul acestui uriaș holocaust revoluționar.”

Margareta Bărbuță scrie în România liberă despre dramaturgia originală contemporană și funcția educativă a teatrului pentru a pune în evidență faptul că dramaturgii români sunt preocupați de contemporaneitate și se implică tot mai ades în descifrarea sensurilor realității. „O direcție fertilă cultivată cu asiduitate de dramaturgi în ultima vreme este aceea a proceselor de conștiință. Apropiindu-se din ce în ce mai mult de viața interioară a eroilor, ce se vor tipuri reprezentative ale omului contemporan, autorii se arată preocupați de o problematică pe care am numi-o de ecologie morală, cercetând relațiile între oamenii societăți noastre, raporturile de interinfluență între individ și mediul socila, conflicte angajând adesea mentalități, atitudini, reliefând lupta dintre vechi și nou, spațiul de desfășurare fiind adesea conștiința însăși, în care au loc confruntări, clarificări, deveniri, mutații esențiale.” În opinia gazetarei, ar fi cazul pieselor lui Paul Everac „în care străbate o permanentă interogație a autorului privind esența autentică, perenă a omului și raporturilor ei cu microclimatul social poluat de prejudecăți, de mentalități învechite, de false modernisme sau chiar în raport cu veleitățile ariviste ale individului.” Un alt exemplu tipic pentru această categorie ar fi piesa „Conversație în oglindă” a lui Georghe Genoiu, „autor consecvent angajat în dezbaterea unei problematici etice specifice societății noastre socialiste.” Multe piese din ultima perioadă ar fi caracterizate, mai spune teatroloaga de la România liberă, de „pledoaria pentru adevăr, pentru intransigență etică, pentru afirmarea spiritului revoluționar, a noului, pentru instaurarea valorilor morale și menținerea lor împotriva minciunii și a lașității, a compromisuluui, a carierismului” etc. Teatrul este extrem de important pentru că influențează în mare măsură comportamentul spectatorilor și are „capacitatea de a înrâuri conștiințele, de a angaja cu publicul un dialog viu asupra unei problematici umane, sociale, politice fundamentale” spune Margareta Bărbuță care remarcă faptul că multe dintre puținele piese scrise în ultima perioadă suferă însă de anemie ideatică și anchiloză estetică. Astfel că le atrage atenția în final dramaturgilor: „Suntem în anul marilor aniversări și evenimente politice în pregătirea cărora poporul nostru își mobilizează energiile cu toată răspunderea. (...) Publicul așteaptă cu interes și acele piese noi, care investigând resorturile fundamentale ale societății noastre socialiste, dialectica relațiilor interumane, mutațiile în conștiință și în viața noastră socială, larga problematică a vieții omului de azi, să constituie baza unor spectacole noi, de autentică angajare revoluționară.”

Între 1 și 30 aprilie se desfășoară a XIV-a ediție a Lunii cărții în întreprinderi și instituții organizată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste, UGSR, Comitetul Central al UTC și Uniunea scriitorilor. Genericul acestei ediții este „Rolul cărții în dezvoltarea conștiinței socialiste, revoluționare, în formarea omului nou, constructor al socialismului și comunismului în patria noastră.” Acest festival al cărții va celebra ziua de 1 Mai (în dublă ipostază, o sută de ani de la prima manifestație și cincizeci de ani de la manifestația la care, zice-se, ar fi participat și Perechea conducătoare), 23 August și Congresul al XIV-lea al PCR. Agenția Agerpres spune că „Manifestările care vor avea loc în întreaga țară vor aduce în atenția cititorilor lucrările care ilustrează marile realizări ale poporului nostru sub conducerea partidului a secretarului său general etc.etc. în perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al PCR.” Și bineînțeles că, la loc de cinste, vor sta cărțile „de o excepțională valoare teoretică și practică ale tovarășului Nicolae Ceaușescu.” Vor avea loc mese rotunde, dezbateri, simpozioane, întâlniri ale cititorilor cu editorii, scriitorii, „oameni de știință, cultură și artă” iar consiliile de cultură și educație locale sunt libere să organizeze inițiative de genul „zilele editurilor, recitaluri de poezie patriotică și revoluționară” etc. Manifestările vor fi organizate pe marile platforme industriale, în fabrici și uzine, pe șantiere și în exploatări miniere și petroliere, „urmându-se creșterea contribuției cărții la educarea politică, revoluționară, patriotică, etică și estetică a oamenilor muncii.” De asemenea, s-a trasat sarcină organizatorilor „să intensifice acțiunile cu cartea social-politică în care sunt relevate bogatele tradiții progresiste, revoluționare ale poporului român, experiența țării noastre în construcția socialismului, realizările istorice ale României” etc.etc.

Primarul Adjudului, Nicolae Lepădatu, e mulțumit de creșterea populației în oraș. El îi spune gazetarului Const. Azoiții de la România liberă că „grija pentru viața și sănătatea copiilor, cetățenii de mâine ai orașului, reprezintă o preocupare de prim ordin a organelor locale de partid și de stat. (...) Mărturie a acestei preocupări este și evoluția favorabilă a indicatorilor demografici, care se situează mult peste media înregistrată pe județ.” Doctorul Gh. Bercea, directorul Spitalului orășenesc Adjud, e de altă părere. El spune că se limitează la aprecierile făcute în una din „analizeze efectuate la începutul acestui an de biroul executiv al consiliului popular orășenesc.” Cifrele de acolo îl fac să fie mai rezervat decât primarul: „A rezultat că, deși în 1988 indicatorii demografici s-au situat peste media înregistrată pe județ, ei nu s-au ridicat la nivelul cerințelor, al posibilităților de care dispune orașul nostru.” Așadar ar fi loc de mai mulți copii. Întrebat care sunt motivele acestei „rămâneri în urmă” doctorul le numără pe degete: lipsuri în ocrotirea copilului de până la un an, neîndeplinirea integrală a programului unic de educație sanitară, „activitatea nesatisfăcătoare desfășurată de unele cadre medico-sanitare.” Dar doctorul spune că spitalul a adoptat măsuri care au îmbunătățit radical situația în acel an. N-au avut cazuri de mortalitate infantilă și, în general vorbind, sporul natural al populației a fost mai bun în acel an. Secretul? S-au deplasat mai mult în teritoriu, au examinat mai atent și interdisciplinar femeile gravide, „asigurându-se planuri terapeutice pentru fiecare caz în parte, fapt care a contribuit la menținerea sănătății lor și a viitorilor copii” S-a dezbătut intens cu medicii de la dispensarele din teritoriu scrisoarea metodologică „Consultația prenatală”, au organizat cursuri de educație sanitară „Școala mamei” și emisiunea „Sfatul medicului” a fost transmisă prin stația de radioficare și prin „alte mijloace de propagandă sanitară.” Dar grija pentru copiii nou-născuți sau nenăscuți încă nu se isprăvește aici. Elena Airinei, vicepreședinta Biroului executiv al Consiliului popular orășenesc îi spune gazetarului că în oraș sunt trei grădinițe cu program normal, un cămin-creșă cu 120 de locuri patronat de CFR și, în 1989, urma să fie construită o altă grădiniță cu 60 de locuri în zona fostei policlinici și un alt cămin-creșă destinat copiilor din noile blocuri construite în zona Bulevardului Republicii. „Sunt toate acestea mărturii ale grijii părintești care partidul și statul înconjoară tânăra generație, viitorul de aur al patriei noastre socialiste,” spune mândru ziaristul. Conform statisticilor, anul 1989 a fost anul cu cel mai mic număr de avorturi (puțin peste 193 000), jumătate față de numărul de avorturi din 1980. Mortalitatea infantilă era de 10,7 la mie iar sporul natural de 5,3 (mai multe detalii aici și aici).

Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești și Centrul de îndrumare a producției și creației de confecții, tricotaje și încălțăminte au organizat parada modei devenită deja tradițională, „un foarte agreat spectacol, pigmentat cu evoluții coregrafice și momente vesele susținute de actori de frunte ai scenei noastre” după cum scrie în România liberă Pia Rădulescu care a fost de față. Pe catwalk au defilat manechine îmbrăcate și împodobite cu bijuteriile modei primăvară-vară 1989. „Creațiile lucrătorilor cooperativei Igiena” adică frizurile sofisticate mai ales cele ale bărbaților nu prea au șanse să fie adoptate, spune oftând ziarista, „de vreme ce, podoaba capitală este abordată ca obiect de artă revendicând câteva ore de foarte minuțioasă tratare” dimineața și zi de zi, ceea ce pentru muncitorii comuinști era mai greu de imaginat, mai ales că apa caldă nu curgea și curentul se oprea frecvent. Centrul de artă populară și meșteșuguri artistice a prezentat rochii și obiecte vestimentare „într-o cromatică foarte variată, în croieli imaginate cu bun gust și fantezie și ornamentate cu numeroase broderii manuale” care, fiind lucrate de mână, au devenit peste tot extrem de rare și scumpe. Broderiile „inspirate din motivele străvechilor noastre cusături populate, sunt gândite să rimeze cât mai bine cu linia modernă, uneori atingând chiar perfecțiunea, cum au fost compleurile negre cu broderii albe și cele trei costume mov sau gama de rochii din catifea roșie inspirate din arta epocii medievale. ” Piese definitorii ale acestei colecții: pardesiul care sugerează deux-pieces-ul, impermeabilul foarte amplu asortat coloristic cu accesoriile, compleul de călătorie în carouri mari și mici, robe-mateau-ul pentru dimineață, în stofe uni cu ornamente contrastante. La bărbați se constată reîntoarcerea la costumul clasic, jachete tip tunică militară „din secolul trecut”, în cazul pardesiului, clasicul „este detronat de arhaic de-a dreptul - prin redingote, impermeabile cu pelerină scurtă pe umeri, cu glugă sau cu amândouă, ba chiar prin pelerină lungă agrementată cu de toate și amintind de Monte Cristo și epoca lui.” La femei se revine la pantaloni purtați prin anii 1970, „când se purtau largi, foarte largi și cu cordon deasupra taliei.” Se poartă fuste mini, dar mai ales și lungimea clasică sau maxi. Culorile sunt fie foarte îndrăznețe, pentru vară se impun tonuri de mov-verde, roșu electric sau negru, fie foarte delicate, în nuanțe pale și suave. Poșetele sunt mari și rigide, ca niște ghiozdane, iar modelele de încălțăminte se înscriu într-un perimetru cunoscut, fără notabile noutăți.”

Inginerul C. Teodorescu se plânge într-o scrisoare trimisă către redacția României libere că lipsește piatra cubică de pe aleile din parcul Balta Albă. În locul ei sunt gropi și hârtoape. Se pare că mare parte a caroiajului de granit ajungea în apa lacului aruncată de ștrengarii pe care degeaba a încercat inginerul să-i dăscălească. Motivul delăsării generale ar fi că nimeni nu controlează acel parc. „ADP-ul în sarcina căruia cade acest lucru, nu ia nicio măsură, astfel că apa lacului a ajuns un fel de ladă de gunoi. Aici se aruncă lemne, fiare, material plastic și tot felul de obiecte.”

Asociația de locatari a blocului H17 de pe strada Fuiorului este nemulțumită: cu câteva luni a primit o somație de la Centrul sanitar și antiepidemic pentru plata în termen de cinci zile a contravalorii deratizării care urma să se facă în bloc. Dacă nu plătea, asociația era amenințată cu amenda. Zis și făcut, au plătit deratizarea însă aceasta nu a fost făcută și jumătate de an mai târziu încă îi așteptau pe angajații primăriei să se achite de partea lor de treabă. „Cetățenii au înțeles că trebuie să plătească, dar organele implicate nu știu că este necesar să-și achite obligațiile care le revin?”

Zecile de familii care stau în blocul 74 din Petroșani așteaptă de aproape un an ca cele trei lifturile montate în blocul lor să fie inagurate. Li se promisese că vor fi date în funcțiune în iunie 1988. Unii stăteau în bloc de peste patru ani și erau obișnuiți să urce pe jos cele zece etaje ale blocului, dar sperau ca în fine să scape de corvoadă. Nu a fost să fie. „Cu toate intervențiile făcute, nu ne-am ales decât cu promisiuni. Dar ce să facem cu ele? Nu ne ajută la urcarea scărilor și la coborâre.”

Gazetarii sportivi și microbiștii exultă: echipa de fotbal a României a învins Italia în meciul amical care a avut loc la Sibiu cu 1 la 0. Gh. Mitroi scrie în Scânteia că meciul a coincis cu noua primăvară fotbalistică „O primăvară pe are le-o dorim, cu toții, frumoasă și rodnică, de bun augur pentru o bogată recoltă de puncte în toamnă care să decidă calificarea reprezentativei noastre la turneul final al Campionatului mondial din vara anului viitor.” Cel care a marcat singurul gol, în a doua repriză a meciului, a fost Sabău la o pasă de la Iovan. Emerich Jenei, antrenorul reprezentativei României spunea după meci că „Scorul minim la care am câștigat nu reflectă, după părerea mea, superioritatea formației noastre, care a demonstrat o maturitate tactică exemplară și un plus de tehnică.” În paralel, la Alba Iulia s-a disputat meciul amical al echipelor de tineret ale României și Italiei încheiat și el cu o victorie a românilor care au învins cu 2 la 1 (goluri date de Negrău și Timofte, respectiv Cravero)

De vânzare „Mobilă pentru garsonieră, frigider mic Fram, diverse obiecte”; „Pianină Roenisch, mecanică englezească, placă bronz”

Se cumpără „Frigider, congelator, robot bucătărie, caferieră electrică, Player, sigilate”; „benzi magnetofon diametru 27 cm, noi sau înregistrate Maxell, Ampex, Revox, BASF, AGFA”; „Păpușă veche cu cap de porțelan”; „Trompeți albi, trompeți cu petală albă, puiet zambile olandeze toate culorile”; „Platou deosebit, pahare ornamentale Bohemia, olane, ușă dublă stejar”; „pianină placă bronz”.

La televizor programul începe la 19 cu Telejurnal. 1Mai - raport muncitoresc. La 19.25, Pe drumul înfăpturii noii revoluții agrare (color). Agricultura românească în Epoca Nicolae Ceaușescu. Documentar. Urmează de la 19.45 un alt documentar: Ctitor și făuritor de istorie nouă (color) La 20.05, Laureați ai Festivalului național „Cântarea României.”(color) La 20.35, emisiunea Tinerețe-educație-spirit revoluționar. Exigență, disciplină, combativitate, atitudine înaintată față de muncă - trăsături cultivate încă din anii de școală. La 20.55 Film artistic în serial (color) Doctor Poenaru. După romanul cu același titlu de Paul Georgescu. Producție a Casei de filme unu. Prima parte. La 21.50 Telejurnal iar la 22 se închide programul.

La Operă e reprezentație cu Madama Butterfly iar la Operetă pe scenă e My Fair Lady. În Sala Mare a Teatrului Național se joacă Bădăranii, în Sala Atelier, Torquato Tasso (spectacol amânat din 21 martie) iar în Sala Atelier, Autograf. La Teatrul de Comedie e pe afiș Pachetul cu acțiuni. La Teatrul C.I. Nottara (în sala Magheru) se joacă Într-o dimineață iar în sala Studio Amintirile Sarei Bernhardt. Mitică Popescu se joacă la Teatrul Mic, Amadeus, la Giulești (sala Majestic). La Teatrul Ion Creangă, Romanțioșii. În Sala de concerte radio este Concertul Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii, dirijor Ilarion Ionescu-Galați, solid Dan Atanasiu. La Ateneu, Concert vocal-simfonic iar în Sala Studio, Treptele afirmării artistice.