Joi 6 iulie 1989

Vreme călduroasă, cu cer variabil. Înnorări trecătoare în estul și sudul țării. Acolo pe alocuri va ploua cu averse și descărcări electrice. În celelalte regiuni aversele de ploaie cad izolat, mai ales după amiază și mai ales la munte. Maximele termice se înscriu între 24 și 33 de grade, pe alocuri mai ridicate în vestul și sud-vestul țării. Minimele termice nocturne se vor situa în general între 14 și 20 de grade.

Cuplul prezidențial a inaugurat lucrările de construcție la Centrul național de creație și cultură socialistă „Cântarea României” care ar fi trebuit să fie „cel mai impunător ansamblu arhitectonic de acest profil din țara noastră.” Urma să aibă șapte săli de spectacole între care și sala operei cu peste 3100 de locuri. Celelalte șase săli ar fi avut capacități de la 550 la 2100 locuri, echipate cu infrastructura necesară spectacolelor de teatru, de balet, concertelor, proiecției de film, expozițiilor. Constructorii s-au străduit să se conformeze indicațiilor secretarului general. Cei doi au semnat și apoi au depus la temelia construcției un pergament cu stema RSR. Acolo stătea scris că în 5 iulie 1989, „în al 45-lea an al aniversării (sic!) revoluției de eliberare socială și națională, de dezvoltare liberă și independentă a României, anul celui de-al XIV-lea Congres al PCR – am inaugurat lucrările de construcție a OPEREI NAȚIONALE din cadrul Centrului național de creație și cultură socialistă Cântarea României din București – Capitala țării, monumentală ctitorie destinată înfloririi artei și culturii naționale, ce va purta peste secole simbolul forței și capacității creatoare a poporului român, al voinței sale de păstrare a ființei naționale, de înaintare neabătută pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație socialistă și comunistă.” Fundația se află pe Bulevardul Victoria Socialismului, lângă Biblioteca Națională. Cei doi au fost însoțiți la ceremonie de membrii plini și supleanți ai Comitetului Central și de secretarii CC al PCR. Acolo cei doi au stat de vorbă cu „oameni de cultură și artă prezenți la ceremonie, care au exprimat profunda recunoștință pentru realizarea acestui complex cultural unic prin proporțiile, monumentalitatea și multiplele sale destinații – adevărată floare arhitectonică a Bucureștiului de azi și dintotdeauna” secretarul general dându-le sfatul să înceapă să pregătească de pe-acum spectacole pe potriva „măreției și frumuseții noii construcții.” La plecare, cei doi au străbătut pe jos parte din Bulevardul Victoria Socialismului. Îi întâmpină mii de bucureșteni entuziaști, copii și sportivi care se străduiesc să le fac pe plac celor doi care se bucură de baia de mulțime și de atmosfera sărbătorească. S-a tot scandat „Ceaușescu -PCR”, „Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres.”

Pe 6 iulie sosesc delegațiile pentru ședința Comitetului Politic Executiv al Tratatului de la Varșovia care avea lor la București. Ceaușescu s-a dus la aeroport să-l întâmpine pe Mihail Gorbaciov. Gorbaciov și Raisa au vrut însă (cf.L. Betea, op.cit.) să urce în mașina lor special echipată, iar Ceaușescu (sosit singur, dintr-un capriciu al Elenei) pleacă singur și-l lasă pe secretarul cu propaganda Constantin Olteanu să-l însoțească pe Gorbaciov de la aeroport. Conform agendei, după-amiază Elena Ceaușescu a avut o întrevedere de taină cu fosta noră, Poliana Cristescu. Pare-se că s-au consultat în legătură cu dineul pe care ar fi urmat să-l dea a doua zi în onoarea lui Gorbaciov. „Raisa era pentru Tovarășa mai importantă decât Gorbaciov” (apud Lavinia Betea care-l citează pe Silviu Curticeanu. Acesta pretindea că Elena Ceaușescu i-ar fi spus lui Ceaușescu că Raisa era cea care-i băgase în cap lui Gorbaciov „toate prostiile”, adică ideile reformiste.)

A venit vremea recoltelor fanteziste de grâu. Deja județele sudice se laudă cu recorduri nemaiauzite. La CAP Braniștea, jud. Giurgiu, s-au raportat 10250 kg/ha. La CAP Valea Bujorului, în același județ, 10120 kg/ha. În Călărași, la CAP Gurbănești (vizitată nu demult de Ceaușescu) 9160 kg/ha iar la IAS Ciulnița s-au obținut 9125 kg/ha. În Sectorul agricol Ilfov, ceva mai modest: CAP Buftea: 8832 kg/ha iar CAP Gruiu 8120 kg. Lista continuă cu zeci de alte isprăvi ale Noii revoluții agrare. Dar și angajații din sere îi raportează că au recoltat, ca niciodată, un milion de tone de legume timpurii. Față de 1988, s-ar fi predat la fondul de stat mai mult cu 290 de mii de tone de legume, 60 de mii de tone de cartofi și 46 de mii de tone de fructe. Îi promiteau, cum altfel, că anul 1989 va fi anul celor mai mari recolte de până atunci.

Ceaușescu se vede cu „tovarășul Yasser Arafat, președintele Statului Palestina”, vizită despre care spune că va reprezenta un nou pas „în dezvoltarea relațiilor bilaterale, la întărirea raporturilor de prietenie și strânsă colaborare dintre poporul român și poporul palestinian.” S-au sfătuit în legătură cu ultimele evoluții privind problema palestiniană, precum și în legătură cu unele acțiuni întreprinse de OEP. Ceaușescu îi promite tot sprijinul statului și poporului român și conchid amândoi că trebuie întărite relațiile de prieteni și colaborare între România și Statul Palestina, între PCR și Organizație pentru Eliberarea Palestinei. La convorbirile celor doi au participat Gheorghe Rădulescu, vicepreședinte al Consiliului de stat, Ion Coman, membru al CPEx, Ion Stoian, membru supleant al CPEx, Tudor Postelnicu, membru supleant al CPEx al CC. Pe vremuri, ședul Securității și, din 1987, ministru de Interne. S-a dat și un dejun în onoarea lui Arafat unde cele două părți au continuat să discute chestiuni arzătoare la ordinea zilei.

Între 30 iunie și 5 iulie, informează Agerpres, o delegație de activiști de partid din Armata RSR, condusă de general-locotenentul Ilie Ceaușescu, membru al CC al PCR și adjuns al ministrului Apărării Naționale, secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei, a efectuat o vizită în URSS. S-au întâlnit cu diverși politruci inclusiv cu Dmitri Iazov, membru al Biroului Politic al CC al PCUS și ministru al apărării. Este o întâlnire preliminară, înainte de reuniunea Consiliului politic al țărilor semnatare ale Tratatului de la Varșovia, consfătuire care urma să aibă loc la București.

Moare general-maiorul Traian Taulescu, secretar de stat la Ministerul de Interne, Departamentul Securității Statului.

Liviu Ioan Stoiciu s-a trezit după o noapte dormită prost și pleacă să caute presa literară la chioșcuri. Înainte de a o cumpăra, îl întâlnește pe Al. Gavrilescu, activist PCR, directorul Întreprinderii de difuzarea filmelor Vrancea care ajunge după Revoluție, cum precizează L.I.S., în redacția ziarului Adevărul. Politrucul îi spune că, în acel an, urma să debuteze editorial într-o antologie umoristică scoasă de Editura Junimea (poetul Stoiciu se întreabă ironic în Jurnalul său: „despre cine să scrii azi umoristic? Despre femeia de serviciu? De altcineva nu te mai poți atinge”...) iar în 1990 urma să-i apară o carte numai a lui. Cartea n-a apărut, dar a scos altele despre opoziția politică în presă sau Caragiale. Ajuns acasă, Liviu Ioan Stoiciu se înhamă la dactilografierea unui interviu acordat lui Nicolae Băciuț de la revista Vatra. Îl pune în încurcătură un alambicat (termenul îi aparține) răspuns la întrebarea lui Băciuț cum credea că va evolua (sau mai degrabă involua?) poezia română. Îi răspunde printre altele: „(...) cultul credibilității conținutului în poezia română cred că se va impune definitiv... Ce experimente vor eșua: Vor eșua cu siguranță tezele literare, ideile de poezie impuse, simbolurile sugerate de o direcția sau alta, artificiile amatoristice și retorica limbii de lemn.”

Victor Felea scrie în Jurnalul său: „Am primit două cărți de poezie. Una e de la Liviu Ioan Stoiciu, O lume paralelă. Nu uită să-mi reproșeze că nu am dat niciodată niciun semn despre poezia lui, deși mi-a trimis toate volumele sale. E într-adevăr ciudat că n-am cunoscut poezia lui Stoiciu, cu toate că merita din plin acest lucru. Poate m-a intimidat factura mai puțin obișnuită a poemelor și nu m-am simțit capabil să-mi formez o imagine exactă despre ele. Dacă mă țin puterile, voi încerca acum să fac portretul liric al acestui poet atât de original.”

În optimile Turneului internațional de tenis de la Varna, Florin Segărceanu l-a învins pe italianul Moine. George Cosac l-a înfrânt pe polonezul Iwanski iar Răzvan Ițu a câștigat în fața englezului Koul.

Se fac angajări: „Caut tânără pentru menaj. Ofer garsonieră, retribuție, Szoba Andrei, oficiul poștal 13, București”; „Laboratorul Central de Control Științific cu sediul în București încadrează conform legii contabil sau contabil principal și fochist.”

De vânzare: „Dormitor furnir nuc, aragaz voiaj două butelii diverse obiecte casnice”; „Două mașini de dărăcit lână și două darace electrice în bună stare de funcționare, Câmpulung Muscel, strada Negru Vodă”; „Convenabil boxe Meloman, telefon memorie, rochie ocazie”; „Bulbi lalele pentru forțat, roșu și mov”; „Haină marmotă, lungă, nouă, măsură 44-46, cojoc damă lung, măsură 46 și haină cojoc semilung, măsură 44-46, amândouă bună stare”; „Mașină injectat mase plastice, presă manuală pentru metal, cuști pentru animale blană”; „Bibliotecă, covor persan manual, balansoar, două fotolii, saltea cu lână”

Se cumpără: „Ceas de birou deosebit cu Anker pe cadran sau mecanism ceas mână marcă deosebită. Aștept provincia”; „Televizor color, diagonala mică, eventual Secam (model vechi), videorecorder, Player, eventual întrebuințate, computer Personal indiferent marca. Aștept provincia.”

La televizor, programul începe la ora 19 cu Telejurnalul. Urmează, la ora 19.25, Tezele pentru Congresul al XIV-lea al partidului – magistrală sinteză a dezvoltării istorice a României, a prezentului și viitorului socialist și comunist al patriei. La 19.45, File de glorioasă istorie Poporul – făuritorul istoriei, al vieții noi, libere și independente. La 20.05 Pe drumul înfăptuirii noi revoluții agrare. La 20.25, Trăim decenii de împliniri mărețe. Spectacol literar-muzical-coregrafic. La 20.55, Tinerețe, educație, spirit revoluționar. Tinerețea, o stare de autodepășire și autoperfecționare. La 21.15, Localitățile țării în anul 45 al revoluției. Puternice centre economico-sociale. La 21.30, Ctitorii ale Epocii de Aur. Pe noul drum al Dunării spre mare. La 21.50, ultima ediție a Telejurnalului. Programul se închide la ora 22.00.

La Filarmonica George Enescu (Ateneul Român) Recital de două piane: Nikolas Astrinidis (Grecia), Iosif Ion Prunner. Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (sala Schitu Măgureanu) a program Mizantropul. Teatrul Mic (la rotonda scriitorilor din Cișmigiu) are reprezentație cu spectacolul de sunet și lumină Cântăm pentru România de azi. În sala Ansamblului Rapsodia Română de la Lipscani, Meridiane folclorice. Iar Teatrul Țăndărică are la Teatrul de păpuși Herăstrău spectacolul Hai copii la joc!

La cinema rulează Secretul... armei secrete; Noiembrie, ultimul bal; Viața ca o poveste; Alo, aterizează străbunica; O vară cu Mara; Maria și Marea; Aventurile veveriței Miși; Duminică în familie; Actrița; Locuri în inimă; Caz cu caz nu se potrivește; Omul de pe bulevardul capucinilor; Bucuria lui Matveev; Cale liberă; Iubire statornică.

Duminică în familie este un film regizat de Francisc Munteanu în 1988. Scenariști sunt Ion Băieșu, Nicolae Țic și Dan Marcoci. Un cercetător științific (George Mihăiță) câștigă inima arhitectei Oana (Patricia Grigoriu) cu ajutorul fraților și surorilor ei mai mici. Cercetătorul, îmbrobodit de două colege, face portretul-robot al femeii iubite pentru a descoperi, în cele din urmă, când face cunoștință cu Oana, că arhitecta corespunde milimetric acestui portret. Ajunge s-o cunoască după ce unul dintre frații mai mici ai arhitectei îl roagă să pretindă că este profesorul de fizică și să o mintă pe sora lui că și-a rupt pantalonii la școală ajutându-l pe profesor și nu la fotbal, cum se întâmplase de fapt. În fine, ca să sărim peste amănuntele acestei idile demne de paginile Scânteii tineretului, cei doi au plănuit să se căsătorească (firește la Oficiul Stării Civile) însă, cu o zi înainte, directorul Institutului unde lucra cercetătorul îl somează să plece la Ploiești pentru a repara niște calculatoare defecte. Totul pare compromis, iar fericirea suspendată nedefinit. Însă statul face totul pentru căsătoriile fericite astfel că tragedia nu se declanșează: directorul institutului dă telefon la Consiliul Popular să-i căsătorească a doua zi la prima oră ca să poată ajunge la Ploiești. Apoi el pleacă la prima soție: serviciul. Se duce, repară calculatorul Felix (evident, mândria computeristicii românești) și își consumă fericirea căsătoriei (eventual tortul nunții) pe seară, când revine acasă. Așadar, o altă peltea propagandistică cu un scenariu naiv, neînchegat, pornind de la filosofia comună a literaturii vremii: eroul adevărat este omul mărunt, dedicat și devotat deplin comandamentelor de partid și de stat până în cele mai mici amănunte (viața sentimentală, de pildă).