Joi 10 noiembrie 1989

Vremea este în general închisă. Cerul e mai mult noros în est și sud-est. În celelalte zone ale țării este variabil. Cad ploi pe alocuri în est. În celelalte zone precipitațiile sunt sub formă de brumă și ploaie slabă. La munte și în zonele deluroase din est, lapoviță și ninsoare. Noaptea și dimineața în zonele din nord-vestul și centrul țării, ceață. Temperaturi minime între minus două și plus 8 grade iar maxime, între 5 și 14 grade.

Ceaușescu continuă să fie bombardate de telegrame venite de la unități economice sau agricole care raportează realizarea înainte de timp a sarcinilor de plan. Comitetul județean Olt, zonă intens vizitată de Ceaușescu în ultimele luni, i-a transmis că a încheiat recoltarea sfeclei de zahăr, obținând o producție medie de 117 tone la hectar. Suprafața cultivată a fost de aproape 13 mii de hectare. „Producția realizată, cu mult mai mare decât cea planificată, dovedește superioritatea proprietății socialiste, marele potențial de care dispune agricultura românească, hărnicia lucrătorilor ogoarelor.” De asemenea, comitetul de partid din Buzău raportează îndeplinirea planului la producție marfă industrială pe patru ani. De pildă, muncitorii de la construcții montaj care participă la amenajarea complexă a râului Buzău au atins cota finală la barajul de la Siriu, au pus în funcțiune trei hidroagregate cu o putere instalată de 16 MW. Și beizadeaua de la comitetul județean Sibiu îi transmite tatălui că planul pe primii trei ani și 11 luni a fost realizat pe 8 noiembrie, și că astfel până la sfârșitul anul se va produce în plus marfă de 4,3 miliarde lei. Politrucii de la județeana PCR din Slobozia au știri și mai fantasmagorice: industria județeană a depășit planul la producție-marfă pe primii patru ani ai cincinalului.

Scânteia publică pe ultima pagină un grupaj de informații despre lumea putredă a capitalismului „dincolo de lozincile propagandistice”. Aflăm amănunte despre „societatea inechităților”: că în RFG creșterea numărul săracilor; că erau 800 de mii de șomeri, o sută de mii de oameni fără locuință, „familii cu mulți copii se confruntă din ce în ce mai mult cu spectrul sărăciei.” Tot în RFG (țară considerată principala vinovată pentru turbulențele din RDG și de demolarea zidului Berlinului care începuse cu o zi înainte) mai multe partide au stabilit că recrudescența nazismului este provocată de sărăcie și de problemele sociale acute. De asemenea, este citat Le Figaro care ar fi cântat deja prohodul Comunității economice europene. „Edificarea marii piețe unice din 1993 va duce, pe plan economic, poate la un succes dar, pe plan uman, ea va conduce sigur la un dezastru, la o degradare dramatică a europeanului în ființa sa, la dispariția rolului Europei (occidentale) ca o comunitate naturală și de cultură.” Competiția comercială, piața liberală, ar duce la o concurență feroce, care creează „o societate dură care îi strivește pe cei slabi și fragili și antrenează o dublă respingere în planul violenței și al evaziunii.” Acest sistem economic, susține Scânteia brodând pe marginea presei străine, chiar dacă generează bogăție „duce la o societate sfâșiată de criminalitate și copleșită de droguri, la o societate fracturată.” Ceaușescu nu susținea altceva când spunea că orice compromis al socialismului, ar întoarce societatea în imoralismul economiei de piață și, implicit, în mijlocul criminalității economice și sociale.

Un fel de sprijin involuntar comic vine din partea lui Fidel Castro, prim-secretar al CC al Partidului Comunist Cubanez care, informează Agerpres citând Prensa Latina, a reafirmat încrederea în socialism, „subliniind că țara sa nu se va întoarce niciodată la capitalism. „Acum când capitalismul și imperialismul gândesc că ideile socialismului, comunismului și marxism-leninismului sunt lichidate, noi, cubanezii, avem încredere mai mult ca oricând că sistemul socialist constituie viitorul omenirii, deoarece el este cel mai uman din câte se cunosc.” Fie îl plagia pe Ceaușescu din Expunerea la Plenara lărgită din 24 octombrie, fie relația lor era mai mult decât tovărășească, era de sânge.

Pe prima pagină a României literare Gheorghe Daragiu își acordează lira în pregătirea marelui congres. „Glorie Partidului nostru/ Glorie faptelor sale/ Glorie fiilor noștri ce vin/ Țării acesteia nemuritoare// (...) Glorie ceasului bun și viteaz/ Ce ne priveghează Carpații și Marea/ Glorie gândului liber și treaz/ Fie-ne în veci biruitoare urarea:// Glorie Partidului Comunist/ Țării acesteia, nemuritoarea.” Poezia apare lângă un editorial semnat timid „România literară” despre răspunderea socială pe care o are artistul față de public, despre „înalta misiune socială” a artistului contemporan care (citându-l pe Ceaușescu din Expunerea la Plenara din octombrie) are un rol important și mari răspunderi în societate. Rolul artistului a fost mereu mare, spune anonimul editorialist, „cu atât mai mult astăzi, în societatea noastră socialistă. Misiunea artistului, a scriitorului se încarcă de răspundere socială, potrivit țelurilor înalte pe care această societate și le-a asumat.” Căci toate artele și activitățile culturale contribuie fiecare în modul ei specific, „la vastul proces de construcție materială și spirituală, de înaintare a României spre comunism.” Al. Tănase revine în paginile revistei la subiect scriind despre apărarea și promovarea valorilor socialiste. Acestea s-ar fi născut „din strădaniile de a fi noi înșine, de a ne apăra ființa națională, din nesfârșitele dureri ale acestui neam prea adesea supus boicotului istoriei”. Toate acestea nu capătă semnificație decât în contextul sociali și axiologic al patriei. Or, se întreabă filosoful, ce ne învață istoria partidului, mai ales de 25 de ani încoace (adică de la Congresul IX)? „Că socialismul reprezintă îmbinarea armonioasă între adevărurile universale ale socialismului științific și valorile naționale ale patriei; cultura socialistă și comunistă decurge din însăși logica istoriei, este modalitatea superioară, singura consecvent umanistă și științifică, de existență și rodnicie optimă a valorilor patriei.” În fine, după multe volute, ajunge la concluzie: Socialismul este singura orânduire capabilă să promoveze o strategie umanistă a dezvoltării, subordonată nu profitului capitalist (...) ci bunăstării întregului popor, ridicării și afirmării oamenilor muncii ca producători, proprietari și beneficiari ai întregii avuții naționale.(...) România socialistă de astăzi, aflată la cel mai de seamă ceas al istoriei, e și opera acelor făuritori de cultură care nu au încetat niciodată să viseze și să lucreze la înălțarea ei. Se află aici rădăcina cea mai adâncă a valorilor patriotice, garanție sigură a adevărului artistic, a autenticități actului creator.” Al. Tănase era estetician și a scris nenumărate cărți despre cultură și umanism, filosofia literaturii și a artei.

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnalul de seară urmat, la 19.30 de emisiunea În dezbatere: Tezele, ideile, orientările din Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu la Plenara lărgită a CC al PCR. Victoria socialismului – perspectivă clară, luminoasă în rezolvarea problemelor fundamentale ale omenirii. La 19.50, Glorie, nepieritoare glorie! Cântece patriotice, revoluționare. La 20.05, România în lume. La 20.25 În dezbatere: Documentele pentru Congresul al XIV-lea al PCR. La 20.45, Copiii cântă patria și partidul. La 21.00, Tinerețe – educație – spirit revoluționar. Școala – spațiu al cultivării nobilului sentiment al dragostei de țară. Documentar. La 21.20, Univers, materie, viață. Emisiune de educație materialist-științifică. La 21.50, Telejurnal. Emisiunea se închide la ora 22.00

Pe marile ecrane Ciclul de filme „Drum de luptă și biruință”: Mihai Viteazul. De asemenea, Ciclul de filme „Sub semnul marilor împliniri” continuă și el; Rochie albă de dantelă; „Zilele filmului sovietic”: Rapidul; Un comisar acuză; Revanșa; Columna; Misterele Bucureștilor; Cei care plătesc cu viața; Imposibila iubire; Cronica adolescenței; Poveste din Nordul îndepărtat; Zbuciumul iubirii