Luni 18 decembrie 1989

Soarele răsare la ora 7.45 și apune la ora 16.37.

Până în dimineața zilei de 18, trupele înarmate fuseseră amplasate în dispozitivele de luptă și apărare. La Comitetul județean PCR se aflau trupele de securitate și de grăniceri. Trupe de securitate fuseseră trimise și pe Podul Decebal și la Catedrala ortodoxă. Unitatea de apărare antiaeriană se afla la Hotelul Continental și la Poștă. Trupele Marii unități mecanizate se aflau la Continental, la CFR, magazinul Bega și la Poșta centrală. Ministerul de Interne (Miliția) a trimis grupe formate din subofițeri și soldați la Electrotimiș, pe Calea Lipovei- Complex alimentar, pe bdul 6 Martie- Sinaia, în Piața Dacia și la Spitalul județean. Prima victimă a fost în 17 decembrie o persoană călcată de transportorul blindat. Prima persoană împușcată a fost Lepa Bărbat, în după-amiaza zilei de 17 decembrie. Conform rechizitoriului, general maiorul Macri, col. Filip Teodorescu, locotenent-colonelul Anastasiu Gabriel, trimiși de general-colonel Iulian Vlad, șeful securității, la Timișoara, au cooperat cu reprezentanții Miliției (din Inspectoratul General și din cel județean) și „au trecut la reprimarea demonstranților, acțiunile în care ei s-au implicat în acea seară (de 17 decembrie, n.S.Ș.) și în cursul nopții de 17/18 decembrie 1989, precum și în zilele următoare având ca rezultat uciderea a 94 de persoane, rănirea gravă a altor 300 și dispariția a 23 de persoane.”

Gărzile patriotice, înarmate cu puști și încărcătoare cu 20 de gloanțe, au început să patruleze încă de la ora 1 noaptea. Civilii care au încercat să-și recupereze morții de la Spitalul județean au fost respinși cu brutalitate de mai multe ori pe parcursul zilei. Dimineața, Ion Coman îi spune lui Ceaușescu că poate pleca fără probleme în Iran. Ceaușescu nu mai avea nicio grijă. La 8.35 iese cu câinii și stă de vorbă cu Milea. La 8.45 vin Postelnicu și Vlad. Discută câteva minute cu Ceaușescu, probabil informându-l de rezultatul asaltului din noaptea precedentă. Vasile Nicolcioiu, șeful protocolului informează aeronava prezidențială pe la 9.05 vor putea pleca. Avionul decolează la 9.30 escortat de patru MIG-uri. (aterizează la 12.30 la Teheran).

Se curăță orașul de urmele luptelor (ploaia, se spune, spălase deja sângele victimelor). Miodrag Milin scrie în cartea sa Timișoara în revoluție și după: „Impresia de oraș pustiu, În centru, la Catedrală, în fața magazinului de pantofi, se află o autospecială a pompierilor cu roțile dezumflate, geamurile sparte (...) Chioșcurile și tarabele dispăruseră. În locul lor se puteau vedea schele metalice și o mulțime de lucruri arse care, în atmosfera aceea umedă de după ploaie, făceau piața de nerecunoscut.” Se fac instructaje cu activiștii din oraș să se ducă în întreprinderi să organizeze ședințe de înfierare, să vegheze ca oamenii să se ocupe de producție, să se solidarizeze cu conducerea de partid și de stat. Ceaușescu pleacă optimist în Iran. Dă dispoziție să nu se repare nimic la Timișoara, să se filmeze totul pentru a fi dat la televizor după întoarcerea lui. Însă situația din Timișoara nu se calmase. Se construiesc baricade, manifestanții se îndreaptă către centrul orașului. Cornel Pacoste vorbește cu decanatele facultăților și studenții pleacă mai devreme în vacanță (învățământul preuniversitar intrase deja în vacanță). Șefii armatelor la nivel național primesc dispoziții să riposteze cu forță în cazul unor manifestații similare celei din Timișoara. „Unitățile și subunitățile de arma să acționeze ca subunități având armament de infanterie și muniție (după cum sună Dispoziția de luptă nr. 2 emisă de UM 01030 Brăila, cf. Alesandru Duțu, 1989-Cronologia) Se pune în aplicare planul ORIENT 89 stabilit pentru perioada lui decembrie pe timpul mai multor activități „de importanță excepțională” (vizita la Moscova, în Iran etc.) . Măsurile luate de Securitate în aceste intervale de timp (deci, din momentul decolării aeronavei prezidențiale de pe aeroport) acordau prioritate „aspectelor privind intențiile de organizare sau punere în aplicare a unor acte de atentat, terorist-diversioniste, cu caracter denigrator, de tulburare a ordinii și liniștii publice sau altor fapte care prezintă pericol social deosebit, luându-se măsuri operative ferme pentru contracararea lor” iar Securitatea se angaja să preia controlul „complet și eficient asupra elementelor pretabile la acțiuni ostile sau anarhice.” Orient 89 făcea parte dintr-o serie de planuri de acțiune elaborate încă din ianuarie 1989 și care nu aveau ca scop decât apărarea lui Ceaușescu și a camarilei sale. Din comandamentul planului de acțiune Orient 89 făceau parte 37 de generali, colonei etc. din Securitate și Ministerul de Interne. Comandant de plan era generalul Gianu Bucurescu. Adjuncții săi erau colonelul Gh. Ciobanu, generalul Alexe Olteanu și colonelul Marin Morariu (mai multe aici).

În după-amiaza zilei de 18 decembrie, ambasadorii țărilor NATO se întâlnesc la ambasada SUA din București pentru a discuta situația din România după declanșarea revoltelor din Timișoara. În Budapesta, în Piața Eroilor, are loc o manifestație de solidaritate în cadrul căreia organizatorii vorbesc despre încălcarea drepturilor omului în România. Apoi seara, în fața Ambasadei României din Budapesta se adună mii de demonstranți care cer îndepărtarea lui Ceaușescu și eliberarea lui Tokes. Regele Mihai transmite prin intermediul postului Radio Europa liberă un mesaj către poporul român: „Sunt cu gândul și cu sufletul alături de voi! Sunt, ca și voi, îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacționează cei de la putere, atunci când cereți doar drepturile cele mai elementare. Și totuși, totodată, am și aveți mari speranțe, fiindcă luați cuvântul manifestând, fiindcă nu vă temeți, fiindcă prin însăși sălbăticia represiunii, înțelegeți și înțelegem cu toții că le e frică de voi, celor de la putere. Manifestați pașnic, cu lozinci care să le spuie care vă sunt năzuințele! Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile.” Tot la Europa Liberă se comentează evenimentele sângeroase din Timișoara: „E un început în tot sfârșitul. Timișoara e acum numele orașului românesc scris și pronunțat în toate limbile pământului. Timișorenii au ieșit în stradă pentru a le reaminti românilor și opiniei publice internaționale că e nevoie și în România de schimbări radicale care s-au produs în celelalte țări comuniste...” Al dumneavoastră, Neculai Constantin Munteanu.

Nimic din toate acestea în presa comunistă. Sau, poate, doar prin ricoșeu. De pildă, pe prima pagină a României libere apare un articol nesemnat despre necesitatea ca legile țării și hotărârile judecătorești să fie respectate și aplicate cu fermitate. Era, desigur, aluzie, și la hotărârea judecătorească pentru suspendarea lui Tokes. Legea, se spune în cotidianul FDUS, este „expresia voinței supreme a națiunii, a intereselor fundamentale ale poporului suveran” mai ales că aceste legi corespund „pe deplin celor mai înalte interese ale poporului român de a-și asigura progresul și bunăstarea.” Respectarea legilor este nu doar obligatorie ci și forma prin care fiecare cetățean își dovedește devotamentul față de societatea socialistă. De aceea „cei care se împotrivesc sau refuză să dea curs unei hotărâri judecătorești rămase definitive se fac vinovați de o gravă încălcare a legilor țării și ca atare trebuie trași la răspundere și sancționați cu cea mai mare severitate.” Toate formele de escamotare sau eludare a deciziilor judecătorești reprezintă o infracțiune gravă „care lezează în esență ordinea de drept, interesele și voința supremă a poporului”. Și toți trebuie să știe că sunt mai prejos de legi și de cei care le aplică întrucât, dacă nu li se supun, sunt pasibili de pedeapsă. Organele au dreptul „să ia toate măsurile pentru a asigura aplicarea legilor și hotărârilor...” Aproape același articol (cu mici variațiuni) apare și în Scânteia tineretului, de astă dată semnat: Dan Laurențiu Stoicescu, procuror. În final, Stoicescu spune că nu trebuie să rămână nepedepsită nicio încălcare a legii. Căci umanismul revoluționar impune „o atitudine fermă față de cei ce nesocotesc interesele generale ale societății socialiste. Aceasta constituie cea mai sigură garanție că se va respecta legalitatea revoluționară – cerință esențială a democrației noastre muncitorești-revoluționare.” Un avocat Dan Laurențiu Stoicescu are, de douăzeci de ani, o emisiune de consultare juridică la Televiziunea națională.

Pe fundalul vizitei în Iran, Nicolae N. Lupu scrie în Scânteia un articol encomiastic despre deceniul construcției și independenței economice (de după declanșarea Revoluției islamice). Politrucul consideră că Iranul este un partener strategic: „Cursul pozitiv al relațiilor româno-iraniene urmează să cunoască o treaptă nouă de dezvoltare odată cu vizita oficială de prietenie pe care o efectuează în Iran președintele Nicolae Ceaușescu la invitația președintelui Ali Akbar Hashemi Rafsanjani” întâlnirea celor doi contribuind „fără îndoială, la adâncirea conlucrării reciproc avantajoase, marcând, totodată, un aport de seamă la cauza păcii, înțelegerii și colaborării internaționale.” Însă nimeni nu știe (cel puțin deocamdată) de ce a fost atât de important pentru Ceaușescu să se ducă în Iran, într-atât de important încât și-a riscat viața și revoluția permanentă.

Sorin Preda îi sfătuiește în Scânteia tineretului pe cititorii care își petrec acele zile (de iarnă!!) la mare: „Evitați expunerea intempestivă și prelungită la soare. E de preferat să începeți mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veți asigura un bronzaj plăcut și uniform pe tot corpul. Nu vă avântați prea mult în larg. Oricum în caz de pericol, nu strigați. Este inutil. Șansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime. Profitați de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se știe, ele sunt mai active între orele 5,30 și 7.30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile. Dacă sunteți o fire sentimentală și agreați apusurile de soare, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect. Și încă ceva – dacă aceste „sfaturi” v-au pus pe gânduri și aveți deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunțați în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiți în suficientă măsură marea.” Par, în perspectiva timpului, niște rânduri enigmatice, pe alocuri ilare. Unii au văzut în ele semnalul pentru declanșarea unor operațiuni speciale (de pildă, activarea unor structuri ultrasecrete din cadrul serviciilor de represiune). Totul pare suprarealist: sfaturi pentru amatorii de litoral date în miezul iernii, tonul cinic („nu strigați, nu e nimeni dispus să vă dea atenție”; razele ultraviolete „se recomandă cu precădere persoanelor mai debile”) , inutilitatea observațiilor, stângăciile de exprimare (Sorin Preda era considerat totuși unul dintre bunii prozatori ai generației sale)... fac suspect acest articol de la primul la ultimul rând. Gazetarul (care a lucrat după aceea la Formula AS și la Facultatea de jurnalism) a spus ulterior că acest scurt articol ar fi apărut din greșeală: secretarul de redacție și tehnoredactorul au vrut să acopere o gaură din pagină cu un material evergreen din rezerva ziarului ( i se spunea șpec). Însă, la cât de controlate erau gazetele în acele zile (ca mereu în perioada comunistă) e greu de crezut că un articol putea apărea așa, netam-nesam, în paginile unei gazete care mai era și oficiosul CC al UTC. Oricum, dacă e pe așa, la fel de dubios este și articolul de alături, despre Grădina botanică din Cluj care are ca exponat de atracție lotusul de Amazon „cultivat într-un bazin cu apă termală. Se zice că pe frunzele rotunde ale lotusului poți să te așezi liniștit, ele fiind atât de rezistente încât să te țină la suprafață.”

De vânzare: „Paltoane mohair, camelhaar, piele, geacă combinată, haină albă, toate măsură 44-46, geacă antilopă 48, sacou carouri 52, pufoaice kaki și albă 50, costume bărbătești, balonsaid, pantaloni 50-52, cizme, pantofi damă 38, carpete, cântar terezie, set măsuțe”; „Convenabil hârtie și calc milimetric sul, pene struț, transformator 110-220, galerie, contor bifazic, broaște Yale, bibliotecă, cască protecție, șubler, foarfecă, planșetă, 2A rabatabilă 90⁰”; „Cojoc bărbătesc 48, videocameră performanțe, audiocasete imprimate. Cumpăr cap video JVC, pastile cap GFX, convertor”; „Bibliotecă 623, frigider, TV Sport, aspirator, benzi magnetofon, mobilă și oglinzi stil, pahare cristical, aragaz, garnitură vase bucătărie și mobilă diversă”; „Rochii ocazii, televizor Opera, magnetofon mono, monument funerar, covor persan, cameră zi modernă”

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnal. La 19.25, Ctitorii ale Epocii de Aur. Pe magistralele metroului bucureștean. Reportaj. La 19.45, Direcții ale dezvoltării cercetării științifice în lumina hotărârilor Congresului al XIV-lea al partidului. La 20.10, Tezaur folcloric în concert. La 20.40 Puternică mobilizare pentru îndeplinirea exemplară a planului pe luna decembrie și pe întregul an. La 21.00, Din lumea capitalului, Documentar. La 21.15, Democrația muncitorească, revoluționară în acțiune. La 21.35, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! Versuri și cântece patriotice, revoluționare. La 21.50, Telejurnal. Programul se încheie la ora 22.00.