Marți 24 octombrie 1989

Militarii îi scriu din nou lui Ceaușescu, a câta oară în ultimele luni? să se laude cu realizările de Ziua Armatei. În Capitală s-a sărbătorit ocazia și participanții și-au unit „cele mai ales gânduri de adâncă prețuire și nemărginită recunoștință” pentru a se adresa Comandantului suprem, „Erou în galeria marilor eroi ai neamului, ilustru ctitor al României socialiste moderne, înflăcărat patriot revoluționar” etc.etc. spre a-i transmite că „ostașii țării, la fel ca toți cetățenii patriei” îl susțin necondiționat și prețuiesc „contribuția determinantă pe care o aduceți la elaborare și înfăptuirea politicii interne și externe”. De asemenea, se simt îmboldiți în întreaga activitate ostășească, de realizările economice și de faptul că România a lichidat datoria externă. Îmboldiți și mobilizați să facă datoria cu cinste și onoare și să le apere cu strășnicie. Îl încredințează că „animați permanent de pilduitorul exemplu de eroism și patos comunist pe care-l oferiți (...) vom acționa cu devotament revoluționar pentru a servi în orice împrejurare partidul și poporul, cauza socialismului etc. etc” „astfel încât armata să fie gata, în orice moment ca, la chemarea patriei și partidului, la ordinul dumneavoastră, să apere împreună cu întregul popor, cuceririle revoluționare, independența, suveranitatea și integritatea teritorială a scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România.” Era, desigur, o formulare tip pentru toate telegramele armatei însă cât de sinistru sunau în ajunul reprimării Revoluției din decembrie 1989!

Nu sunt singurii care se gândesc la Ceaușescu. Îi scriu și delegații la Plenara Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Sunt, până la un punct, identice. Cei de la Consiliul Culturii îi promit că vor ridica la cote noi, superioare, „întreaga activitate politico-ideologică și cultural educativă, pentru formarea omului nou, cu o înaltă conștiință socialistă, revoluționară, constructor activ și devotat al societății socialiste și comuniste în patria noastră.” Îl mai anunță și că întregul activ din Consiliul Culturii, ceea ce însemnă de la șefii cei mai până la ultimul metodist de cămin cultural, „militează permanent pentru îmbogățirea vieții spirituale a maselor, sub semnul generos al marelui Festival național Cântarea României, impresionantă expresie a democratismului profund creator al societății noastre, amplă manifestare a spiritualității românești contemporane etc.etc.etc.”Astfel că comuniștii, oamenii de cultură și artă, întregul activ din domeniul culturii și educației socialiste se angajează să militeze „cu răspundere și totală dăruire pentru intensificarea și diversificarea activității politico-educative și cultural-artistice pentru intensificarea și diversificarea activității politico-educative și cultural-artistice, pentru educarea maselor și îndeosebi a tineretului în spiritul dragostei fierbinți față de patrie, partid și popor etc.etc.” și vor participa înflăcărați „la formarea omului nou, cu o înaltă conștiință revoluționară, patriotică etc.etc.”

Ca să înțeleagă toți militarii ce înseamnă dăruirea și abnegația din telegrama de mai sus, general-locotenent Ilie Ceaușescu, ministru adjunct la Apărare și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei explică în România liberă de ce e armata o înaltă școală de educație politică, patriotică, revoluționară. O ia, evident, de la Burebista, Decebal ,Gelu, Glad și Menumorut care au scris atâtea fapte de arme glorioase înscrise în marea carte a istoriei naționale, vărsând „generos sângele pentru (pământul țării), dar nu s-au lăsat îngenunchiați de dușman.” Și câte acte vitejești nu a făcut armata! Revoluția de la 48, Războiul de independență, războaiele mondiale mai ales ultimul în care, după ce PCR a pus în mișcare planul de acțiune pentru întoarcerea armelor, armata a luptat umăr la umăr alături de sovietici și a eliberat nu doar România, ci și Ungaria, Cehoslovacia și parte din Austria. Mai spune că toți se străduiesc să fie la înălțimea rolului și că se străduiesc să îndeplinească „în mod exemplar” prevederile Directivei comandantului suprem „astfel încât de va fi nevoie, în cazul unei agresiuni asupra țării noastre să lupte cu succes pentru nimicirea cotropitorului, pentru salvgardarea libertății națiunii.” Și, pentru că armata este brațul înarmat al poporului și o instituție fundamentală a democrației muncitorești revoluționare, se angaja să străjuiască „neclintit cuceririle revoluționare, libertatea și independența patriei”, un loc central în munca educativă desfășurată pentru cultivarea patriotismului socialist fiind „popularizarea politicii științifice a partidului și statului, a minunatelor înfăptuiri și victorii etc.etc.” Trebuie ca fiecare ostaș, după ce termină stagiul militar, să devină un bun propagandist, un bun patriot cu o înaltă conștiință revoluționară și patriotică, cu o înaltă conștiință socialistă” spune el, citându-și fratele mai mare-n grad. De aceea armata este preocupată de educarea tinerilor ca să le ridice nivelul pregătirii profesionale dar și să-și îndeplinească ireproșabil îndatoririle de serviciu și obștești, precum și a celor politico-sociale. Apoi spune că românii sunt un popor pașnic și că o singură dată în istorie am atacat pe cineva, în 1941, din pricina claselor dominante care, „contrar voinței și intereselor poporului, au împins armata în războiul dus de Germania hitleristă.” Dar chiar și-așa, pașnică, armata știe că trebuie să i se asigure capacitatea de apărare și să se întărească potențialul ei defensiv. „Capacitatea de apărare a Tratatului de la Varșovia, spune Ilie Ceaușescu, trebuie consolidată pe mai departe, pe atât de mult cu cât, astăzi, în pofida unor progrese obținute în domeniul dezarmării, blocul NATO își modernizează tehnica de luptă și armamentele, desfășoară aplicații de mare amploare ceea ce constituie un permanent pericol pentru socialism, pentru pacea și securitatea popoarelor.” Încheie spunând și el, ca și telegrama de mai sus, că armata își reafirmă legământul sacru de a fi permanent pavăză de neclintit cuceririlor socialiste ale poporului, valorilor supreme ale națiunii, libertății, independenței, integrității teritoriale și suveranității scumpei noastre patrii.”

Constantin Sorescu vorbește în Scânteia tineretului despre imperativul lucrului bine făcut. Este un reportaj făcut la Grivița Roșie, de cinci ori laureată a titlului de Erou al Muncii socialiste, distincție primită cinci ani consecutiv. Care o fi cheia succesului? se întreabă gazetarul. „În ce ecuație asamblează ei valorile profesionale și valorile umane? Îi animă cumva un imperativ prioritar cu caracter integrator?” (sic!) Își caută un interlocutor printre cei peste 5100 de angajați dintre care mulți cu o viață care se confundă cu „epoca de mărețe împliniri de după Congresul al IX-lea” și, cu toate că jumătate dintre angajați sunt tineri, îl găsește pe Petre Sandu, fruntaș în producție și la olimpiada sudorului și dacă e să fie vreo misiune imposibilă în domeniul sudurii, Petre Sandu este preferat. A lucrat la Midia-Năvodari la o adâncime de 96 de metri și la temperaturi de 60-70 de grade. Cu toate acestea se simte împlinit în meseria lui și nu ar schimba-o pentru nimic în lume. Este pur și simplu îndrăgostit de electrozi și grupul autogen și perfecționist fără egal: „Sudura trebuie să iasă bine de la început.” Cum să rebutezi ceva: E lipsă de răspundere, consum de material, de timp, de resurse umane. Inginera Maria Georgescu spune că nu în facultate, ci în întreprindere a învățat meserie. A întâlnit oameni cu o experiență extraordinară și-apoi faptul că 60% din producția întreprinderii merge la export a făcut-o să aibă exigențe mult mai mare de la ea și de la ceilalți. „Într-o asemenea uzină nu e loc pentru lucrul făcut așa, doar să fie făcut. IUC Grivița Roție e o uzină a lucrului bine făcut, un imperativ care nu e și nu poate să fie al unui singur om sau al unei singure secții, ci unul care este și trebuie să fie al tuturor.” Pentru a veni în sprijinul tuturor celor care vor să se pună la punct profesional și ideologic, în uzină s-a organizat „o foarte puternică Politehnică muncitorească.” Gazetarului nu-i rămâne decât să le dea tuturor dreptate. „...toți interlocutorii noștri (...) pun în prim plan imperativul lucrului bine făcut. Și, ceea ce trebuie reținut: nu numai în activitatea strict profesională! Unii dintre ei au sarcini importante în cadrul organizației de tineret și, după cum spun colegii care i-au ales, le rezolvă în același spirit.” E fi erou al muncii socialiste este un job full time spun cu toții. „Un om care e bun la muncă, spune Vasile Șopcă, e bun și acasă, în famlie, și pe stradă, în esență, rămâne același.(...) Altfel spus, imperativul lucrului bine făcut nu privește numai exercitarea profesie, privește și modul de a-ți trăi viața.”

La televizor în jurul orei 16 este transmisiune directă. Deschiderea lucrărilor Plenarei lărgite a Comitetului Central al PCR. La 19.00, Telejurnalul de seară. La 19.30, Partid și țară – o unică voință. La 19.45, Cu Ceaușescu în frunte vom fi biruitori. Spectacol literar-muzical-coregrafic. La 20.20 Partidul unic al clasei muncitoare și întărirea unității de monolit a poporului. Documentar. La 20.45, În dezbatere: Documentele pentru Congresul al XIV-lea al PCR. La 21.05 Telejurnal.