Duminică 24 septembrie 1989
Vreme în mare parte frumoasă, cer variabil, mai puțin în nord-vest unde va fi ușor instabilă. Plouă slab pe alocuri, în nord-vest. Dimineața, pe alocuri ceață slabă. Temperaturi minime între 7 și „7 grade și maxime între 20 și 28 de grade, mai scăzute în nord-vest.
Ceaușescu a tras concluziile după Comitetul Politic Executiv care avusese loc cu două zile înainte. Par a fi enunțate chiar în acea ședință însă se pare că a fost nevoie să fie intens interpolate și retușate. Chiar și așa, e un discurs direct, ca între tovarăși. S-a scuturat de zorzoane și festivisme, e plin de reproșuri la adresa miniștrilor și cadrelor de la nivel de județ. Critică „rămânerile în urmă” din construcțiile industriale și de locuințe. „Practic, la construcțiile-montaj suntem sub realizările de acum un an.” Motivele acestei stagnări, susține el, trebuie investigate. Dar le știe deja: „Au slăbit disciplina, ordinea în construcții. Este deci necesar ca investițiile să fie revăzute și să luăm măsuri pentru a asigura realizarea și punerea în producție a tuturor capacităților prevăzute în plan.” Le pune în vedere că cifrele planului sunt prevederi minimale, că „este necesar să se acționeze cu toată fermitatea pentru realizarea planului la toți indicatorii” Apoi atrage atenția asupra realizării planului la producția de carne. Animalele și păsările trebuie sacrificate la greutatea stabilită pentru a asigura producția de carne prevăzută în programul de autoaprovizionare. Dacă greutatea se depășea, 50% din cantitatea de carne suplimentară rămânea la județ. Evident că erau slabe speranțe de depășire întrucât greutățile de sacrificare erau mari, de neatins. Însă Ceaușescu este optimist. El spune că s-au asigurat condiții „pentru o aprovizionare corespunzătoare, reprezentând peste 80 de kg de carne și produse de carne pe locuitor, pe an.” Desigur, spune el cinic, „depinde de fiecare județ cum se gospodărește ca să-și asigure în mod corespunzător cantitățile prevăzute! În fiecare județ trebuie să se ia măsuri și să se asigure îngrășarea și realizarea greutății la tăiere a animalelor.” Însă, spune el, așa stau lucrurile peste tot în industria alimentară: previziunile spun că producția pe trimestrul IV al anului aproape că se va dubla. Pretinde chiar că în 1989 numai în București ar fi fost vândute („în Capitală am dat lunar” spune Ceaușescu) „21 de mii de tone de carne și produse din carne care, practic, ar trebui să nu ridice nicio problemă.” Adică vreo zece kilograme de carne și produse din carne. Apoi a criticat modul în care se strânge recolta de toamnă. „Este necesară o mobilizare generală pentru ca, până la 1 octombrie, să strângem porumbul în întregime” iar la cartofi recoltarea și depozitarea să se încheie cel mai târziu la acea dată. El spune că la multe legume și fructe precum și la alte culturi de toamnă producțiile aflate în câmp sunt mult mai mari decât evaluările și ele trebuie să se reflecte în raportările unităților agricole. Să se îndesească numărul de spice pe metrul pătrat. În 1990 să nu fie mai puțin de opt sute de spice pe metrul pătrat la grâu și orz, ca să se obțină recolte de peste nouă tone la hectar. În zootehnie, trebuie ca nutrețul să fie strâns și depozitat cum trebuie și de asemenea, „să se acorde o atenție mai mare îndeplinirii programelor de creștere a efectivelor.” Și, apropos de anotimpul rece, spune că, în ceea ce privește programul de asigurare a producției de energie, de folosire rațională pe perioada de iarnă 1989-1990 s-ar fi prevăzut „unele îmbunătățiri, o creștere la fondul pieței, la populație.” Ar fi crescut numărul de ore „care, în principiu, rămân cele de acum un an, cu unele mici modificări, ținând seama că acum un an le-am îmbunătățit serios.” Deci vor fi îmbunătățiri „cu unele mici modificări.” Însă cea mai consistentă parte a concluziilor se referă la „unele probleme” referitoare la pregătirea Congresului. El spune că există tendința la firul ierbii să se treacă mai repede „peste etapa alegerilor de la organizațiile de bază. După unele informații, graba a dus și la unele ședințe nepregătite temeinic.” De față trebuie să fie și reprezentanți ai consiliului județean de partid, să patroneze întrunirea. Asta și pentru că „adunările generale trebuie să constituie, mai cu seamă în actualele împrejurări, și o înaltă școală de educație revoluționară, patriotică, comunistă.” ( Nu e clar, dar e de bănuit, la ce se referea vorbind despre „actualele împrejurări”) Aceste adunări sunt nu doar o ocazie de a discuta despre plan sau despre problemele realizării programelor economico-sociale, ci și despre comportamentul comuniștilor „în viața întreprinderii și în viața socială, în general.” Și, în primul rând, trebuie ca în cadrul acestor adunări „să se ia atitudine față de diferite manifestări, inclusiv cele legate de încălcarea principiilor eticii, echității socialiste”, cei prezenți trebuie să manifeste combativitate față de respectarea și aplicarea „principiilor specifice societății noastre, să se adopte o poziție fermă împotriva diferitelor stări de lucruri negative – de sustrageri, delapidări și altele.” De asemenea, trebuie să fie cu toții preocupați de problemele politico-educative, de creșterea combativității, a spiritului revoluționar.” Și, pentru a fi mai bine auzit și înțeles, repetă apăsat: „Adunările de alegeri trebuie să reprezinte, repet, o înaltă școală de educație politică, inclusiv o înaltă școală a democrației muncitorești-revoluționare, de întărire a legăturilor partidului cu masele de oameni ai muncii.” De asemeni, ele și alegerile de partid trebuie reflectate cum se cuvine în presa județeană, la fel și dezbaterile pe marginea Programului-Directivă și a tezelor. În special ultimele pentru că acestea „sunt strâns legate de pozițiile ferme care trebuie adoptate în problemele ideologice, de modul de a gândi și de a acționa al fiecărui membru de partid, al fiecărui cetățean.” Căci presa, nici chiar Scânteia sau radioteleviziunea, nu redă „în măsura necesară desfășurarea alegerilor în organizațiile de partid.” O altă temă care-l preocupa pe Ceaușescu era cea a poziției României pe plan extern. Pe scurt, era pentru o politică de cooperare cu toate țările lumii, fără deosebire de orânduire socială și având ca bază „principiile deplinei egalități în drepturi, respectul independenței și suveranității naționale, neamestecul în treburile interne și avantajul reciproc.” De fapt nu cu toate, pentru că trebuie să aibă o atitudine mai fermă față de manifestările țărilor imperialiste, de planurile și programele acestora de amestec în treburile țărilor socialiste, de destabilizare, de finanțare a politicii de renunțare la construirea socialismului” (așa numea condițiile de împrumut negociate cu FMI sau planurile de investiții externe care porneau de la necesitatea reformelor sociale, politice, economice.) De partea cealaltă, în ceea ce privește relațiile României cu țările socialiste, „poziția noastră a fost și este de a realiza o colaborare cât mai largă, pentru soluționarea în comun a problemelor dezvoltării economico-sociale și construirea socialismului în țările noastre.” Încheie rezumând criticile și îndemnurile la adresa comitetelor județene, organelor și organizațiilor de partid și de stat care trebuie să acționeze „cu toată fermitatea pentru ridicarea la un nivel superior a întregii activități din industrie, agricultură, investiții” pentru a întâmpina Congresul cu depășiri de plan înfăptuind astfel Programul partidului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate.
Când îi critica pe gazetari, bătea la uși deschise: ziariștii de la Scânteia au pregătit un documentar referitor la ctitoriile lui Ceaușescu. De la Congresul IX, susțin ei, „România a obținut cele mai cutezătoare cuceriri din întreaga sa existență istorică” esențială fiind „înțeleapta politică a partidului”. Un argument este și că „din toate cele 10800 de capacități de producție importanta industriale, agrozootehnice și din alte sectoare de activitatea date în funcțiune în perioada 1945-1988, numai în ultimii 24 de ani au fost racordate la circuitul economic aproape 5600 de capacități ceea ce înseamnă că, în medie, ÎN FIECARE ZI A ÎNCEPUT SĂ PRODUCĂ O NOUĂ CAPACITATE”. În cele două decenii de „mărețe ctitorii” au fost construite două mii de întreprinderi în cele peste 180 de „noi și moderne platforme industriale.” Și, ca să fie clar, se numesc ctitorii pentru că ele „se constituie ca trainică temelie la viitorul luminos al patriei.” Ziarul face un inventar pios și exclamativ al salbei de ctitorii. Canalul Dunăre-Marea Neagră. Lung de 64,2 km, 30 de poduri, două ecluze ( la Dunăre și la mare) două porturi (Cernavodă și Constanța-Sud Agigea). Apoi o ramură a Canalului, Poarta Albă-Midia-Năvodari. Urmează, spune aproape sufocat gazetarul, Magistrala Albastră București-Dunăre. „La toate a fost prezent tovarășul Nicolae Ceaușescu, de la baterea primului țăruș, le-a vegheat creșterea, le-a ctitorit cu gându-i vizionar pentru măreția și puterea patriei socialiste.” Nu altfel s-a petrecut și în capătul celălalt al Dunării, la Porțile de Fier I și II, la celelalte hidrocentrale de pe Argeș, Someș, Olt, Lotru, Sebeș etc. „Mândre ctitorii menită să pună în valoare bogățiile și frumusețile țării, capacitatea creatoare a poporului român... Mândre ctitorii, imagine concretă a nobilei politici a PCR de dezvoltare, intensivă, multilaterală a societății românești.” Maistrul Gheorghe Voicu, secretar de partid la Combinatul Chimic Slobozia, are și el nostalgiile lui, amintindu-și cum i-a vizitat, chiar cu două decenii în urmă, Ceaușescu. Încă se lucra la primele fundații ale combinatului și maistrul dovedește de ce românul s-a născut poet povestind pe ton liric: „Secretarul general al partidului a bătut cu pasul întreg acest platou, plin acum de uriașe retorte metalice, atunci totul era încă un vis, conducătorul nostru iubit se consulta cu constructorii, îi stimula, acordându-le întreaga încredere că pe acest meleag lipsit de tradiție industrială ei sunt pionierii capabili să-i dea aripi puternice industriale, schimbând din temelii chipul și viața modestului târg de Bărăgan.” Iar inginerul Gheorghe Stoian, directorul Stațiunii Centrale de Cercetări pentru Combaterea Eroziunii Solului Perieni, din jud. Vaslui consideră că „Meritul esențial al tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, este acela de a fi inițiat un vast și revoluționar program de transformare, de conservare a mediului, de îmbunătățiri funciare și ce valorificare a celei mai mari avuții naționale de care dispune.” Sunt unele dintre cele mai importante teme a noii revoluții agrare: creșterea suprafețelor irigate, intensificarea lucrărilor de prevenire și combatere a eroziunii solului. La stațiunea pe care o conduce au obținut rezultate însă „numai datorită orientărilor și indicațiilor date la fața locului, cu prilejul vizitelor de lucru efectuate în stațiune” de Ceaușescu, „care, înțelegând primul importanța cercetărilor, a aplicării lor, a inițiat acel vast și fără precedent program de îmbunătățiri funciare” o acțiune „de esență revoluționară, realizată de poporul nostru la scara întregii țări”.
La început de an școlar, Mihai Iordănescu face, în Scânteia, analiza calitativă a manualelor școlare, asta pentru că, spune el, „istoria noastră culturală (...) este în bună parte istoria cărții de învățătură iar în această istorie, anul 1965 este o intersecție importantă pentru că de atunci „lumina învățăturii, purificată de tot ceea ce între timp încercase să întunece conștiința de sine a poporului român, începe să fie îndreptată asupra tuturor celor ce i-au venerat strălucirea iar școala devine programatic (...) întâiul izvor de cultură și civilizație.” Această moștenire spirituală a fost cea care a dat impuls recentei adunări generale de dare de seamă de la Editura didactică și pedagogică, ocazie cu care, pe lângă imnele dedicate lui Ceaușescu, s-a făcut o analiză critică și autocritică a activității. Ei sunt conștienți că uneori manualele cuprind un volum prea mare de informații, prezentate într-un limbaj greoi. Sau că „persistă uneori tendința de teoretizare excesivă în detrimentul cunoștințelor cu caracter practic-aplicativ.” Sau că manualele nu coincid cu programele școlare. În darea de seamă se spune că mai sunt multe de făcut „în ceea ce privește asigurarea corespunzătoare a conținutului politico-ideologic, științific, educativ și practic-aplicativ, nu toate manualele școlare se situează la nivelul exigențelor puse de conducerea partidului în fața școlii românești.” Ce e de făcut? s-au întrebat cei de față. Gazetarul oftează și el alături de specialiștii editurii: problemele din 1989 seamănă cu acelea dezbătute și acum doi ani jumătate la altă adunare generală a Editurii didactice, semn că soluția nu poate veni de la comuniștii din editură ci de la cei din minister. Însă nici în 1987 și nici în 1989 la adunarea generală nu a venit nimeni de la minister. Deci slabe speranțe să se rezolve asigurarea corespunzătoare a conținutului politico-ideologic al manualelor în anul școlar 1989-1990. Și cu atât mai puțin pe viitor.
În turneul de polo pe apă de la Zagreb (prima față a Cupei campionilor europeni) Dinamo București a întrecut echipa Glyfada Atena. În grupele semifinale ale Campionatului mondial de handbal tineret care se desfășoară în Spania, Franța a învins România cu 24 la 23.
Se fac angajări: „Centrul de artă populară UCECOM București, încadrează în condițiile legii 12/1971, tehnician pentru normarea muncii, șef birou de producție, șef formație pompieri și primitor-distribuitor cu gestiune (profil textil)”; „Întreprinderea poligrafică Luceafărul din București încadrează de urgență mecanici auto dieseliști și electricieni automatizări cu domiciliul stabil în București”; „Caut femeie pentru ajutor menaj casnic, internă, externă. Așteptăm și provincia”; „Fac menaj cu ziua”; „Supraveghez preșcolari la domiciliul părinților, câteva ore săptămânal, vorbesc engleza, germana”
De vânzare: „Congelator, fototapet, radiocasetofon auto, storcător fructe, picup Deck Unitra. Cumpăr Telecolor”; „Guler vulpe platinată, scaun franțuzesc, galerii sculptate. Cumpăr lorgnion baga”, „Lampadar 1,5 m reprezentând zeul viilor și vinului (mitologie), piesă deosebită”, „Birou cu fotoliu (stejar sculptat), monument funerar”, „Pisoi siamezi, rame pentru tablouri, bibliotecă colțar, măsuțe (stil, forjată, pliantă), rochie albă, podoabe, îmbrăcăminte, încălțăminte, diverse obiecte”; „Haină astrahan 50, guler și căciulă nutrie, căciulă vulpe roșie”
La televizor emisiunea începe la ora 11.30 cu Lumea copiilor. Telefilmoteca de ghiozdan. Ursulețul Panda. Producție a studiourilor de filme pentru copii din R. P. Chineză. Premieră Tv. Ultimul episod. La 12.25, Sub tricolor, la datorie! La 12.40, Viața satului. În întâmpinarea Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român. La ora 13.00, Telex. La 13.05, Album duminical. Emisiunea se închide la ora 15.00 și se redeschide la 19.00 cu Telejurnalul. Apoi, la 19.20, Cântarea României. Omagiul țării, conducătorului iubit. Emisiune realizată în colaborare cu Consiliul Culturii și Educației Socialiste și cu Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Harghita. La 20.25,Film artistic: Nu-mi furați copilul! La ora 21.50 Telejurnal. Emisiunea se închide la ora 22.00.
Filarmonica George Enescu are în program, la Ateneul Român: Integrale camerale. Gabriel Fauré. Melodiile pe versuri de Verlaine. Georgeta Stoleriu (soprană), Viniciu Moroianu (pian). Opera Română a programat la matineu Coppelia și în programul de seară Don Pasquale. La Teatrul de Operetă, Povestea soldățelului de plumb (matineu), Oklahoma (ora 18). La Teatrul Național, în Sala Mare se joacă Ultimul set; în Sala Amfiteatru, Nu se știe niciodată și în Sala Atelier, Clovnii (matineu); Faleza (ora 18). Teatrul Lucia Sturdza Bulandra a programat, în sala Schitu Măgureanu, Privind în jur cu ochi fără lumină iar la Grădina Icoanei, Cântec despre mine însumi. La Teatrul Mic, în programul matineului Mitică Popescu, iar de la ora 18 Astă-seară stau acasă. La Teatrul Foarte Mic, Bărbatul și... femeile. La Teatrul Nottara, sala Magheru, Floarea de cactus iar în sala Studio, Amintirile Sarei Bernhardt. La sala Majestic a Teatrului Giulești, Așteptam pe altcineva. La Teatrul satiric-muzical Constantin Tănase, Belmondo al II-lea. Iar la Teatrul Țăndărică, sala Victoria, Aventurile lui Plum-Plum.