Joi 26 octombrie 1989

După două zile de Plenară CC al PCR, după o kilometrică Expunere în prima zi, Ceaușescu pune capacul reuniunii cu un alt discurs epic în care rezumă ce spusese mai înainte și stinge orice lumină de speranță pentru cei care sperau că va decide că a venit momentul, târziu dar nu prea târziu, să adopte și el reformele economice, sociale și politice pe care le adoptaseră ungurii, polonezii sau cehii. Subliniază din nou rolul partidului comunist, „al forțelor revoluționare, în general, care au menirea de a înțelege și de a asigura aplicarea în cele mai bune condiții a legilor obiective la condiții concrete.” Le spune că trebuie să acționeze mereu în spiritul concepției revoluționare despre lume și viață, „trebuie să facem totul pentru a înlătura cu fermitate tot ceea ce este vechi și nu mai corespunde etapei actuale sau etapelor de dezvoltare, să acționăm ferm pentru promovarea noului în toate domeniile de activitate.” Le spune că hotărârea partidului și statului nostru, a poporului român, constructor al socialismului, de întărire continuă a solidarității și unității cu țările socialiste în lupta comună pentru depășirea oricăror greutăți și asigurarea afirmării cu putere în viața socialismului a principiilor socialismului științific, a creșterii rolului socialismului în lume, în lupta pentru soluționarea tuturor problemelor din viața internațională. Apoi, cu mișcări sacadate de mâini le explică pe larg că este necesar să pună „cu putere în evidență că făurirea socialismului va duce, fără îndoială, la creșterea și mai puternică a rolului clasei muncitoare în toate sectoarele de activitate.” Evoluția științei și a educației permanente vor crea o clasă muncitoare intelectuală, o muncitorime intelectuală, va apropia de fapt nivelul de dezvoltare „dintre muncitori, țărani și intelectuali, la făurirea unei societăți unice a oamenilor muncii – constructori conștienți ai socialismului și comunismului, cu o înaltă cunoaștere a științei și culturii, a concepției revoluționare despre lume și viață.” Așadar, de ce ar mai fi fost nevoie de reforme? Era suficient să se insiste mai mult pe motivarea și condiționarea mintală pentru a obține oameni noi pe bandă rulantă. Este aplaudat îndelung. Se scandează Ceaușescu și poporul! Mai face o scurtă trecere în revistă a problemelor de ultimă oră din agricultură și apoi încheie pe ton tot mai exaltat (vorbea despre Congres, un subiect sfânt și de maximă însemnătate pentru el) cerând să se dezbată temeinic și să se adopte hotărârile privind dezvoltarea viitoare a României pentru a se înfăptui „neabătut” programul partidului. „Să acționăm cu convingere fermă în justețea cauzei socialismului, că aceasta răspunde pe deplin intereselor poporului nostru, întregii omeniri! Să servim întotdeauna poporul și socialismul, independența țării!” Este răsplătit cu aplauze și urale, cu scandări îndelungate Ceaușescu -PCR! Ceaușescu și poporul ! Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres!”

În Piața Republicii (a Revoluției) s-au strâns mii de oameni ca să-l ovaționeze pe Ceaușescu după Plenară. În reportajul oficial se spune că toți erau entuziasmați de expunerea susținută de Ceaușescu cu o zi înainte și de tezele și ideile lui îndrăznețe, revoluționare. „Marea piață oferea o imagine profund revelatoare a unității strânse a tuturor cetățenilor patriei în jurul gloriosului nostru partid, al încercatului său conducător, unitate ce dă forță și trăinicie orânduirii noastre socialiste.” Cei prezenți aveau portretele lui Nicolae Ceaușescu și ale soției lui, agitau drapele tricolore și roșii, pancarte cu urări adresate partidului și conducătorului său. Scandau Ceaușescu – PCR, Ceaușescu și poporul! România a ales- socialism, pace, progres sau Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres. Ceaușescu a străbătut mulțimea mergând de la Ateneu la Comitetul Central „printr-un culoar viu, format din mii și mii de locuitori ai Capitalei. Pionieri, tineri și tinere au oferit cu respect tovarășului Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu flori.” Manifestarea publică ar fi fost semnul clar al hotărârii comuniștilor și celorlalți oameni ai muncii de a-l urma cu credință și devotament partidul, pe secretarul său general în tot ceea ce întreprinde etc.etc.

Mioara Vergu de la Scânteia tineretului meditează pe marginea modelelor tinerilor: „Care este condiția sau care sunt condițiile pentru a deveni model?” se întreabă ea filosofic. Ce îl caracterizează pe cel care-și caută modele? Se poate spune că modelul și cel care-l urmează se intercondiționează, se modelează reciproc? Gazetara propagandistă spune că tezele pentru Congres au în centrul atenției „modelarea fizionomiei omului nou, înaintat, animat de un profund spirit patriotic, devotat trup și suflet cauzei nobile a socialismului și comunismului, făuririi celei mai drepte și mai umane societăți” așadar aceea este cateheza supremă pentru cei care vor să se mântuiască. „Acești oameni noi din ale căror trăsături – enunțate mai sus – se definește personalitatea comunismului sunt modelele de urmat pentru tânăra generație!” Comunistul este un individ excepțional pentru care nu există niciodată „nu se poate”, cel care prin gândirea sa avântată și faptele cutezătoare „conduce la transformarea revoluționară a societății, la progresul și bunăstarea poporului.” Există două tipuri de modele, spune gazetara tipicară: cel pozitiv și cel negativ. Uneori se poartă un tip uman pe care mai toți tinerii „se grăbesc să-l adopte, să-l propună prin imitație grupului din care fac parte.” Moda e impusă de un sportiv, sau de cine știe ce chitarist, „explozia din anii trecuți.” Dar mai sunt și discipolii profesorilor, ai muncitorului fruntaș, eroii anonimi, „oameni simpli și modești aureolați de adevăratul eroism cotidian,” adică modele din viața de zi cu zi, din realitatea imediată, spre a-i deosebi de eroii de film sau din literatură însă aici selecția calităților ține de capacitatea de discernământ a tânărului. Dar dacă alege prost (un macho din vreun film cu polițiști, de pildă), de vină e sunt cei din jur, de vină e „accesul prea larg la astfel de producții care promovează astfel de eroi, în general, eroi negativi, sau justițiari pătimași, personaje limită. De la ei preia „elemente de vestimentație, de coafură, de încălțăminte, de machiaj, elemente exterioare care fac, până la un punct, cartea de identitate a fiecărui individ.” E drept, meditează în continuare gazetara, eroul pozitiv nu epatează, nu este ostentativ, nu te trage de mânecă însă acești eroi sunt modelele dezirabile pentru tinerii zilei, cei care „contribuie la edificarea unei lumi mai bune, mai frumoase, mai drepte, acei eroi care nu precupețesc nimic în lupta pentru o cauză, fie ea abstractă, fie ea concretă.” Fiecare vârstă are eroii ei și ar fi nepotrivit ca un tânăr să-și ia ca model un bătrân, ci unul personaj tânăr și el care „să producă mutații în comportamentul unor indivizi sau a/l/ unei anumite generații.” Făcătorii de modele, adică scriitorii și regizorii de film mai au mult însă până când să propună personaje credibile căci în creațiile ficționale găsești oameni lipsiți de vitalitate, inconsistenți, „deseori personajul pozitiv contemporan este la fel de șters, la fel de lipsit de personalitate, de spirit critic, combativ, ca și la nivelul trăirilor, al sentimentelor și convingerilor.” Este nevoie, spune gazetara invocându-l pe Ceaușescu, ca în literatură și cinematografie „să apară eroi, personaje pozitive în adevăratul înțeles al sintagmei, oameni cu o personalitate complexă, nu liniari, oameni sănătoși, îndrăzneți, romanticii revoluționari care au fost capabili, când comandamentele sociale au cerut-o, să mute munții din loc, adevăratele modele pentru tânăra generație.”

Tinerii din Timiș sunt hotărâți să întâmpine Congresul cu noi rezultate de prestigiu și de aceea inițiază tot soiul de acțiuni de muncă (patriotică), „contribuții importante la obținerea unui bilanț tot mai bogat ale economiei municipiului Timișoara. La Întreprinderea Arta textilă, mai bine de 150 de uteciști au produs suplimentar tapițerie de mobilă în valoare de 120 de mii de lei. Uteciștii de la IJPIPS promit să execute lucrări de montaj și finisaj la șapte noi garnituri de mobilă. Lucrarea va fi în valoare de peste 170 de mii de lei. La Electrotimiș un grup de specialiști uteciști au finalizat reproiectarea mașinii de sudat în puncte. La Întreprinderea Textilă din municipiu, „într-o vastă acțiune de muncă” peste 400 de uteciști promit să realizeze peste plan peste 50 de mii de metri pătrați de țesături de in și cânepă. 450 de uteciști de la Întreprinderea Electrobanat raportează că au realizat o producție suplimentară de peste 700 de mii de lei. Și, în raportul săptămânal al uteciștilor din Timiș se mai consemnează numeroase acțiuni de recuperare, recondiționare și reintroducere în circuitul economic a unor materiale în valoare de 200 de mii de lei în doar o săptămână de colectare. Acest reflector pus pe Timișoara se datorează și faptului că pe 23 octombrie avusese loc Conferința de dare de seamă și alegeri a organizației municipale de partid Timișoara.

La Centrul de creație și cultură socialistă al Sindicatelor din Pitești a avut loc vernisajul expoziției republicare de artiști plastici amatori numită „Magistralele socialismului.” Această expoziție se înscria în suita de manifestări dedicate Congresului XIV. Sunt expuse peste 250 de lucrări de pictură, grafică și sculptură ale artiștilor amatori din toată țara, laureați ai ultimei ediții a Festivalului Național Cântarea României.

Tinerii și nu numai vor să corespondeze drept care trimit misive, unele imperioase, pe adresa revistei Săptămâna a lui Eugen Barbu pentru ca preferințele lor să fie publicate și să-și găsească sufletul pereche epistolar. Daniel Popa din Cârjiți, Hunedoara vrea să facă schimb de ilustrate din țară și de peste hotare, ilustrate cu actori. Oferă revistele Tehnium și Sport, Urzica, Lumea, Limba și literatura română, Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului și multe altele. Stănică Adrian (26 de ani) din București vrea să corespondeze pe teme de muzică, sport, filosofie, psihologie, înot subacvatic. Doru Drăghici (18 ani) din Râmnicu Sărat vrea afișe sau postere cu Modern Talking, Sandra, Madonna, fotografii cu Carmen Rădulescu și M. Monroe etc.

În topul muzical al lui Andrei Partoș din revista Săptămâna (a lui E. Barbu și C.V. Tudor) la secția română pe primul loc se află Angela Similea cu Ultimul tramvai. Apoi Mircea Vintilă cu Castele de nisip și Aura Urziceanu cu Tu ești toată viața mea. Urmau Silvia Dumitrescu (Cred în tine), Mădălina Manole (Puterea dragostei) și Marius Voicu (Scrie-i din Costinești). La secția străină, pe primul loc se află Jason Donovan cu Sealed With A Kiss. Apoi Natalie Cole, Miss You Like Crazy iar pe trei Rod Stewart cu Crazy About Her. Urmează Sandra (Around My Heart), Paul McCarney (My Brave Face) și Thomas Andres (Love On My Own). La Secția de muzică populată pe primul loc este Ileana Domuță Mastan cu Dragu-mi-i la veselie. Pe doi Florica Jinga cu Satul meu de peste deal. Pe trei, Traian Jurchela cu Mândră chică galbenă. Urmează Valentina Gheorghe cu Ce frumoasă-i țara mea și Ileana Ciuculete cu În vale la voi, la Jii.