Vineri 27 octombrie 1989

Vremea este predominant frumoasă și călduroasă. Cer mai mult senin. Dimineața se produce ceață în centrul țării și în zonele de câmpie și depresionare. Temperaturi maxime situate între 14 și 24 de grade. Minimele nocturne sunt între două și 10 grade.

Altă zi, altă plenară. De data aceasta a Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste. Pe ordinea de zi: documentele pentru Congresul XIV, programul privind autoconducerea și autoaprovizionarea populației cu produse agroalimentare; convocarea Congresului al IV-lea al FDUS. Ceaușescu, evident, a vorbit și de astă dată despre „caracterul larg democratic al orânduirii noastre socialiste”, „unitatea deplină a întregului popor în edificarea celei mai drepte orânduiri sociale din lume și din patria noastră”, „justețea politicii generale a partidului” etc. Apoi vorbește despre rostul și rolul FDUS „în care partidul comunist are un rol important, recunoscut prin statut – de forță conducătoare a tuturor domeniilor de activitate.” În FDUS intrau toate organizațiile de stat și profesionale, inclusiv cultele religioase. Chiar dacă are o componență așa pestriță, FDUS trebuie să dea dovadă de unitate. „Toți cei care-și iubesc poporul, patria, indiferent de naționalitate, care se simt cetățeni ai României socialiste, trebuie în deplină unitate, să acționeze pentru a crea, pe pământul României, cea mai dreaptă societate, pentru a asigura poporului nostru un înalt nivel de civilizați, de viață materială și spirituală etc.etc.” Apoi, spune modest, chiar dacă nu vrea să anticipeze rezultatele Congresului XIV, vrea să mulțumească Plenarei Consiliului Național FDUS, „să vă mulțumesc tuturor și cu acest prilej tuturor organizațiilor și tuturor categoriilor sociale, întregului nostru popor pentru această adeziune.” Îi asigură că va sluji interesele socialismului, ale întregii națiuni, în conformitate cu deciziile Congresului. (Se aplaudă îndelung, se scandează Ceaușescu și poporul! Și în general toți apreciază modestia și democrația) Apoi, păstrând schema narativă a discursului de la Plenara CC și din celelalte cuvântări din acele luni, revine obsesiv la agricultură unde spune că noua revoluție agrară e victorioasă apoi trece la chestiunea vitală a complexității situației internaționale. „Străbatem o perioadă când se pun multe întrebări, sunt multe șovăiri”, unii folosindu-se de această ezitare a spiritului vremurilor pentru a încerca să abată „popoarele care au pășit pe calea socialismului (...) și, dacă e posibil, să mai consolideze orânduirea, șubredă a capitalismului și imperialismului.” Și prevede profetic: „toate aceste dorințe nu au niciun temei, ele se vor spulbera așa cum spulberă furtuna și vântul zăpada – și cerul se va lumina. Popoarele vor merge înainte pe calea eliberării, a socialismului și orânduirea capitalistă – mai devreme sau mai târziu – va dispărea.” Este o necesitate istorică, insistă el, nu wishful thinking. „Luea dorește o viață liberă, fără asupritori, fără bogați, fără săraci, o viață a belșugului pentru toți cetățenii – și socialismul realizează această viață!” Fiecare e liber să aleagă ce vrea, dar românii au ales socialismul și trebuie, în orice împrejurări, „să apărăm dreptul poporului nostru de a-și făuri socialismul, viața, așa cum o dorește!” Este sigur că popoarele se vor împotrivi cercurilor imperialiste și le vor forța să respecte acordurile internaționale, Carta ONU. „Stă în puterea noastră să asigurăm dezarmarea, în primul rând dezarmarea nucleară, să asigurăm pacea pe planeta noastră!”Vrea ca toți să se angajeze în lupta pentru pace pentru că „orice capitulare, orice cedare înseamnă instaurarea dominației mondiale a imperialismului, dominația străină. Și poporul nostru spus întotdeauna că moare mai bine în luptă decât să fie sclav – și trebuie să acționăm întotdeauna pentru libertate, pentru egalitatea între toate națiunile!” La semnal, sala se ridică în picioare, aplaudă sacadat, scandează Ceaușescu – România, pacea și prietenia!

Tot joi a avut loc în București Plenara Consiliului oamenilor muncii de naționalitate maghiară din RSR pentru a analiza „modul în care oamenii muncii români de naționalitate maghiară acționează împreună cu întregul popor pentru transpunerea în practică a grandioaselor obiective de dezvoltare economico-socială a patriei, pentru îndeplinirea sarcinilor ce decurg din planul de stat pe acest an și pe întregul cincinal.” S-a vorbit, desigur, intens și aproape maniacal, pe tema Expunerii de la Plenara CC care avusese loc cu două zile mai înainte. De altfel, lucrările au fost monitorizate de Constantin Olteanu, membru al CPEx, secretar al CC al PCR iar primul care a vorbit a fost Mihai Gere, membru supleant al CPEx, președintele Consiliului oamenilor muncii români de naționalitate maghiar, Ludovic Fazekaș, membru în CPEx, Ladislau Hegeduș, secretar de stat la Consiliul Culturii (Furo Iuliu, secretar de stat la Ministerul Educației și alții asemenea. (După Revoluție, Furo Iuliu a fost membru al Partidului România Mare și parlamentar din 1992 până în 2008). Au fost intens lăudate documentele pentru Congresul XIV și au înfierat „politica cercurilor reacționare de ponegrire a realizărilor socialiste care , cu scopul vădit de a frâna mersul hotărât al poporului român pe calea construirii noii orânduiri, au acționat și acționează pentru ațâțarea vrajbei naționale, pentru slăbirea unității oamenilor muncii.” De asemenea, delegații prezenți resping cu indignare manifestările șoviniste „revanșarde, revizioniste care, cu premeditare, denaturează realitățile din țara noastră, ignorând cu rea-credință politica profund umanistă promovată cu atâta consecvență de partidul și statul nostru, de asigurare a unei egalități depline între toți fiii patriei.” În final, au mai spus odată că sunt strâns uniți în jurul partidului și secretarului general pentru a transpune în viață obiectivele cuprinse în „magistrala Expunere a conducătorului partidului și statului la Plenara lărgită a CC al PCR.” S-au strâns, de asemenea, la Plenară și oamenii muncii de naționalitate germană care au discutat cu o simetrie suspectă fix aceleași lucruri ca și cei maghiari, au subliniat și ei importanța documentelor Congresului, au adresat și ei apeluri vibrante, au înfierat și pe ei pe cei care „ignorând voit realitățile din patria noastră, defăimează realizările obținute în construcția socialistă.”

Cu forțe proaspete, Ceaușescu face o nouă vizită de lucru în Capitală pentru a vedea cum se aplică în practică măsurile pentru îmbunătățirea aprovizionării populației, „perfecționarea sistemului de desfacere a mărfurilor și îndeosebi a produselor alimentare.” După ce vizitează niște piețe atent selecționate de cei de la organizare și Consiliul Popular București, Ceaușescu constată că într-adevăr s-a îmbunătățit aprovizionarea cu produse alimentare, legume și fructe. S-a constat o diversitate mai mare de preparate culinare, de pește și conserve de pește. „În magazinele alimentare, în unitățile de desfacere a mezelurilor și brânzeturilor s-a constatat, de asemenea, existența unui fond de marfă sporit, de mai bună calitate” dar și pâine mai multă și mai bună. A dat indicații ca în Piața Dorobanți, în zona Gării de nord, în magazinele de pe Calea Griviței să se asigure „prin măsuri raționale, gospodărești (...) o bună redistribuire a spațiilor comercial, creându-se mari complexe, cu un flux al desfacerii cât mai funcțional” etc.etc. Pentru cei care au trăit în acele vremuri aceste constatări festiviste sună fantastic, desprinse din altă lume, radical diferită de cea reală, unde magazinele erau pustii și într-o Românie bântuită de foame (circula vorba: Dacă ar fi de mâncare, ar fi ca în război”) A fost din nou ocazia unor băi de mulțime cu debit bine control. Ceaușescu a stat de vorbă cu locuitorii Capitalei și „s-a sfătuit cu aceștia în legătură cu ceea ce trebuie făcut pentru a se asigura organizarea și funcționarea în bune condiții a comerțului bucureștean.”

Profesor dr. Olivia Clătici explică în Informația Bucureștiului ce a vrut să spună Ceaușescu în „magistrala expunere rostită la Plenara lărgită a CC”, document de o „inestimabilă valoare, teoretică și practică” pentru intensificarea activității ideologice și politico-educative. De fapt, principala temă a expunerii este, cum altfel? superioritatea socialismului care asigură deplină egalitate între toți cetățenii patriei, condiții de afirmare etc. „Socialismul și-a demonstrat forța și superioritatea ca orânduire socială” și este „singura alternativă viabilă pentru înlăturarea orânduirii bazate pe exploatarea omului de către om.” Ideea este că socialismul nu poate trăi decât în forme pure. Nu se poate vorbi despre socialism dacă nu se elimină asuprirea, exploatarea, inegalitățile, clasele exploatatoare. Este motivul pentru care acele măsuri care deschid calea către „un așa-zis socialism de piață” sunt periculoase pentru că reprezintă „o capitulare în fața unor greutăți intervenite în construcția socialistă și în ultimă instanță o capitulare dezonorantă în fața capitalismului.” Nu există și-și, doar sau-sau. Olivia Clătici combate cu vigoare teoriile revizioniste și constată că „se impune să milităm în permanență în sensul reliefării cu putere a forței și superiorității socialismului, demonstrând că numai și numai socialismul reprezintă viitorul luminos al omenirii.” Nimic nu poate fi mai revoluționar, mai progresist, mai democrat decât democrația muncitoresc-revoluționară, „esența însăși a făuririi socialismului cu poporul pentru popor”. Astfel că este imperios necesar ca în activitatea ideologică și politico-educativă să se sublinieze în permanență „superioritatea incontestabilă a democrației muncitorești-revoluționare socialiste, care asigură libertatea și participarea deplină a poporului la conducerea tuturor sectoarelor de activitate.” Iar cea mai sigură garanție că societatea nu se va abate de pe acest drum este menținerea și întărirea proprietății socialiste asupra mijloacelor de producție și realegerea lui Ceaușescu la Congresul XIV în funcția de secretar general, „opțiune unanimă a întregului popor, ireversibil angajat pe drumul glorios al socialismului și comunismului.”

Neagu Udroiu consacră un articol lacrimogen homeless-ilor din New York, pe principiul „uite cât e de rău la ei”. Spune că a întâlnit nenumărați oameni fără adăpost în Manhattan, pe grătarele din fața intrărilor în clădiri, stând pe ziare, cu capul introdus în cutii de carton, pe scările care duc la metrou. Îi deplânge și spune că lumea se îndreaptă spre prăpastie. Apoi meditează el, ce se va face omenirea cu oamenii săraci? În 1990 vor fi 1,8 miliarde de oameni care vor trăi „literalmente unul lângă celălalt și înconjurați de agenți și vectori purtători de boli de tot felul, datorită absenței condițiilor elementare de apărare și protecție.” Apocalipsa! Nu va mai fi apă potabilă, se va locui sub cerul liber. Fără acces la doctor, medicamente, igienă, hrană. „Existența oamenilor sărai rămase în urmă e dominată de boli, dereglări de sănătate, moarte prematură.” Se va muri de toxiinfecții alimentare și de boli cronice datorate „inhalării aerului închis din încăperi sau aerului poluat din exterior.” Și apoi, pentru ca inventarul de poncife ceaușiste să fie complet, gazetarul aflat la New York în misiuni gazetărești desigur, spune că Omenirea trebui să lupte împotriva bolilor de orice fel și Neagu Udroiu i se adresează patetic secretarului general al ONU cu prilejul Zilei habitatului: una dintre resursele pentru ofensiva împotriva locuințelor precare este: „să renunțăm la bombe. Să ne facem lucrurile de care avem nevoie. Să ne facem case.”

Secretarul Biroului Popular al Marii Jamahirii Arabe Libiene Populare Socialiste la București, Mohammed Al Baruni, a organizat o întâlnire cu presa pentru a vorbi despre comemorarea vicimelor luptei „pentru independență și suveranitate națională a Libiei în timpul dominației colonialismului italian, între anii 1911-1943”. Ludovik Fazekaș, viceprim-ministru l-a primit pe Saad Alla Attia Houssain, președintele Uniunii generale a cooperativelor din Republica Irak. S-a vorbit despre colaborarea economică între cele două țări, mai ales în domeniul cooperației. A fost de față și Frusina Tașmău, președinta Uniunii Centrale a Cooperativelor Meșteșugărești.

În Sala Sporturilor din Cluj s-au confruntat echipele de baschet feminin Universitatea și Steaua Roșie Belgrad. Sportivele române au câștigat meciul cu 77 la 74.

În sala de concerte a Radioteleviziunii are lor Concertul extraordinar al Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii dedicat Zilei Națiunilor Unite. Dirijor: Horia Andreescu , solist: Dan Grigore. La Ateneul Român, Sala Mare, Concert simfonic. În Sala Studio, Treptele afirmării artistice. La Teatrul de Operetă, Tinerețea unui vis. La Teatrul Național, în Sala Mare, O scrisoare pierdută. În Sala Amfiteatru, Drumul singurătății. În Sala Atelier, Clovnii. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, sala din Schitu Măgureanu, Privind în jur cu ochi fără lumină. În Sala Studio, Câinele grădinarului. La Teatrul de Comedie, Scaiul. La Nottara, Micul infern. La Teatrul Mic, O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre Nord. La Teatrul Foarte Mic pe afiș, Noapte bună, mamă. La Teatrul Giulești, sala Majestic, Și totuși Eminescu (premieră); iar la sala Giulești, Iarna când au murit cangurii. La Teatrul Ion Creangă, Romanțioșii (matineu), Ionică cel norocos (cu Teatrul german de stat din Timișoara) ora 11.30 și 16.30; Ca în basme (ora 19). La Teatru Tănase, sala Savoy, Savoy, Savoy.

În cinematografe rulează Rochie albă de dantelă; Cei care plătesc cu viața; Un studio în căutarea unei vedete; Ciprian Porumbescu; Flori de gheață: Zâmbet de soare; Sosesc păsările călătoare; Cantemir; Rezervă la start; Un comisar acuză; Miss Arizona; Bisturiul, vă rog (Gala filmului cehoslovac); Aleargă după el; O farsă pentru cuscru; Omul de pe Bulevardul Capucinilor