Miercuri 6 decembrie 1989

Soarele răsare la 7.37 și apune la ora 16.36. Vremea e rece cu cer temporar noros. Cad precipitații sub formă de ninsoare în nord-est și predominant lapoviță și ninsoare în sud. Maximele termice vor fi cuprinse între -4 și +6 grade iar minimele termice nocturne între -15 și -5 grade.

Ca să arate că lumina vine tot de la Răsărit, doar că din alt punct geografic, Nicolae Ceaușescu îl primește pe 5 decembrie seara pe Kim Yong Nam, vicepremier nord-coreean, membru al Biroului Politic al CC al Partidului Muncii din Coreea socialistă. A primit cu această ocazie un călduros salut tovărășesc din partea lui Kim Ir Sen și a lui Kim Giăng Il, membru al Prezidiului Biroului Politic. El le-a întors salutul. Apoi au discutat cum au evoluat relațiile de prietenie și colaborare între partide, țări și popoare, „relații care se extind și se întăresc continuu, în spiritul înțelegerilor convenite la nivel înalt, în interesul reciproc, al cauzei generale a socialismului și păcii în lume.”

O expoziție la București dedicată susținerii comuniștilor nord-coreeni în lupta împotriva imperialismului

Ceaușescu le-a promis susținerea pentru lupta „dreaptă” a poporului coreean pentru reunificarea pașnică, democratică și independentă a țării. Ceaușescu și-a reluat eforturile de a se asocia cu alte „partide și forțe revoluționare” ca să se dedică organizarea unei conferințe internaționale „consacrate discutării unor probleme ce preocupă țările socialiste, mișcarea comunistă, partidele comuniste și muncitorești.” Era, desigur, cu gândul tot de la schimbările din Europa centrală și de est unde blocul comunist se prăbușea cu zgomot. Cele două părți și-au reafirmat decizia de se opune acțiunilor întreprinde de „cercurile imperialiste de amestec în treburile interne ale altor popoare, de destabilizare a situației din țările socialiste și din alte regiuni ale lumii.”

În agenda de cabinet a lui Ceaușescu scrie pe 6 decembrie: „Primirea ambasadorului SUA Alan Green jr. pentru acreditare. Au participat Apostoiu și Stoian.” Cu câteva zile înainte, Ceaușescu primise o informare de la Direcția de informații externe conform căreia președintele Bush ar fi spus că vrea să vadă unele schimbări democratice și în România: „Nu știu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Allan Green, care îmi este prieten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm și intransigent, ce cunoaște bine părerile mele despre democrație și libertate.” Recunoștea pe de altă parte că va fi greu să se schimbe ceva. Oricum, primirea lui Green a durat mai mult decât multe alte formalități de acest gen, de la 10.00 la 11.28. Nici cu prietenii săi din statele emergente socialiste nu a stat vreodată mai mult de trei sferturi de oră. A primit și/sau convocat zeci de apartciki și după amiază a avut o altă activitate importantă pentru un lider care urma să fie dat jos în 15 zile și executat în 19 zile: a vizionat, la săliță, vreme de aproape o oră niște mostre de halva (sic!) Este ziua în care Egon Krenz demisionează din funcțiile de președinte al Consiliului de Stat și al Consiliului Apărării din Republica Democrată Germană.

Laurențiu Duță de la Scânteia ar vrea să crească rolul controlului oamenilor muncii. Activitatea acestor echipe se desfășura conform legii sub directa răspundere a comisiilor de coordonare și îndrumare ale consiliilor locale ale Frontului Democrației și Unității Socialiste. Comisiile sunt formate din reprezentați FDUS, membri ai consiliilor de control muncitoresc, ai comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare, inspecțiilor de control specializat ale statului, de la Miliție și din unitățile supuse controlului. În felul acesta membrii echipelor de control muncitoresc se școlesc la locul de muncă, învață de la cei mai competenți care le dirijează acțiunile, le urmăresc corectitudinea măsurilor luate, aplicarea lor, „asigurând astfel finalitatea necesară acțiunilor de control.” Lipsa de instruire a echipelor de control „are urmări negative asupra consistenței înseși a constatărilor controalelor întreprinse.” E clar că trebuie mai multă intransigență, mai multă asprime din partea acestor echipe. Mai e și vina unor conducători de unități care nu au întreprins nimic după ce au aflat sesizările și propunerile făcute de echipele de oameni ai muncii „și, ignorând legea, principiile societății noastre, favorizează astfel acumularea de nereguli și abateri.” Sunt și unii care trag de timp și spun că vor îndrepta neregulile însă nu fac altceva decât să aștepte trecerea timpului. Dar controlul întreprins de oamenii muncii are un viitor luminos. După ce se vor perfecționa și îmbunătăți controalele, se va putea trece la faza următoare, extinderea exercitării controlului și în domenii, „care, deși sunt prevăzute de lege și solicitate intens de cetățeni, sunt rar frecventate de echipele de oameni ai muncii.” Se referă la șantierele pentru construcția locuințelor „unde simțul gospodăresc și exigențele echipelor de control ar putea contribui mai mult la asigurarea calități lucrărilor”, la respectarea termenelor de predare a apartamentelor. Dar și la „unități financiare, de administrație publică, culturale și sanitare, de transport în comun sau de întreprinderile de administrație locativă care execută reparații la locuințe.” Ar mai fi de abordat controlul în mediul rural însă deocamdată „acest control rămâne considerabil în urma dezvoltării economico-sociale a satului românesc, unde elementele specifice orașului pătrund tot mai mult în condițiile de muncă și viață ale cetățenilor.”

Consiliul de Stat, prezidat de Ceaușescu, publică o informare în legătură cu ședința care avusese loc cu o zi înainte (pe 5 decembrie). Principalul punct pe ordinea de zi: Decretul de majorare a burselor și de inițiere a unor burse pentru copiii de muncitori și țărani, „indiferent de veniturile părinților.” De vreme ce totul era doar o formalitate, CPEx unde fusese luată decizia fiind și el sub controlul lui Ceaușescu, singura explicație pentru care se acorda un spațiu destul de important în economia relatării acestei decizii este aceea a unei campanii publicitare care să mai detensioneze atmosfera tot mai tensionată a campusurilor universitare. Condițiile de cazare și de studiu erau dramatice. Pentru a se supune cererilor de a reduce pierderile, instituțiile de învățământ superior impuseseră restricții drastice la încălzirea sălilor de curs și a bibliotecilor. Situația era aceeași în cămine cum era, de altfel, peste tot în țară. Consiliul de Stat și-a dat avizul în unanimitate pentru acest proiect, urmând ca el să fie validat de Marea Adunare Națională. Oricum, fiind decret, intra în aplicare din acea zi. La Consiliul de Stat s-a mai discutat despre starea metalurgiei și producția la parametrii din standarde, norme și documentații tehnice; despre modul în care se îndeplinesc obiectivele din Programul privind organizarea teritoriului, introducerea asolamentelor și creșterea fertilității solului în perioada 1986-1990. Ceaușescu a cerut „să se acționeze în continuare pentru perfecționarea activității de analiză și control a comisiilor permanente ale MAN, pentru întărirea ordinii și disciplinei, respectarea și aplicarea întocmai a hotărârilor de partid și a legilor.” Ministrul Teoreanu de la Educație trimite și el o telegramă pentru a mulțumi pentru majorarea burselor, cum făcuseră cu o zi înainte și organizațiile studențești. „Adoptarea acestei măsuri constituie o nouă și elocventă expresie a grijii și preocupării permanente cu adevărat părintești” și tot așa, fără a pomeni o vorbă despre condițiile din unitățile de învățământ și cămine ca să nu mai spunem nimic în legătură cu politizarea agresivă a tuturor domeniilor. Vorbește în schimb despre „minunatele perspective deschise națiunii noastre socialiste” de Congresul XIV, care au fost elaborate „cu contribuția dumneavoastră determinantă, „dinamizând” astfel potențialul creator al poporului „în înfăptuirea grandioasei opere de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a țării spre comunism”. Ministrul promite că se va îngriji să dea viață sarcinilor primite la recentul Congres și că-și va spori „preocuparea pentru formarea comunistă, prin muncă și pentru muncă, în spirit revoluționar, combativ, a tinerei generații, pentru ridicarea continuă a nivelului său de pregătire politică, profesională și culturală, pentru dezvoltarea continuă a conștiinței socialiste și afirmarea profilului spiritual al omului nou.” Ar putea părea vorbe goale și, în mare măsură așa și sunt, însă bibliografiile în facultăți, indiferent de specialitatea studiată, începeau cu operele lui Marx, Engels, Lenin și, mult mai reprezentat, Ceaușescu. Îi urează ani mulți și fericiți, „pentru a ne călăuzi mai departe, în fruntea partidului și țării, pe calea luminoasă a înfăptuirii neabătute a socialismului, a construirii visului de aur al întregii omeniri – comunismului.” De altfel, energia depusă pentru a-i mulțumi lui Ceaușescu pentru o decizie abia adoptată a fost uriașă. În țară au continuat plenare al consiliilor studenților comuniști, adunări ale elevilor, cu toate încheiate cu nenumărate telegrame de felicitare pentru decizia luată și angajamente de respectare a hotărârilor luate la Congres. Cu toții vor să facă „totul pentru a deveni cadre de nădejde ale minunatei noastre clase muncitoare, constructori conștienți ai socialismului și comunismului în patria noastră.” Telegramele respectă același tipar, au aceleași întorsături de limbă de lemn și ajung în același timp pe biroul Cancelariei.

Margareta Bărbuță scrie în Scânteia despre personajele pieselor de teatru spunând că preocuparea creatorilor de teatru este, în principal, legată de eroul dramatic, „personaj exponențial care să reprezinte în modul cât mai deplin semnificativ și cât mai convingător, prin forța sa artistică, modelul uman al epocii noastre, acel model care să nu fie o plăsmuire artificială, abstractă, ci o întruchipare a înseși esenței realității vii, dinamice, pe care o trăim, în dimensiunea sa concretă și totodată, în perspectiva sa revoluționară.” E nevoie de astfel de eroi și de piese inspirate din realitățile timpului, spune politruca de la gazetă, pentru așa se cere și în documentele programatice adoptate la Congresul XIV. „Arta teatrală, prin dramaturgie și transpunerea ei scenică, propune un punct de vedere asupra realității în dezvoltarea ei dialectică, surprinzând ceea ce este mai caracteristic, mai apt a influența conștiințele. ” Aceasta este funcția educativă a scenei și, de ce nu a ecranului: capacitatea de a stimula gândirea și afectivitatea spectatorilor, prin forța artistică a imaginilor orientate spre afirmarea celor mai nobile idei și sentimente, în perspectiva înfăptuirii celor mai înalte idealuri de dreptate, libertate” etc, etc. Are și exemple de piese care au fost jucate și se joacă încă, „piese de valoare, care aduc în prim-plan eroi comuniști, luptători în ilegalitate pentru revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și imperialistă.” De pildă, personajul Maria din piesa Piticul din grădina de vară a lui D.R.Popescu, sau luptători pentru apărarea și dezvoltarea cuceririlor revoluției socialiste cum sunt eroii comuniști din Puterea și adevărul de Titus Popovici, personaje care-și fac autocritica cu putere pentru a-și redescoperi dimensiunea revoluționară ca Ștefan din „Nu ne naștem toți la aceeași vârstă”, în fine eroi care militează „cu abnegație și intransigență revoluționară pentru instaurarea noului și aplicarea tehnologiilor înaintate în cadrul procesului de producție, ca o condiție a progresului economic și social al patriei, cum face Ioviță din Cartea lui Ioviță de Paul Everac. Multe piese se petrec pe șantiere, în luptă cu natura, producția și birocrația. Și chiar dacă mai e mult de discutat despre calitatea pieselor, gazetara spune că apariția lor este un semn al „implicării creatorilor în vastul proces de edificare a conștiințelor prin aducerea în scenă a unor exemplare umane cu caracter reprezentativ.”Căci acestor eroi se cuvine să li dea pe scenele teatrelor „locul important pe care-l ocupă pe marea scenă a vieții.”

În Slatina, la Centrul de Creație și Cultură Socialistă „Cântarea României” a început cea de-a IX-a ediție a Concursului interjudețean al teatrelor populare și muncitorești organizat de Comitetul județean pentru Cultură și educație socialistă Olt, în colaborare cu Consiliul județean al sindicatelor. Este o competiție integrată în etapa de masă a Festivalului național Cântarea României și reunește colective teatrale de amatori din județele Vâlcea, Teleorman, Arad, Mehedinți, Suceava, Caraș-Severin, Buzău, Dolj, Argeș și Olt care vor prezenta piese din repertoriul dramaturgiei clasice și contemporane, informează Agerpres.

La televizor programul începe la ora 19.00 cu Telejurnal,. Înfăptuim hotărârile marelui forum al comuniștilor români! La 19.25, În dezbatere: Documentele Congresului al XIV-lea al PCR. Formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste, patriotice, revoluționare a omului nou – obiectiv fundamental al programului ideologic al partidului. Documentar. La ora 19.50 Țara în anul Congresului al XIV-lea al PCR. Horezu – prezent și perspective. Documentar. Producția a Studioului de film TV. La 20.05, Trăim decenii de împliniri mărețe. Versuri și cântece patriotice, revoluționare. La 20. 35 Agricultura – programe prioritare. La 20.55 File de glorioasă istorie. Rolul istoric al clasei muncitoare în viața poporului nostru. Documentar. La 21.15 Generația Epocii Nicolae Ceaușescu – generația victoriei socialismului în România. Legământul tinerei generații: România anului 2000 – o țară cu un loc demn, de bună stare și fericire în rândul națiunilor libere ale lumii. La 21.35, Te cântăm, iubită țară! Muzică ușoară românească. La 21.50 Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00.

La Ateneul român, Recital de orgă: Ursula Phillipi. Teatrul de Operetă are pe afiș Prințesa circului. La Teatrul Național în Sala Mare se joacă Ultimul set. În Sala Amfiteatru, Cineva te iubește. În Sala Atelier, Autograf. La Bulandra se joacă Mizantropul în sala din Schitu Măgureanu și A treia țeapă, în sala Studio. La Teatrul Mic, se joacă Maidanul cu dragoste iar la Teatrul Foarte Mic, Ușile împărătești. La Teatrul Nottara, Burghezul gentilom în Sala Magheru. În Sala Studio, Al patrulea anotimp. La Giulești se joacă Arta conversației iar Teatrul Ion Creangă, Mary Poppins. Teatrul satiric muzical Constantin Tănase are pe afiș spectacolul toată lumea știe fotbal.

Pe marile ecrane rulează Nea Mărin, miliardar; Rochie albă de dantelă; Cei care plătesc cu viața; Recital în grădina cu pitici; Misterele Bucureștilor; Revanșa; Un studio în căutarea unei vedere; Un comisar acuză; Declarație de dragoste; De la cuvânt la imagine; Nu e ușor cu bărbații, O seară de iarnă la Gagra, Omul din Rio; Ultima ninsoare; Potopul (I-II), Nu vă jucați cu dragostea! Misiune specială.