Curtea Constituțională a României (CCR) are atribuții în două etape ale alegerii președintelui României: la începutul procesului, adică la validarea candidaturilor, și la validarea rezultatelor alegerilor.
Este, de altfel, singurul tip de alegeri la care Curtea Constituțională are atribuții în privința validării candidaților. În România, funcția prezidențială este considerată cea mai importantă în stat.
Prevederile legale privind contestarea candidaturilor la Curtea Constituțională
(1) În cel mult 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la art. 29 alin (2), respectiv la art. 30 alin (6), candidaţii, partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice, alianţele electorale şi alegătorii pot contesta înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor sau a semnelor electorale, după caz. Contestaţiile se fac în scris şi se depun la Curtea Constituţională.
(2) Curtea Constituţională soluţionează contestaţiile în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Hotărârile sunt definitive, se comunică de îndată Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) În cel mult 24 de ore de la expirarea termenului de soluţionare a contestaţiilor prevăzut la alin. (2), Biroul Electoral Central aduce la cunoştinţa publică, prin afişare pe pagina proprie de internet şi prin intermediul mass-mediei, candidaturile şi semnele electorale definitive, în ordinea în care au fost depuse. În acelaşi termen, Biroul Electoral Central comunică birourilor electorale judeţene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate, candidaturile şi semnele electorale definitive, în ordinea în care au fost depuse, acestea având obligaţia de a le afişa de îndată la sediul lor.
Sursa: art. 31 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea preşedintelui
În privința desemnării candidaților la funcția supremă în stat, atribuțiile CCR sunt stabilite prin trei acte distincte:
- Constituția României;
- Legea privind funcționarea Curții Constituționale a României;
- Legea privind alegerea președintelui României.
În principiu, cele trei documente arată procedura prin care CCR se implică în verificarea candidaților.
Constituția stabilește cadrul larg de atribuții ale CCR. Curtea „veghează” la respectarea procedurii pentru alegerea președintelui, se arată în legea supremă.
Apoi legile speciale arată exact procedura și termenele, neintrând însă în chestiuni de finețe, motivele rămânând la latitudinea judecătorilor constituționaliști.
Cine poate sesiza Curtea
CCR poate fi sesizată de către candidaţi, partide politice, organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice, alianţe electorale şi alegători.
Practic, orice cetățean cu drept de vot poate cere direct Curții Constituționale verificarea unei candidaturi la prezidențiale.
Acest lucru s-a întâmplat și în cazul europarlamentarei Diana Șoșoacă. Au existat două sesizări venite de la doi cetățeni.
Îți mai recomandăm Biroul Electoral Central a respins a doua candidatură depusă de Diana Şoşoacă la alegerile prezidențialeCând poate fi sesizată CCR
Ca moment în timp, CCR poate interveni doar după ce Biroul Electoral Central s-a pronunțat în privința candidaturii.
Mai exact, are un termen de 24 de ore de la decizia Biroului Electoral Central privind acceptarea sau respinegerea candidaturii. Aceeași procedură se aplică li în cazul însemnelor electorale cu care candidații vin în alegeri.
Cum poate fi sesizată Curtea
Legea prevede ca petentul să depună o cerere scrisă la Curtea Constituțională care să arate motivele contestației.
Ca să poată candida la funcția supremă în stat, Legea privind alegerea președintelui României prevede niște obligații printre care liste cu semnături ale 200.000 de alegători.
Condițiile pentru a putea candida la Președinție
Articolul 27
(1) Propunerile de candidaţi pentru alegerea Preşedintelui României se depun la Biroul Electoral Central, cel mai târziu cu 50 de zile înainte de data alegerilor.
(2) Propunerile se fac în scris şi vor fi primite numai dacă:
a) sunt semnate de conducerea partidului sau a alianţei politice ori de conducerile acestora, care au propus candidatul sau, după caz, de candidatul independent;
b) cuprind prenumele şi numele, locul şi data naşterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupaţia şi profesia candidatului şi precizarea că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a candida;
c) sunt însoţite de declaraţia de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată şi datată de candidat,
de declaraţia de avere, declaraţia de interese, de o declaraţie pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, precum şi de lista susţinătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători.
(3) Lista susţinătorilor este un act public, sub sancţiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal*). Lista sau listele susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, prenumele şi numele
candidatului, precum şi prenumele şi numele, data naşterii, adresa, denumirea, seria şi numărul actului de identitate şi semnătura alegătorilor care susţin candidatura. În finalul listei persoana care a întocmit-o este obligată să facă o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturilor susţinătorilor. Modelul listei susţinătorilor şi al declaraţiei pe propria răspundere sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
(3^1) Lista susţinătorilor prevăzută la alin. (3) se depune într-un singur exemplar original la Biroul Electoral Central.
(4) Propunerea de candidatură se depune şi se înregistrează la Biroul Electoral Central în 4 exemplare, un exemplar original şi 3 copii. Exemplarul original şi o copie se păstrează la Biroul Electoral Central, un altul se înaintează la Curtea Constituţională, iar al patrulea, certificat de preşedintele Biroului Electoral Central, se restituie depunătorului.
(5) Declaraţiile pe propria răspundere ale candidaţilor în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrători ai Securităţii sau de colaboratori ai acesteia sunt înaintate, în termen de 24 de ore de la depunere, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
(6) Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese ale candidaţilor se publică pe pagina de internet a Biroului Electoral Central, în termen de 48 de ore de la înregistrarea candidaturilor.
(7) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru candidaţii propuşi de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi pentru candidaţii propuşi de către alianţele electorale.
(8) Apartenenţa politică a candidatului la partidul politic, organizaţia cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau la unul dintre membrii alianţei politice sau alianţei electorale care îl propune nu constituie o condiţie pentru a candida.
Articolul 28
Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. 37 din Constituţia României, republicată, pentru a fi alese sau care au fost alese
anterior, de două ori, ca Preşedinte al României.
Sursa: Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României
Cum soluționează CCR
Curtea are, conform propriei legi de organizare, obligația de a soluționa cererile în termen de 48 de ore de la primire, indiferent dacă este weekend sau nu.
De aici decizia de sâmbătă, 5 octombrie, în privința Dianei Șoșoacă. Deciziile se iau cu unanimitatea celor prezenți și nu mai pot fi contestate la nicio altă instanță.
Precedentul Ion Iliescu
Până la o motivare din partea Curții Constituționale, așteptată începând de luni, 7 octombrie, toți actorii publici se întreabă care a fost rațiunea respingerii candidaturii Dianei Șoșoacă la funcția supremă în stat.
Au existat speculații legate de apropierea ei față de Moscova, care ar fi înclinat în luarea unei decizii.
Candidatura fostului președinte Ion Iliescu a fost contestată în 1992 pe baza Mineriadei din 1991, dar a fost respinsă.
În septembrie 1992, Curtea Constituțională a României soluționa o contestație a candidaturii lui Ion Iliescu la funcția supremă în stat.
Petentul de la acea vreme își motiva cererea prin faptul că Ion Iliescu ar fi fost autorul moral al violentelor din 28 ianuarie 1990 şi 13-15 iunie 1990, precum şi pentru faptul că ar fi dezinformat opinia publică cu privire la aceste evenimente.
În motivarea Curții, publicată două săptămâni mai târziu de la decizie, se arăta că „potrivit prevederilor art. 35 coraborat cu art. 34 din Constitutie (Constituția din 1991 - n.r.) singura nedemnitate morală ce constituie un impediment pentru o persoană de a candida este pierderea drepturilor electorale ca urmare a unei hotărâri de condamndare.”
Asta înseamnă că, în viziunea Curții Constituționale de la 1991, dreptul de a fi ales poate fi suprimat doar dacă o instanță comună suspendase, printr-un proces, drepturile electorale ale candidatului.
Constituția din 1991 în baza căreia a fost dată decizia ce-l privea pe Ion Iliescu nu mai este în vigoare din 2003. Prevederile privind rolul CCR în alegerea președintelui nu a fost modificat.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.