SmartJob | Constantin Vică, doctor în filosofie: Văd apusul social media. Oamenii au obosit. Trăiesc costuri psihologice mari

Constantin Vică este doctor în filosofie al Universității din București, cu o teză de filosofie practică în domeniul internetului și al tehnologiei web. Este cercetător afiliat Centrului de Cercetare în Etică Aplicată și, de asemenea, director adjunct și editor online al acestuia.

Anul trecut a publicat cartea „Civilizație algoritmică și viața în lumea digitală.” Este conferențiar universitar, la departamentul Filosofie practică și Istoria filosofiei, al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București.

Cum arată oceanul de date și informație în care suntem prinși și cum înotăm în el? Și omul înoată, dar și oceanul înoată prin om, spune Constantin Vică:

„E această dualitate de care nu mai avem cum să scăpăm, stratul format din datele care ne reprezintă, activitățile noastre. În această îmbrăcăminte digitală ne ducem existențele. Trăim o permanentă conectare în rețea.”

Ascultă podcastul SmartJob pe 🎧 YouTube Music, 🎧 Spotify,🎧 Apple Podcast.

Omul este resursa primară în civilizația algoritmilor implementați digital, iar cei explorați și exploatați suntem noi, explică profesorul:

„Omul e prins într-un joc pe care el l-a creat, dar care îi scapă controlului și-l încapsulează exact ca pe un obiect al cercetării științifice. Construim realitatea prin algoritmi și date, iar obiectele care se manipulează spre a produce datele suntem tot noi. Omul, ca ființă socială, care are o minte, un suflet, devine o sarcină a producției.”

Cum putem schimba asta?

„Cu un mai mare control politic, social, economic asupra acestor tehnologii și cu conștientizarea faptului că nu ar trebui să lăsăm tehnologia să o ia cu mult înaintea capacității de transformare, de adaptare umane. Cred din ce în ce mai mult într-o schimbare a regimului politic și a sistemului social în asemenea fel încât, în mod democratic, noi să putem controla și înțelege aceste tehnologii.”

Constantin Vică spune că comportamentul uman a devenit o marfă pe care nici măcar nu o vindem noi și se referă aici la pornografia online, o înlocuitoare a sexului și care vinde foarte bine astăzi, la obiectificarea femeii:

„Ne entuziasmăm de imaginile retușate algoritmic, prin filtre, pe platformele sociale, imaginea înlocuiește persoana. Reprezentarea vizuală ia locul omului viu sub privirile noastre - aruncăm, așadar, nectarul din borcanul vieții și lingem în extaz sau din plictis eticheta.”

„Aproape că văd drumul către apus al social media. De ce? Pentru că oamenii au obosit, nu mai găsesc neapărat un sens, își dau seama că sunt niște costuri de ordin psihologic din ce în ce mai mari. Va urma metaverse-ul, probabil, care s-ar putea să fie o combinație fatală între relele social media și relele jocurilor de astăzi”, susține acesta.

Poți asculta mai jos acest episod din SmartJob

SmartJob | Constantin Vică, conferențiar universitar: Văd apusul social media. Oamenii au obosit. Trăiesc costuri psihologice mari

Va urma, însă, și o mai bună adecvare a noastră în raport cu anumite tehnologii, un mai bun management și mai mare grijă de sine, crede Vică:

„Presiunea este din ce în ce mai mare pe omogenizare. Nu, nu suntem toți la fel, dar suntem într-un anume fel tratați la fel, algoritmic.”

„Vai de omul modern, pentru că el trăiește prin ochii celuilalt”

Conceptul care va domina știința de acum încolo, spune Constantin Vică, este rețeaua:

„Marele pericol este să avem parte de o alienare, înstrăinare de noi înșine și de ceilalți. Cu cât suntem mai aglutinați și mai puși la grămadă, cu cât suntem mai bine strânși unii într-alții… Pare un paradox, dar nu e un paradox. Cu cât ai mai mult în exterior, cu atât va fi mai greu de guvernat interiorul existenței noastre și ceea ce unii numesc sine, alții suflet, alții minte.”

Această aglutinare, această punere împreună și reprezentare a noastră prin date, ne ține ca într-un corp comun, crede profesorul, dar nu este un corp comun care s-a născut dintr-o voință și dorință comune:

„Nu poți fi împreună la infinit. Din când în când, vrei să fii lăsat cu gândurile tale, să le recunoști.”

Constantin Vică vorbește despre solitudinea online și despre cum ar trebui să ne întoarcem în „camera pascaliană”:

„Pascal, marele filosof francez, zicea că tot răul acestei lumi vine din faptul că ne agităm ca proștii și că nu putem sta singuri într-o cameră cu gândurile noastre. Cum am putea face din nou acest lucru, măcar, așa, terapeutic, curativ, din când în când?”.

Trebuie să recunoaștem că unele lucruri pe internet sunt fascinante, explică acesta: „Puterea internetului de a crește mobilitatea socială și deschiderile culturale. Și-o face de 30 de ani încoace. Asta nu putem nega.”

Dar, în tot acest ocean ambiental de date, susține el, unele lucruri nu sunt pentru noi:

„Pur și simplu, sunt acolo să ne consume, sunt acolo să ne capteze atenția, ca noi, ca niște maimuțele docile ce suntem, să facem diverse lucruri pe platformă care ne pot avantaja. S-ar putea să ne simțim foarte bine, au această metodă de gratificare rapidă. Unde mai găsesc? Nici ciocolata nu știe să facă chestia asta.”

„Tu ești centrul lumii. Fiecare dintre noi este astăzi centrul lumii. Iar această impresie de centralitate, care e dată de faptul că chemi lucrurile spre tine, stând pe telefon, s-ar putea să ne facă să credem că, chiar așa, avem o chestie de eroi, de semizei, comparativ cu alte generații”, spune Vică.

E mai greu față de acum 20-30 de ani să stai tu cu tine?

„Vai de omul modern, pentru că el trăiește prin ochii celuilalt. Ceilalți îl reprezintă, îl atestă, îl recunosc și-l valorizează. Și noi căutăm lucrurile astea. Trăim o permanentă prezență și conectivitate. Și atunci, da, e greu să mai stai în camera ta cu tine însuți.”

Manipularea politică: „Informare nu înseamnă doar nou”

Platformele sociale sunt un instrument de modelare a democrațiilor, a opiniilor, spune Constantin Vică. Cum faci să cântărești mai bine înainte de a crede ceva?

Nu social media ne-a tras în calea fake news-ului, dezinformării, ci ele sunt doar o diferență de grad, crede profesorul, căci oamenii au trăit în dezinformare:

„Suntem ființe raționale, cu o raționalitate limitată dată de mediu, de propriile noastre limitări intelectualo - emoționale. Trebuie să înțelegem fragilitatea cu care înțelegem. Suntem failibili și tot ceea ce primim este failibil. E greu de acceptat. Nu e ușor de mestecat chestia asta, pentru că înseamnă mai multă nesiguranță, incertitudine.”

Acesta crede că poate n-ar trebui să mai insistăm atât de mult pe a afla noul, pe ceea ce e nou, ce s-a întâmplat acum, ceea ce e actual, întrucât noutatea nu poate fi singura noastră țintă: „Informare nu înseamnă doar nou. Informare înseamnă punere în formă, încadrare într-un fel sau altul.”

Cum să faci să nu pici în capcanele dezinformării?

„Mai puțină suspiciune, mai mult scepticism, dar scepticism îndreptat în primul rând asupra capacităților tale. Vom putea cunoaște până la capăt? Nu vom putea cunoaște până la capăt. Aceste platforme nu ne ajută să ne traducem între noi mai bine. Drept urmare, tot ceea ce găsești acolo trebuie luat cu un gram de sare, nu trebuie crezut până la capăt.”

Mai mult, susține Vică, opiniile noastre sunt prinse întotdeauna într-o rețea de opinie:

„Ele nu plutesc ca niște insule, așa, într-un ocean. Ele decurg una din alta, se implică între ele. Nu întotdeauna faptele pot fi urmărite, dar poate fi urmărită o anumită coerență a opiniilor și a pozițiilor unei anumite persoane.”

Platformele social media ne-au promis altceva, că o să ne strângă unii pe alții, spune acesta, și, între timp, au livrat o platformă de manipulare politică, de propagandă:

„Scopul, până la urmă, al acestor țintiri nu este neapărat să schimbe opinia, cât să te facă total neîncrezătoare/neîncrezător, foarte suspicios și față de propriile alegeri și față de cei din jurul tău. Scepticism, nu suspiciune. Pentru că, atunci când devenim suspicioși unii cu alții, încrederea socială o ia puternic la vale. Și, automat, țesătura socială în care ne aflăm pare că are goluri din ce în ce mai mari.”

Suntem omul nou, susține Constantin Vică: „Numai că acest om nou e din ce în ce mai mult ca o marfă, e din ce în ce mai mult dispus să-și vândă minimele zone ale intimității, e din ce în ce mai anxios și mai angoasat.”

Mai e dragostea în centrul sensului vieții omului nou? „Falsa conștiință s-ar putea să-i spună că da, dar în centrul acestei vieți s-ar putea să fie doar beneficiul ideii de a fi iubit sau de a iubi pe cineva.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.