Infracțiunile stradale s-au triplat în ultimii trei ani. Cine ne păzește în parcurile din București

Joi, actrița Andreea Hristu a fost bătută în plină zi, în parcul Cișmigiu, sub privirile indiferente ale mai multor trecători.​

„Azi am fost bătută în Cișmigiu, în plină zi, lângă podul ăsta frumos. Da, se poate. Stăteam pe o bancă, cu o carte și o cafea. Se apropie un individ, nimic suspect, vorbește frumos, vrea să mă întrebe ceva. Îmi cere bani, îi spun nu. Insistă, îi cer să plece. Începe să mă jignească, să mă înjure. Ridic tonul și îl ameninț cu poliția. Continuă. Sun la 112. Mă trezesc cu el la gât, îmi zboară telefonul pe jos, cu dispecera în apel. Țip. Mă uit în jur după ajutor. Mă lovește cu propria mea plasă cu cărți până se rupe și cad toate răsfirate pe alee”, își începe femeia destăinuirile pe rețeaua de socializare.

Actrița spune că niciunul dintre cei care erau pe băncile din apropiere nu a sărit în ajutorul ei, ci s-au făcut că nu observă. Informația este confirmată de surse din poliție care spun că și în declarațiile de după martorii au preferat să nu dea detalii despre cele întâmplate.

Cu o zi înainte, miercuri, doi adolescenți erau și ei agresați în Craiova, într-un tramvai de cinci adolescenți mai mari. Inițial, cei cinci au început o mică discuție mai aprinsă și au testat limitele celorlalți participanți la drum. Când au văzut că nimeni nu intervine, au transformat bullyingul verbal într-un veritabil atac. Unuia dintre adolescenți i-au fost furați cinci lei, iar celuilalt ceasul. Unul dintre copii este fiul deputatului AUR, Ringo Drămureanu.

De aproape 3 ori mai multe infracțiuni ca în 2020

Numărul de infracțiuni stradale a crescut exponențial de la finalul lui 2020. Conform datelor de la Poliția București, în 2021, în Capitală, au fost înregistrate 14.810 infracțiuni stradale față de 6.796 în 2020. În 2022, numărul agresiunilor pe stradă a continuat să crească cu aproximativ 10% și a ajuns la 16.318.

Ele reprezintă aproape un sfert (22,3%) din totalul infracțiunilor comise în Capitală. Mai trebuie spus că aproate 20% dintre ele (3.179) au fost surprinse în flagrant.

Poliția îi prinde, parchetul îi eliberează

Legea nu este prea drastică cu cei care comit infracțiuni stradale. Actrița Andreea Hristu povestește chiar ea ce s-a întâmplat cu cel care a agresat-o. Bărbatul a fost identificat la scurt timp de la comiterea infracțiunii de un echipaj care a ajuns în Cișmigiu. El urma să fie dus în fața unui procuror care avea doar două opțiuni - să îl rețină pentru 24 de ore, ori să ceară control judiciar.

Nu este considerată o infracțiune extrem de gravă și, spune femeia, „așa e LEGEA. Acum e în mâna procurorului: poate să dispună retenție sau doar control judiciar, adică îi dă o amendă și liber”.

Parcurile din București, fără pază de un an și jumătate

Parcurile din București sunt fără pază dedicată de mai bine de un an și jumătate, au explicat pentru Europa Liberă surse din sistem. Prin fiecare parc din Capitală patrulează zilnic poliția locală, poliția națională și jandarmeria, dar nicio autoritate nu are post fix.

Viceprimarul Horia Tomescu anunța că Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti urmează să cumpere „servicii de pază și patrulare pentru obiectivul Parcul Grădina Cișmigiu pentru integritatea vegetației, a pieselor de mobilier urban, signalistica, locurile de joacă, prevenirea actelor de vandalism”.

Pentru Cișmigiu, urmează să fie înființate cinci posturi de pază permanente, cu cate un agent de securitate pe schimb, coordonate de către un șef de tură. Valoare estimata a contractului este de 529.920,00 lei fără TVA și durata de valabilitate este de 6 luni.

Printre cerințele din caietul de sarcini se arată că paznicii trebuie să aibă posibilitatea comunicării operative telefonice, într-un dispecerat minimal și că trebuie să fie dotați cu o linie de telefonie fixă/fax funcțională, contract cu furnizorul de servicii de telefonie fixă; adresa e-mail pentru primire reclamații/ sesizaări/ sugestii; stații radio emisie/recepție/telefon pe fiecare post de pază fix, precum si dispecerat avizat de MAI și IGPR. În plus, lucrătorii de pe teren trebuie să aibă

• uniforma tip, adecvată sezonului și echipamente de protecție cu însemne înregistrate;
• baston de cauciuc sau tomfă;
• pulverizator iritant lacrimogene:
• mijloace de avertizare sonore și luminoase (fluier, lanternă);
• dispozitiv individual de iluminat;
• mijloace de comunicare - telefon mobil, stație radio.

Incidente fără reacție publică

Una dintre cele mai mari probleme legate de incident este reacția publică sau lipsa ei. Actrița Andreea Hristu s-a plâns că cel mai mult a deranjat-o atitudinea celorlalți care nu au sărit în ajutor.

Psihoterapeutul Simona Tache explică, pentru Europa Liberă, care sunt mecanismele care se declanșează și de ce oamenii nu reacționează când văd pe cineva lovit sau atacat. Ea spune care sunt etapele pe care le traversează creierul uman când se află într-o situație dificilă:

• observăm situația;
• o interpretăm ca fiind urgentă;
• simțim responsabilitate personală;
• decidem că avem abilitățile necesare să intervenim.

„Cu alte cuvinte, dintr-un grup mai mare de oameni, unii pot să nu observe ce se întâmplă, alții pot să observe, dar să nu înțeleagă foarte clar situația, alții pot să nu înțeleagă cât e de urgent, iar alții pot să nu aibă încredere în propriile competențe, să nu se creadă pur și simplu capabili să intervină”, explică Tache.

Un alt element care cântărește în luarea unei decizii este istoricul familial.

„Dacă ai un istoric de violență în familie, poți să decizi mai ușor sau mai greu să chemi poliția pentru situația unor vecini, în funcție de modul tău de apărare față de emoțiile pe care ți le generează ceea ce se întâmplă. Dacă te aperi prin luptă, o să chemi poliția, dacă te aperi prin evitare, e posibil să te faci că nu ai văzut. Dacă percepi că o intervenție îți poate pune în pericol integritatea ta (vezi cazul bărbatului care și-a bătut în stradă soția) e posibil să intri în freeze și să nu acționezi”, explică psihologul Simona Tache.

La aceste precondiții se mai adaugă diverse convingeri și stereotipuri specifice fiecărui individ. De exemplu, dacă o persoană consideră că femeile sunt sexul slab, va putea fi motivată să ajute o femeie, la fel și în situația în care persoana este mai apropiată de o anumită rasă.