Printre măsurile pe care România și le-a asumat prin PNRR se numără și cea privind creșterea perioadei profesionale a cetățenilor.
O creștere a vârstei de pensionare a românilor - care în prezent este de 63 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați - ar fi însă o măsură nepopulară, iar pentru partidele politice asta s-ar traduce prin riscul de a pierde voturi.
Cel mai mare partid din țară, PSD, prin vocea secretarului general Paul Stănescu, a precizat săptămâna aceasta că social-democrații nu susțin o astfel de creștere, despre care a spus că este o „temă falsă”.
„Discuția despre creșterea vârstei de pensionare trebuie tranșată înainte să mai dăm naștere, din cine știe ce motive politice, și la alte îngrijorări pentru români. PSD nu susține o astfel de măsură. Nu vrem să punem o presiune și mai mare pe salariați”, a spus Stănescu.
Este neclar ce a generat reacția secretarului general al PSD, unul dintre greii partidului. Totuși, liberalii s-au simțit vizați, fiind inițiatorii unui proiect care a stârnit mare vâlvă când a fost inițiat și care prevedea pensionarea voluntară la 70 de ani.
Inițiator era fostul ministru al Muncii, Raluca Turcan, cea care i-a și dat replica lui Paul Stănescu. Raluca Turcan a precizat că discuția a venit de nicăieri și că prevederea legată de pensionarea voluntară la 70 de ani e oricum inclusă în jaloanele PNRR.
Angajamentele și legile României prevăd creșterea treptată a vârstei de pensionare
Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș, a lămurit ce și-a asumat România, prin PNRR.
Astfel, prin Planul Național de Redresare și Reziliență, România trebuie să reducă opțiunile de pensionare anticipată și să încurajeze prelungirea vieții profesionale, până în punctul în care vârsta standard de pensionare voluntară să ajungă la 70 de ani. Cu alte cuvinte, salariații să poată ieși la pensie la această vârstă doar dacă își doresc acest lucru, fără a fi obligați.
PNRR prevede ca vârsta de pensionare pentru femei și bărbați să se egalizeze la 65 de ani, până în 2035, și ca bugetul de pensii să fie fixat la 9,4% din PIB. Fără a adopta aceste reforme, România riscă să piardă bani europeni.
PNRR și vârsta de pensionare
Prin reforma 6 din componenta 8 a PNRR, România se angajează, în linii mari, la:
Reforma sistemului public de pensii printr-un nou cadru legislativ pentru a asigura sustenabilitatea fiscală în contextul îmbătrânirii populației, pentru a corecta inegalitățile, a asigura sustenabilitatea și previzibilitatea sistemului de pensii și a respecta principiul contributivității în ceea ce privește beneficiarii drepturilor de pensie. Această reformă vizează, de asemenea, modernizarea sistemului de pensii prin aplicații și servicii digitale.
Reforma sistemului public de pensii își propune să dea curs recomandărilor relevante specifice adresate țării și, în special, să asigure sustenabilitatea fiscală, egalizarea vârstei de pensionare și stabilitatea financiară a pilonului II al sistemului de pensii.
Mai precis, pe subiectul vârstei de pensionare, prin PNRR România se angajează să creeze legislație nouă care:
- va reduce în mod semnificativ posibilitățile de pensionare anticipată, va introduce stimulente pentru prelungirea vieții profesionale și majorarea voluntară a vârstei standard de pensionare până la 70 de ani, în conformitate cu creșterea speranței de viață, și va egaliza vârsta legală de pensionare pentru bărbați și femei la 65 de ani până în 2035;
- va introduce stimulente pentru amânarea pensionării.
„E un reper scris în PNRR fără prea multe condiționalități sau o fișă tehnică. E destul de greu pentru orice guvern, fie de stânga, fie de dreapta, sau amândouă la un loc, să explice cetățeanului de ce la noi se aplică dubla măsură. Unii pot să iasă la pensie la 40 și ceva de ani și alții trebuie să aștepte până după 65 de ani”, consideră economistul Dan Chirleșan, lector la Facultatea de Economie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași.
Istoria dezbaterilor legate de majorarea vârstei de pensionare
În 2013, Ministerul Muncii a propus egalizarea vârstei de pensionare între bărbați și femei, la 65 de ani, pentru a reduce diferențele dintre genuri. Femeile au în general pensii mai mici decât bărbații.
A fost adoptat un calendar în care vârsta de pensionare creștea treptat din 2011 până în 2030, iar stagiul complet de cotizare era de 35 de ani. Pe baza acestui calendar, vârsta de pensionare pentru femei a tot crescut, iar acum este de 63 de ani, în timp ce bărbații se pensionează deja la 65 de ani.
Pe lângă reglementarea existentă încă de acum opt ani, au venit și țintele asumate prin PNRR.
Motivul principal pentru care este necesară ridicarea vârstei de pensionare este faptul că populația activă nu va mai putea susține pensiile celor mai în vârstă. Pentru a menține financiar sistemul de securitate socială, va fi nevoie ca oamenii să contribuie la sistem mai mult timp și să beneficieze de pensii perioade mai scurte.
Același principiu stă și la baza reformei din Franța, care a scos oamenii în stradă, dar și la baza frământărilor de pe scena politică românească.
Protestele din Franța au creat haos în toată țara.
Diferența este că, în Franța, președintele Emmanuel Macron își asumă până la capăt o reformă nepopulară, pe când, în România, politicienii se ceartă, dar nu fac niciun pas concret, de teama pierderii electoratului.
Premierul francez, Elizabeth Borne, a anunțat joi că se va folosi un instrument constituțional prin care reforma vârstei de pensionare va ocoli votul parlamentar, dar care lasă o portiță pentru opoziție să invoce o moțiune de cenzură. Macron a amenințat chiar și că va dizolva parlamentul.
Sustenabilitatea sistemului de pensii, așa cum este gândit el acum, este doar una dintre probleme. Inechitățile, cum ar fi controversatele pensii speciale, contribuie și ele la creșterea îngrijorării că se va ajunge curând la fundul sacului cu bani.
„Problema nu e dacă sunt justificabile, ci dacă sunt finanțabile”, întărește această temere politologul Cristian Pîrvulescu.
Singura variantă viabilă, pe termen scurt, este ca statul să se îndatoreze pentru a-și putea susține artificial populația. Până când?
„Problema sustenabilității fondului de pensii e reală, în condițiile în care populația ocupată a României scade. În absența unei creștere robuste, nu se va putea asigura finanțarea și riscurile ca acest fond să devină inoperabil sunt mari în viitor”, explică decanul Facultății de Științe Politice a SNSPA, Cristian Pîrvulescu.
Un risc politic pe care nu și-l asumă nimeni
Nicăieri în lume o reformă din temelii a pensiilor nu va fi lipsită de obstacole și opoziție fermă din partea angajaților. În secolul în care oamenii visează la o pensionare timpurie, pentru a avea timp să petreacă în familie ori să viziteze lumea, subiectul pensionării mai târziu pare anacronic.
Persoanele vârstnice din Vest se bucură de pensie mai mult timp decât românii și au o calitate a vieții superioară. Imagine generică
Politicienii simt temele nepopulare și, în general, nu se înhamă la reforme care stârnesc furia publică. Mai ales în România, unde nicio schimbare din temelii nu a fost posibilă din cauza calculelor electorale.
„La nivelul coaliției nu există niciun fel de interes pentru o astfel de reformă. Ministrul Budăi (n.r., Marius Budăi, ministrul Muncii) a făcut o astfel de declarație și oricum este genul de reformă care nu se adoptă înainte de alegeri, ci după”, explică politologul Cristian Pîrvulescu.
El avertizează că, dacă problema va fi ridicată înaintea alegerilor de anul viitor, există riscul ca AUR să profite de situație.
O astfel de propunere i-ar putea îndepărta pe mulți dintre votanții mai în vârstă, un public important al partidelor clasice. Public care s-ar putea simți mai bine reprezentat de Alianța pentru Unirea Românilor, formațiunea care se cațără pe subiectele populare și, mai ales, populiste. Un cerc vicios din care nu există ieșire.
Între politică și necesitate, reforma pensiilor așteaptă
Cu toate acestea, vârsta de pensionare va trebui ridicată la un moment dat - fie pentru că politicienii sunt constrânși de PNRR, fie că vor fi puși față în față cu un colaps financiar al sistemului de pensii.
Nu este o problemă doar a României, ci a întregii Europe. UE a formulat politici foarte clare în acest domeniu. Planurile naționale de reziliență caută să amelioreze pe termen lung mai multe slăbiciuni ale sistemelor naționale, pentru a evita ca Europa să cadă într-o criză financiară ca cele prin care abia a trecut.
Cristian Pîrvulescu, politolog, decanul Facultății de Științe Politice, SNSPA
„Bruxelles-ul mereu e vinovat, doar că ei de fapt nu impun în acest caz: ei avertizează că este nevoie de o reformă pentru că bugetul nu este sustenabil, iar câtă vreme participăm la o politică comună avem obligația să nu periclităm funcționarea acelei politici. Iar aici este esențial să nu dezechilibrăm politicile economice ale Uniunii Europene”, punctează Cristian Pîrvulescu.
Pentru a rămâne în rând cu alte țări europene și a menține un sistem democratic robust, „trebuie să ne uităm la recomandările Băncii Mondiale și a celor de la Bruxelles”, consideră economistul Dan Chirleșan.
„O astfel de măsură de creștere a vârstei de pensionare foarte bine explicată societății” pentru a fi viabilă politic, consideră sociologul Gelu Duminică.
Puncte vulnerabile: schimbul generațiilor, emigrația, starea de sănătate
„Societatea nu ar privi bine o astfel de măsură, pentru că pensionarea este mult așteptată de către mulți oameni. Fiecare și-a făcut planurile sale. Însă la nivel macrosocial, este singura soluție pentru a rezista pe piață, pentru că nu stăm deloc bine demografic: în viitorul foarte apropiat, numărul de pensionari va fi de patru ori mai mare decât numărul de persoane din câmpul muncii, dacă nu facem ceva. Creșterea vârstei de pensionare e musai să se întâmple”, mai spune sociologul.
Gelu Duminică, sociolog
În întreaga Europă, din 2015 până în 2060, rata de angajați activi pe piața muncii la pensionari va scădea de la 4 la 1 acum, la 2 la 1 în viitor, conform unui raport al Comisiei Europene.
Același raport estimează că, până în 2060, reformele sistemelor de pensie din UE vor duce vârsta reală de pensionare la peste 64 de ani în aproape toate țările. În Danemarca, de exemplu, vârsta de pensionare va ajunge chiar la 68 de ani.
În timp ce criza produsă de pensionarea generației „Baby Boomer” (cei născuți în primii 18 ani de după cel de-al Doilea Război Mondial) a început să zguduie social și financiar Europa de Vest, în România situația e puțin diferită.
Generația „Decrețeilor” (după 1966) este și mai numeroasă decât generația „Baby Boomer”, din pricina politicilor demografice ale regimului ceaușist. Șocul pensionării „decrețeilor” ar putea lovi o Românie deja șubredă, după pensionarea părinților acestora, prezentând un al doilea val, în timp ce în alte țări impactul ieșirii „baby boomerilor” de pe piața muncii se va domoli până atunci.
Se adaugă la viziunea sumbră asupra viitorului și milioanele de contribuabili pe care România i-a pierdut în ultimele două decenii de emigrație în masă.
„Diaspora nu se va întoarce la pensie, nu în măsura în care ne promit politicienii. Calitatea vieții de acolo e mai bună acolo și nu se vor despărți de copii, pentru că oamenii emigrează din motive de calitatea vieții, și nu din motive economice, ca înainte de 2007”, avertizează Gelu Duminică.
Prelungirea vieții de muncă va fi posibilă doar dacă românii vor avea o stare de sănătate care să le permită să muncească mai mult. Or, în condițiile actuale, speranța de viață este scăzută și sistemul sanitar nu poate face față - în acest context, câțiva ani în plus la un serviciu stresant sau obositor fizic ar putea curma prematur viața românilor.
„La noi, forța de muncă este ajunsă într-o depreciere fizică mult mai mare decât în țările central și vest europene, noi nu avem un sistem sanitar care să-i protejeze când starea de sănătate a omului e deja șubredă”, observă economistul Dan Chirleșan.
În România, din cauza vârstei de pensionare, a speranței de viață și a calității vieții, un bărbat își petrece în medie ultimii 15,5 ani din viață la pensie, cu 7 ani mai puțin decât bărbații francezi. Româncele își petrec puțin peste 20 de ani la pensie, în timp ce în Franța femeile se bucură de cel puțin încă 6 ani la pensie, conform celui mai recent raport european pe îmbătrânire.
Obosiți de regulile în perpetuă schimbare, românii așteaptă pensia
Este greu pentru politicieni, indiferent de ideologie, să le explice românilor de vârsta a doua de ce trebuie să se schimbe regulile jocului.
„Statul nu-și păstrează contractul social” semnat indirect odată cu intrarea pe piața muncii și începerea plății contribuțiilor, consideră economistul Dan Chirleșan.
„În unele meserii, paradoxal, când omul devine briliant este scos la pensie. De exemplu, profesorii, cărora li se șlefuiesc gândurile și cunoștințele la acea vârstă. Pe alții - judecători, procurori - îi scoți la pensie la 40 și ceva de ani și sugerezi că nu mai ai nevoie de ei. După ce ai investit atât în instruirea lor, îi pensionezi anticipat. Le spui altora din profesii nonliberale, muncitorilor, că trebuie să stea până la 65 de ani, în condiții de erodare accelerată a stării de sănătate. Statul zice că ai dreptul la sănătate, dar știm situația din spitale”, expune economistul promisiunile încălcate ale statului.
Românii așteaptă cu nerăbdare pensia, chiar dacă pentru mulți presupune condiții financiare mai proaste ca înainte, chiar mult mai proaste spre deosebire de pensionarii francezi sau germani care străbat vivace Europa, în grupuri turistice.
„La noi, pensionarea înseamnă adesea retragerea din toată activitatea socială”, punctează sociologul Gelu Duminică.
„E un model cultural - așa am fost obișnuiți din străbuni. Ni s-a transmis cultural ideea că muncim foarte mult când suntem activi, ca să ajungem la pensie, ca pe urmă să avem grijă de nepoți. Așa că pensia e văzută ca o perioadă binemeritată de odihnă, cu toate că aduce de multe ori o depresie profundă și un sentiment de părăsire pentru cel care iese de pe câmpul muncii”, adaugă sociologul.
O posibilă soluție ar fi reducerea progresivă a numărului de zile lucrate. Cercetătorii din spatele unui studiu din Marea Britanie prin care s-a efectuat un exercițiu pentru săptămâna cu patru zile lucrătoare consideră că acesta ar putea fi secretul unei tranziții echilibrate din activitate către pensie.
„Odată cu schimbarea demografică, multe țări europene trebuie să crească vârsta de pensionare. Consider că mulți oameni proaspăt pensionați sunt extenuați după patruzeci de ani de muncă, dar în experimentul nostru am observat reducerea oboselii fizice și mentale. Cred că va fi posibil pentru oamenii în vârstă să-și reducă progresiv numărul de ore lucrate, să se reorienteze în unele cazuri spre meserii mai puțin fizice. Toate dovezile pe care le am indică o îmbunătățire a sănătății lor mentale”, a explicat pentru Europa Liberă profesorul Brendan Burchell, de la Universitatea Cambridge.
Franța: Proteste împotriva legii controversate
Controversatul proiect de lege din Franța ar ridica vârsta pensionării de la 62 la 64 de ani. Reforma ar crește și numărul de ani de contribuție la fondul de pensii necesari pentru a primi o pensie integrală.
Protestele din Franța privind creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. Sunt două săptămâni de când oamenii ies constant în stradă.
Reforma a trecut prin Senat cu 195 voturi pro și 112 contra, o victorie semnificativă pentru partidul lui Macron care, după alegerile din iunie, nu mai deține majoritatea parlamentară. Oponenții reformei sunt strânși și din extrema stângă, și din extrema dreaptă a eșicherului politic.
Francezii au ieșit în stradă cu sutele de mii, iar industrii cheie precum căile ferate și transportul aerian, sectorul energetic, chiar și gunoierii au îngenuncheat țara prin grevele lor. Pentru prima oară din 2010, toate sindicatele sunt de aceeași parte, în opoziție cu această reformă. Sindicaliștii spun că s-ar putea găsi alte surse de finanțare care să nu afecteze clasa muncitoare, de exemplu prin creșterea impozitului pe venit al bogaților.
Macron a refuzat să negocieze cu sindicatele.
Nu este prima oară când președintele francez propune o astfel de reformă - spre deosebire de propunerea sa din 2019 care nu presupunea creșterea vârstei de pensionare, de această dată se bucură de susținerea Senatului, iar proiectul nu mai este afectat de criza Covid-19.
În 2010, Nicolas Sarkozy a condus o reformă care a ridicat vârsta de pensionare de la 60, la 62 de ani.
Toți pensionarii din Franța primesc o pensie de la stat, fonduri care provin din contribuțiile celor care sunt angajați în acel moment, la fel ca în România. Însă întregul sistem este compromis, pe termen lung, datorită îmbătrânirii populației din întreaga Europă și a ratei scăzute de natalitate. Populația activă nu va mai putea susține financiar bugetul de pensii.
Dacă în 2000, în Franța existau 2,1 lucrători care contribuiau la sistem pentru fiecare pensionar, în 2020 rata scăzuse la 1,7 muncitori pentru un pensionar. Până în 2070, rata ar putea fi de 1,2 la 1.
Vârsta de pensionare din Franța este, deocamdată, una dintre cele mai timpurii din Europa.
Pensia medie din Franța este în jur de 1.400 de euro net lunar, la același nivel cu salariul minim. Reforma ar ridica pensia minimă de la 1.100 la 1.200 de euro lunar. Pensionarii din Franța au deja una dintre cele mai scăzute rate de sărăcie din Europa: 10,2%. În România, rata este de 19,6%.
Nivelul pensiilor diferă drastic între bărbați și femei, precum și între Paris și provincie. Dacă pensiile femeilor ajung la aproximativ 1.154 de euro lunar, pensia medie a bărbaților este de 1.931 euro.
Lucrurile devin mai echilibrate dacă femeile, care trăiesc în medie cu câțiva ani mai mult decât bărbații, primesc ajutor de urmaș. Parizienii au pensii mai mari cu 36-39% decât restul francezilor.
Planul lui Macron ar adăuga trei luni la vârsta de pensionare în fiecare an, până ar atinge 64 de ani, în 2030. Cei care nu vor îndeplini criteriul de vechime vor trebui să muncească până la 67 de ani. Pentru cei care au intrat în câmpul muncii în adolescență, va exista posibilitatea pensionării înainte de 64 de ani.
Criticii spun că măsura ar putea fi catastrofală pentru cei ce-și pierd slujbele după vârsta a doua, pentru că acei oameni au șanse foarte mici de a fi angajați din nou.
Conform unui studiu organizat de o platformă de angajare din Franța, în 2022, un sfert dintre aplicanții de peste 55 de ani spun că li s-a transmis direct că sunt prea bătrâni pentru a fi angajați. Din acest motiv, mai puțin de jumătate din francezi trec de la slujbă la pensie, petrecând cel puțin câteva luni în șomaj înainte să împlinească 62 de ani.
De asemenea, pentru mulți muncitori care îndură condiții fizice dificile, o vârstă mai mare de pensionare le poate pune în pericol starea de sănătate.
Această reformă ar fi în dezavantajul mamelor care și-au luat concediu de maternitate sau al celor care și-au întrerupt temporar cariera din varii motive, spun criticii.