Cum a devenit extracția cărbunelui din Valea Jiului o muncă în zadar

Conflictul din Valea Jiului, întreținut politic de anumiți actori interesați, nu are și un corespondent economic în realitate.

Potrivit unui studiu din 2019 al Centrului Român de Politici Economice, ca și în alte țări ale lumii, în România, sectorul minier a suferit etape de restructurare care au dus la scăderea ponderii cărbunelui în mixul energetic național, de la 40% în 2011, la 26,4% în 2017 și la reducerea producției de la 67,9 mii tone (2012) la 46 mii tone (2016).

Situația a fost și mai dezastruoasă în 2020. Astfel, anul trecut, potrivit unor calcule făcute de Economica.net pe baza datelor Transelectrica, în primele 11 luni din 2020, România a produs 47,9 TWh (adică 47.954 GWh de energie electrică). Centralele pe huilă în această perioadă au asigurat 596 GWh, adică 1,2% din producția totală a țării.

Raționamentul este confirmat de datele de la Institutul Național de Statistică pe 2020 care arată că producţia de energie din termocentrale s-a redus an de an cu aproape 15%, producţia de energie de la Cernavodă a crescut cu 1,7%. În același timp, producţia de energie eoliană a crescut cu 8% şi producţia de energie solară a crescut cu 1,5%.

Administratorul dezastrului

Societatea Comercială Complexul Energetic Hunedoara SA este o firmă sub autoritatea ministerului Economiei și este angajatorul celor patru mii de mineri din Valea Jiului. În prezent se află în procedură de insolvență. Potrivit raportărilor contabile de la data de 30 iunie 2020, CEH avea datorii comerciale în valoare de 294.017.000 de lei către furnizori, datoriile fiscale și cele privind asigurările sociale fiind de 1,79 miliarde de lei.

Subvențiile pentru investiții la 30 iunie 2020 erau de 288 milioane de lei, în timp ce pierderea raportată la jumătatea anului trecut era de aproape 217 milioane de lei.

Minerii din Valea Jiului s-au blocat în urmă cu trei zile în subteran deoarece angajatorul lor, CEH SA i-a anunțat că salariile vor întârzia cu 11 zile. După cum se precizează pe pagina de Facebook a sindicatului „Muntele”, minerii cer „demisia conducerii CEH, achitarea salariilor în două tranșe - avans și plată, achitarea tichetelor de masă și a transportului la și de la locul de muncă restante precum și plata la zi a ajutorului de încălzire”.

Întreaga zonă a Văii Jiului suferă și din cauza depopulării. În 1977, în perimetrul amintit locuiau 134.075 locuitori. Maximum de populație înregistrat a fost la recensământul din 1997, conform datelor Direcției de Statistică Județeană Hunedoara. Atunci au fost numărați 169.911 de locuitori. Ca efect al schimbărilor economice de după 1997, la nivel local și național, populația Văii Jiului a scăzut, ajungând la 139.718 de locuitori în anul 2015.

Strategie guvernamentală deficitară

Toate planurile guvernamentale prevăd că exploatarea cărbunelui va înceta până în anul 2030 în Valea Jiului. În acest sens se întocmesc diverse studii care adună concluzii deloc încurajatoare. Astfel, s-a constatat că „investițiile în Valea Jiului sunt supuse sistemului fiscal general, fără a beneficia de stimulente speciale. Chiar dacă impozitele locale sunt relativ mici, investitorii nu sunt dispuși să se relocheze sau să înființeze întreprinderi în Valea Jiului, în absența unui regim fiscal care să compenseze deficiențele zonei,” se arată în Strategia pentru tranziția de la cărbune în Valea Jiului, studiu amplu postat pe site-ul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.

Fără specialiști în fonduri europene

O altă particularitate a zonei este aceea că „fermierii locali nu fac parte din lanțurile de producție și distribuție, iar facilitățile locale de prelucrare lipsesc”. Analizând structura personalului principalelor primării din zonă, s-a observat că personalul primăriei implicat direct în activități de investiții și dezvoltare de proiecte finanțate internațional și achiziții publice este subdimensionat în comparație cu numărul total de angajați din primărie. „În Petroșani, 10 din 164 de angajați gestionează toate proiectele finanțate internațional. În mod similar, Petrila are 10 din 265 de angajați cu aceleași responsabilități. Orașele Lupeni și Vulcan au alocat doar 8 angajați, respectiv 7 angajați, în timp ce Aninoasa a raportat doar 4 care gestionează toate activitățile legate de finanțe, contabilitate, achiziții și investiții. În Uricani, toate proiectele de dezvoltare finanțate de UE sunt gestionate de 2 din 66 de angajați”, se mai arată în cel mai recent studiu privind problemele din Valea Jiului.

Strategii pe hârtie

Teoretic, România stă bine la capitolul închiderea minelor și a industriilor poluante. Are chiar și o Societate Națională de Închideri Mine Valea Jiului, SA. „o societate cu capital social integral al Statului Român și care are ca obiect principal de activitate: exploatarea rezervelor de huilă deschise, până la epuizarea acestora și închiderea etapizată a minelor”.

Directorii acestor structuri sunt plătiți cu sume între 40.000 și 65.000 de lei pe an, în funcție de vechime. Dacă declarațiile de avere sunt actuale, nu același lucru se poate spune despre strategiile și previziunile de pe site-ul companiei. Cele mai multe dintre date sunt vechi, ultimul audit intern fiind realizat în 2019. Planul de închidere al minelor este datat 2011. În 2020, cea mai mare achiziție publică a SNIMVJ a fost achiziția serviciilor de pază pentru mina Petrila, contract pentru care firma a plătit 115.000 de euro fără TVA.