Pe traseul de activistă civică, Weber s-a aflat până în 2004 de partea democrației liberale, a ideii că România are nevoie de euro-atlantism pentru a se dezvolta. A militat pentru o justiție independentă și egală pentru toți, împotriva foștilor colaboratori ai Securității și s-a plasat în zona opoziției dure, împotriva PSD și a tendinței acestei formațiuni de a se transforma în partid-stat.
După alegerile prezidențiale din 2004, Renate Weber s-a alăturat echipei de consilieri prezidențiali împreună cu Andrei Pleșu, Theodor Stolojan, Adriana Săftoiu. Și-a abandonat, astfel, fotoliul de președintă a Fundației Soros și poziția extrem de credibilă pe care o avea în societatea civilă pentru pentru a intra în zona politică.
S-a retras din funcția de consilier prezidențial pentru probleme juridice la sfârșitul anului 2005 „din motive de sănătate”. De fapt, disfuncțiile din administrația prezidențială erau tot mai evidente, fiindcă „preşedintele n-are nevoie de consilieri, ci mai curând de ordonanţe”, după cum a explicat Andrei Pleșu, care a plecat de la Cotroceni chiar mai repede decât Renate Weber. Ea nu a povestit niciodată public de ce și-a dat demisia, a avut gentilețea să păstreze tăcerea, deși după cum rezultă din cartea Adrianei Săftoiu, Cronică De Cotroceni, agresivitatea și vulgaritatea fostului președinte erau greu de suportat.
La scurtă vreme, Weber a trecut în barca lui Tăriceanu, care la rândul lui a rupt legăturile cu Băsescu și a început o relație de lungă durată cu PSD.
Această trecere pare să fi produs o schimbare importantă, care treptat a făcut-o să treacă în tabăra „celorlalți”, a celor care fac alianțe cu PSD, a celor care acceptă ideile populiste și iliberale ca supape politice. Renate Weber, aproape 10 ani președinta Fundației Soros a intrat 10 ani mai târziu în cercul mai larg al celor care îl acceptau pe Liviu Dragnea ca lider și pe Călin Popescu Tăriceanu, ca profet al decăderii pax-americana.
Chiar Weber, care a profitat ani la rând de educație și finanțare americane spune că proasta relație a României cu Rusia e cauzată de implicarea prea insistentă a SUA în regiune, iar această implicare ar avea legătură doar cu profitul:
„Știu că e partenerul nostru strategic…dar nu prea înțeleg ce anume înseamnă asta. Să dăm bani în neștire pentru industria de armament americană? Sincer, nu cred că aveam nevoie de asta. Înțeleg că ne apără de ruși. Dar mi se pare că asta se întâmplă pentru că noi i-am stârnit pe ruși cu instalarea scutului. Apropos, totuși…e defensiv sau cum? Sunt convinsă că Rusia are un interes major să destabilizeze Uniunea Europeană, inclusiv destabilizând state membre, în diferite feluri, iar noi suntem o bună țintă, dar întrebarea mea e cum ne-au ajutat până acum americanii să contracarăm acțiunile rușilor? Cum ne-au ajutat să nu mai fim vulnerabili la manipulările lor? Cumva cumpărând armament? Așa pare.”
Weber, care a câștigat în 2001 procesul împotriva lui Ion Cristoiu, ziaristul obligat să-i plătească, pe atunci redactorei șefe a Revistei 22, Gabriela Admeșteanu, 400 de milioane de lei, din pricina editorialului O doamnă căreia i-aș putea spune „fă”!, a fraternizat între timp cu adversarul ei de atunci: se susțin reciproc, iar sursa „Coroiu” pe care se baza Securitatea a devenit unul din locurile de unde-și transmite mesajele
Sub umbrela lui Tăriceanu, Renate Weber a avut două mandate în Parlamentul European, înainte să fie trimisă în fruntea Avocatului Poporului de PSD și ALDE. După cum s-a plâns Ludovic Orban „a fost aleasă pe listele PNL, după care a părăsit partidul şi a exportat traseismul politic la nivel european".
Weber vorbește calm, civilizat și argumentat, când își explică deciziile. Unele dintre ele mai au încă legătură cu militanta pentru drepturile omului de altădată, altele sunt, însă, doar comenzi politice, iar PNL are o listă cu motive pentru revocarea ei.
E posibil ca la mijloc să nu fie vorba despre o disonanță cognitivă, ci Renate Weber să creadă că ceea ce face acum e la fel de just și de important, ca ceea ce făcea înainte de 2004, cu mici modificări: Statele Unite nu sunt importante pentru România, ci doar se ocupă cu zgândărirea Rusiei, Curtea Constituțională e bine să fie în slujba PSD, iar dreptul oamenilor la infectare cu Covid-19 trebuie respectat.