În cea mai recentă luare de poziție rusească în materie de arme nucleare, președintele Vladimir Putin a sugerat, pe 25 septembrie, că Moscova ar putea folosi arme nucleare împotriva oricărui stat care atacă Rusia dacă țara respectivă este susținută de o putere nucleară.
Dacă Rusia ar lansa un atac nuclear masiv asupra Ucrainei sau Europei de Vest, continentul nu ar putea face mare lucru pentru a-l opri. Aceasta este opinia mai multor experți în materie de arme de distrugere în masă.
Pavel Podvig, cercetător la Institutul Națiunilor Unite pentru Cercetare în Dezarmare (UNIDIR), este considerat cel mai important expert occidental din lume în armele nucleare ale Rusiei.
El spune răspicat că, în ciuda verbiajului amenințător al Rusiei, nu există niciun indiciu că o astfel de catastrofă este aproape de a deveni realitate, dar redă o imagine sumbră a modului în care s-ar desfășura un atac nuclear asupra Europei.
„Dacă ar fi un fel de lansare masivă – sau ar fi fost lansate mai multe rachete [rusești] – atunci este aproape imposibil să se garanteze că toate vor fi interceptate”, spune el.
Calculele interne ale NATO prevăd că, în cazul unui atac total din partea Rusiei, blocul militar are „mai puțin de 5%” din apărarea antiaeriană necesară.
Sistemul NATO de apărare împotriva rachetelor balistice Aegis Ashore din sudul României. Alt sistem Aegis, controlat online, există în nordul Poloniei, din iulie 2024.
Se crede că Rusia deține aproximativ 1.700 de focoase nucleare în interiorul a peste 500 de rachete care pot fi lansate în câteva minute din hangare, lansatoare mobile, submarine și avioane. Statele Unite ar fi probabil ținta principală, dar se știe că multe dintre aceste rachete sunt destinate Europei.
Iar dacă barajele cu rachete sunt efectiv de neoprit, ce ar trebui să facă civilii în cazul unui atac nuclear?
Unele capitale europene au adăposturi nucleare din perioada Războiului Rece, care sunt refăcute discret. La Kiev, un buncăr nuclear a fost redeschis recent și pus la dispoziție pentru utilizare.
Un muncitor mătură intrarea în adăpostul Folimanka din Praga în timpul zilei porților deschise din 14 septembrie.
La Praga, o rețea de buncăre din timpul Războiului Rece a început să atragă interesul localnicilor după ce Rusia a invadat Ucraina, pe 24 februarie 2022.
Buncărele „sunt încă funcționale de la căderea socialismului și pot fi activate dacă este necesar”, a confirmat pentru RFE/RL Jan Mikes, șeful departamentului de gestionare a crizelor de la primăria din Praga.
O purtătoare de cuvânt a Serviciului de Pompieri din Republica Cehă a declarat pentru RFE/RL că, începând din 2023, serviciul a început să actualizeze „cerințele pentru sistemul de adăposturi și pentru adăposturile în sine”, fără a oferi prea multe detalii.
O ușă hidraulică la stația de metrou Dejvicka, proiectată să sigileze o secțiune a rețelei subterane din Praga în cazul unei lovituri nucleare. Ușa face parte din sistemul de protecție a metroului din perioada Războiului Rece.
În Valea Ahr din Germania, lângă Bonn, Heike Hollunder, directorul unui adăpost pentru bombe nucleare care funcționează acum ca muzeu, a raportat o creștere semnificativă recentă a vizitatorilor.
„Interesul a crescut, în special din partea tinerilor, din cauza războiului din Ucraina”, a declarat el pentru RFE/RL.«Ar putea încă folosi buncărul?»,« Există un buncăr nuclear pentru guvern la Berlin?» Acestea sunt întrebările”
Europa Liberă România a cerut detalii autorităților de la București și a verificat la fața locului mai multe adăposturi anti-aeriene menite să ofere soluții de urgență în cazul unor bombardamente.
Concluzia este că guvernul de la București nu cunoaște de fapt care este starea concretă în care se află cele 5.000 de buncăre de pe teritoriul României. Și nu avem semnale că situația s-ar fi îmbunătățit în ultima perioadă.
Cu excepția adăposturi aflate la subsolul unor clădiri de birouri foarte noi, probleme legate de ventilație, alimentare cu apă și electricitate sunt enorme. Iar comunicarea publică în materie tinde spre zero.
Îți mai recomandăm Unde te adăpostești în cazul unui atac? România are 5.000 de buncăre. Guvernul nu știe câte sunt 100% funcționaleDar în cazul unui atac nuclear, precauțiile diferitelor state și măsurile mai precar sau mai bine organizate sunt cel mai probabil inutile.
Podvig spune că un atac nuclear rusesc ar oferi prea puțin timp pentru a te putea refugia într-un adăpost.
De la lansare până la impactul asupra unei ținte din Europa Centrală ar dura „aproximativ 10 minute”, estimează Podvig.
Imagine a unei rachete rusești Topol-M pe un vehicul de lansare mobil
Statele Unite au o rețea de sateliți capabili să detecteze instantaneu o rachetă lansată, dar acel sistem ar fi probabil inutil pentru țările din apropierea Rusiei.
„Statele Unite au toate aceste tipuri de sisteme de avertizare - sateliții și toate astea. Dar m-aș îndoi că aceste informații ar putea fi partajate foarte rapid sau că ar fi partajate în vreun fel cu aliații SUA din Europa”, spune Podvig.
Ce ar putea face armele nucleare moderne orașelor este de neimaginat.
O singură rachetă rusească Topol-M ar exploda într-o minge de foc de un kilometru lățime și ar incinera orice ființă vie pe care o atinge. Pe o rază de 7 kilometri, nenumărați civili ar muri din cauza arsurilor grave și ar fi zdrobiți sub dărâmăturile clădirilor distruse de unda de șoc. Apoi ar urma radiația care ar satura locul exploziei și ar otrăvi aerul și apa.
Istoricul militar britanic Basil Liddel Hart a fost martor la un exercițiu de război din 1955 în care NATO a parcurs un scenariu de război nuclear la scară largă cu Uniunea Sovietică.
NATO a câștigat, dar pe măsură ce praful s-a așezat, aproape fiecare comoară a lumii occidentale a ajuns o ruină.
Hart a descris mai târziu experiența ca fiind „foarte tulburătoare”.
Victoria, scria el, „și-a pierdut sensul”. La ce bun să câștigi când totul e distrus?
Liderul sovietic Nikita Hrușciov, succesorul lui I. V. Stalin în fruntea Uniunii Sovietice, ar fi spus că, după un război nuclear total, „viii îi vor invidia pe morți”.
Radarul american conceput pentru a urmări ICBM-urile, transportat cu o navă la Pearl Harbor, Hawaii, în 2006
Podvig este precaut în a-și dezvălui propriile calcule.
„Încerc doar să nu mă gândesc la asta pentru că cunosc câteva scenarii catastrofale care arată chiar rău”, spune el.
La fel ca în perioada de tensiune maximă din vremea Războiului Rece, singura descurajare/deterrence puternică astăzi este distrugerea reciprocă. Propriile stocuri nucleare ale Occidentului, de sute de rachete nucleare, împreună cu o politică controversată de lansare în avertizare (LOW)* contribuie la scenarii înfricoșătoare. Iar acestea la precauție maximă, inclusiv în strategia de răspuns la amenințările lui Vladimir Putin.
Ce înseamnă, de fapt, LOW? Politica LOW permite Statelor Unite să lanseze lovituri de răzbunare înainte ca orice rachetă să aibă impact asupra teritoriului american, dacă sunt detectate rachetele. Politica ar împiedica propriile arme nucleare ale Americii să fie distruse, dar lasă deschisă posibilitatea unei erori care să pună capăt civilizației de pe glob.
În ciuda tensiunilor în continuă creștere dintre Rusia și Occident, Podvig spune că o apocalipsă nucleară rămâne o perspectivă îndepărtată.
„Cred că, înainte de a ajunge la asta, la posibilitatea reală, vom vedea destul de multe tipuri de pași de escaladare”, spune el.
Împreună cu retorica specifică, prezice Podvig, „am vedea niște mișcări de arme clasice și lucruri de genul acesta”.
El spune că este încrezător că este „foarte puțin probabil ca acest lucru să apară din senin”.
---