În anii '70 și '80, când mama mergea la mare cu bunicii mei, iar familia se dădea jos din trenul de Brașov, lumea se uita ciudat: toți erau înfofoliți cu pulovere. Puteau sta pe plajă toată ziua, fără să se ardă și, mai mult, se ungeau cu uleiuri care să ajute la absorbția soarelui.
„De mers la mare era în iulie și august. Cine se ducea în septembrie era... boem”, îmi spune mama.
La începutul anilor 2000, când am ajuns și eu, copil fiind, la mare, nu aveam voie la plajă la amiază – soarele era prea puternic. După ce mama, apoi și eu am făcut alergii la soare, vacanțele au început să se mute spre începutul sau sfârșitul sezonului estival.
„La Brașov, vara, puneai ceva pe tine seara. Nu mai știu când au început căldurile nebune. Acum ai senzația că îți fierb creierii în cap. Iar iarna... trebuie să fi trecut 10-15 ani de când am avut o iarnă cu zăpadă”, îmi amintește ea.
Acum, mama merge la mare echipată cu crema de soare, la sfârșitul lui septembrie sau la începutul lui octombrie. „Atunci pot sta și eu, cât de cât, la soare. De pe la 8 dimineața maximum până la 11:00. Apoi, de la 16:00 până mai pe seară. E mult prea cald”, explică mama.
Vacanțele în străinătate au ajuns și ele să fie făcute primăvara și toamna: în Balcani și în Cipru – în septembrie sau octombrie, în Portugalia, Italia sau Spania – în aprilie.
România nu este singurul loc care trece prin astfel de schimbări, iar mama cu siguranță nu este singura care le-a resimțit. E la fel în întreaga regiune sud-estică a Europei.
Anul acesta a fost cea mai fierbinte lună aprilie din istorie, iar Balcanii – una dintre regiunile europene care s-au încălzit cel mai mult. Începând din iunie 2023, fiecare lună a fost cea mai fierbinte din istorie.
Regiunea Balcanilor este printre cele vulnerabile în fața schimbărilor climatice – odată cu scăderea nivelului apei și deșertificare, de aici riscă să dispară ecosisteme întregi.
În timp ce Slovenia este țara cea mai rezistentă în fața dezastrelor naturale, restul zonei este amenințată de secetă. România are cel mai mare risc de incendii de vegetație și alunecări de teren din întreaga regiune.
Dacă țările UE din Balcani se supun (vor, nu vor) regulilor UE, care promovează conservarea naturii, cele din afara Uniunii au un progres mult mai lent.
„Regiunea Balcanilor de Vest este un punct fierbinte, cu o creștere alarmantă a temperaturii în întreaga regiune de 1,2 grade Celsius”, explică pentru Europa Liberă Frosina Antonovska, expert în politici de climă și energie la Climate Action Network (CAN) Europe, o coaliție a ONG-urilor de mediu și de dezvoltare din întreaga Europă care luptă pentru combaterea schimbărilor climatice.
Experta spune că regiunea s-ar putea încălzi cu 4 grade până la sfârșitul secolului, așa că este nevoie urgentă de măsuri de adaptare – sisteme de avertizare, infrastructură mai bună, folosirea mai înțeleaptă a apei și a terenurilor.
Dacă media anuală trece cu cel puțin 1,5 grade peste nivelul pre-industrial, schimbările climatice vor deveni dezastruoase.
Esența vieții, în pericol
Experta de la CAN Europe spune că apa este una dintre resursele în pericol din Balcani.
„Există riscul deficitului apei, din cauza agriculturii și a sectorului energetic, în paralel cu riscul de inundații. De cealaltă parte, faptul că agricultura din Balcanii de Vest se bazează pe ploaie lasă sectorul agricol vulnerabil în fața schimbării tiparului pluvial și a temperaturilor crescute”, explică Antonovska.
Balcanii de Vest sunt una dintre regiunile europene cele mai bogate în ceea ce privește apa dulce, o resursă importantă care este amenințată de secete, de poluarea pânzei freatice și de neglijența instituțională.
Tot în Balcani este și ultimul râu sălbatic al Europei, Vjosa, care traversează nord-vestul Greciei și Albania pe o distanță de 400 de kilometri fără a fi îngrădit.
Prin regiunea Balcanilor, zonă cu risc înalt de secetă, curge Vjosa - ultimul râu sălbatic al Europei.
Secetele din vară ar facilita inundațiile din alte anotimpuri și, odată cu ele, alunecările de teren și pierderea biodiversității. Efectele le-ar simți și oamenii care-și vor pierde recoltele, slujbele, casele sau viețile din pricina evenimentelor meteorologice extreme.
În mai 2014, o serie de inundații din sud-estul Europei a afectat 1,5 milioane de locuitori din Serbia, Bosnia și Herțegovina. Cel puțin 86 de oameni și-au pierdut viața și alți 30.000 și-au pierdut casele, în timp ce 52.000 și-au pierdut temporar slujbele și 125.000 de oameni au căzut sub linia sărăciei în urma catastrofei.
Problema orașelor
Problema Bucureștiului, junglă de betoane, nu este unică. Locuitorii orașelor din Balcani resimt cu toții și mai intens încălzirea climatică, din pricina planificării urbane haotice.
„Din cauza populației dense din zonele urbane, asfaltul și betonul păstrează căldura chiar și noaptea, cauzând efectul de insulă de căldură, ceea ce provoacă probleme de sănătate celor mai vulnerabili oameni. Planificarea urbană trebuie să înceapă urgent să ia în considerare aspectul climei”, atenționează Antonovska.
Parcul Natural Văcărești este una dintre puținele zone verzi mari din jurul Bucureștiului. Într-o acțiune de ecologizare din aprilie, 7,6 tone de deșeuri au fost adunate din parc.
Orașele din Balcani sunt foarte dens construite și duc lipsă de spații verzi.
În ultimele zeci de ani cartiere întregi care s-au înălțat fără ca cineva să se asigure că există suprafețe verzi – lipsesc exact zonele care ajută bunăstarea oamenilor și mai reduc, cât pot, din temperaturile și poluarea urbană, absorb apa pe timp de ploi intense și găzduiesc biodiversitatea orașelor.
Fiecare locuitor din București are la dispoziție sub 10 metri pătrați de spațiu verde. Toate celelalte capitale est-europene sunt, împreună cu multe din capitalele mediterane, codașe la spații verzi.
Tirana, capitala Albaniei și orașul în care locuiește o treime din populația țării, are jumătate de metru pătrat de spațiu verde pe cap de locuitor și o rată a poluării de cinci ori mai mare decât limita considerată sigură de Organizația Mondială a Sănătății. Între timp, centrul orașului se umple de zgârie-nori.
Belgradul, capitala Serbiei, are din ce în ce mai puțini copaci în centru – lucru vizibil prin comparația cu pozele de arhivă – și doar în ultimii 30 de ani orașul și-a pierdut 13% din zonele verzi urbane, în timp ce zonele locuite și infrastructura s-au extins cu 33%.
„Poluarea aerului din zonele urbane rămâne cea mai mare problemă pentru mediul din Balcanii de Vest”, adaugă Antonovska.
Poluarea și dependența de combustibili fosili
„Sursele poluării aerului sunt, în mare parte, aceleași care generează gaze cu efect de seră, adică producția de energie și căldură prin arderea cărbunelui și biomasei, precum și flota învechită de mașini”, spune experta.
Țările din Balcani încă sunt dependente de cărbune, petrol și gaz natural, iar sistemul energetic este învechit față de ce există în UE, în lipsa investițiilor statului sau a investitorilor străini. Tranziția verde a fost întârziată în Balcani din pricina războiului din Ucraina, moment în care guvernele au ales să prioritizeze stabilitatea prețurilor.
Cărbunele rămâne sursa principală de energie în țările non-UE din Balcani și generează trei sferturi din emisiile de gaze de seră din regiune, în timp ce poluarea generată de centralele termice se împrăștie în mediul din întreaga Europă. În Kosovo, 95% din energie vine din arderea cărbunelui.
Țările non-UE din Balcanii de Vest s-au angajat în 2020 la decarbonizarea sectorului energiei și transporturilor pe parcursul următorilor 30 de ani, coordonat cu eforturile europene de face Europa neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon.
Acest angajament face parte din eforturile țărilor de a se alinia mai îndeaproape la normele europene, o mișcare esențială pentru statele care aspiră să adere la UE.
Serbia - Protest al belgrădenilor, în noiembrie 2022, față de nivelul înalt al poluării.
Decarbonizarea nu se poate petrece ușor în Balcani, unde între 0,5% și 1,4% din toate slujbele din țară țin de industria cărbunelui.
Cu toate acestea, impactul poluării este enorm: față de cele 15.000 de slujbe în industria cărbunelui din Serbia, în jur de 11.000 de sârbi mor prematur în fiecare an din cauza poluării aerului.
Întreaga regiune a Balcanilor este în fruntea clasamentului european în ceea ce privește morțile premature din cauza poluării.
În lipsa unei rețele dezvoltate de transport public, oamenii din Balcani sunt dependenți de mașini, ceea ce menține ridicat consumul de petrol. Emisiile de gaze de seră se datorează în măsură de 14% transportului, o proporție care crește odată cu dezvoltarea regiunii.
În viitor, dacă Balcanii de Vest nu-și vor reduce dependența de cărbune și petrol, riscă să aibă probleme în parteneriatul comercial cu țările UE, pentru că acestea nu vor mai putea importa produse din țări care folosesc intensiv hidrocarburi.
Indiferența și alte priorități încetinesc progresul din Balcani
Locuitorii din Balcani sunt cel mai puțin preocupați de schimbările climatice dintre toți europenii, având griji mai urgente: sărăcia, foametea, lipsa slujbelor bine plătite.
„Țările din Balcanii de Vest sunt țări în curs de dezvoltare, care încă se luptă cu probleme precum democrația și statul de drept, așa că mediul nu este o prioritate la fel de urgentă ca și în restul Europei”, amintește Frosina Antonovska.
„Cu toate acestea, oamenii sunt din ce în ce mai conștienți, iar politicile se îmbunătățesc. Implementarea lor este cea deficitară”.
De exemplu, Belgradul, unde doar pe 2,83% din suprafața orașului sunt spații verzi publice, și-a propus acum cinci ani să dubleze această suprafață, dar încă nu a reușit. Zonele rezidențiale noi din Belgrad trebuie să includă o suprafață de cel puțin 23 de metri pătrați de zone verzi pe cap de locuitor.
Țările UE din estul Europei, inclusiv din Balcani, sunt cele mai încete la implementarea măsurilor verzi hotărâte la nivel european.
Aleșii din statele non-UE n-au implementat multe dintre măsurile cerute de Uniune, un proces foarte costisitor, din cauza problemelor economice, și pentru a menține liniștea în rândul alegătorilor. Aici este esențială susținerea financiară a Bruxellesului.
Economia circulară are și ea de suferit din cauza asta.
„Țările încă se bazează masiv pe gropile de gunoi, au rate scăzute de reciclare și multe deșeuri ajung în gropi ilegale. Gestionarea deșeurilor este o altă sursă majoră de poluare”, explică experta.
Poluarea dintr-ul lac artificial de pe râul Drina, din Bosnia, s-a strâns din amonte, din Serbia și Muntenegru. Toate gunoaiele riscau să infunde centrala hidroelectrică Visegrad în ianuarie 2024.
Doar în Kosovo, Bosnia, Albania și Macedonia există sute de gropi de gunoi ilegale, care ajung să otrăvească oamenii din jur după ce substanțele toxice se infiltrează în apă, în sol sau poluează aerul prin arderi.
Până și în România continuă aceste practici, chiar și în fața camerelor de filmat ale presei. În noiembrie, România a fost amendată cu 1,5 milioane de euro de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru că nu a închis 31 de gropi de gunoi neautorizate.
„Natura nu cunoaște granițe politice, astfel că poluarea are efecte transfrontaliere, mai ales asupra râurilor sau lacurilor împărțite de mai multe țări, asupra speciilor migratoare sau asupra poluării aerului. Când vine vorba de pierderea biodiversității sau de ținta de neutralitate carbonică, acțiunile țărilor non-UE sunt la fel de importante pentru Europa ca și eforturile UE”, conchide Frosina Antonovska, expertă în politicile de mediu din regiunea Balcanilor de Vest la CAN Europe.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.