De ce și cum ascunde propaganda rusă eșecurile Moscovei pe front

Ucraina anunța miercuri seară că a lovit cu rachete și a avariat crucișătorul „Moscova”. Este vorba despre celebra navă-amiral a flotei ruse din Marea Neagră care ar cerut marinarilor de pe Insula Șerpilor să se predea și care a primit celebra replică.

Potrivit consilierului prezidențial rus Oleksii Arestovici, nava ar avea un echipaj de 510 marinari, iar salvarea lor ar fi dificilă, din cauza vremii rele.

Timp de câteva ore, Moscova nu a comentat deloc informația apărută, apoi Ministerul Apărării de la Moscova, citat de Tass, a anunțat că „crucișătorul din flota Mării Negre a fost serios avariat ca rezultat al exploziei muniției de la bord, care a fost provocată de un incendiu, iar echipajul a fost evacuat”.

„Imaginea pe care dorește să o ofere acest regim este cea a unei autocrații eficiente, construite în termenii opoziții ideologice culturale, civilizaționale și militare ireductibile cu Occidentul”, arată istoricul Cosmin Popa poziția Kremilnului.

El spune că, în momentul de față, se vede foarte clar că „proiecția propagandistică nu poate fi susținută în niciun fel de acțiunile concrete pe plan militar, politic și economic ale acestei țări, iar scufundarea crucișătorului Moscova este unul dintre actele cele mai încărcate simbolistic din acest război”.

Ulterior, Ucraina a scos imagini în care se vedea clar cum crucișătorul este bombardat. Moscova nu le-a mai comentat.

Istoricul Cosmin Popa spune că bombardarea crucișătorului are o valoare simbolică pentru armata rusă.

„Crucișătorul Moscova a mai fost scufundat o dată în septembrie 1941, în cursul unei încercări de bombardare a coastei românești, în Al Doilea Război Mondial. Practic, nu s-a știut mai nimic despre locul exact al scufundării navei ea fiind reperată acum aproximativ patru ani în cursul unei expediții de identificare a urmelor celui de al Doilea Doilea Război Mondial”, precizează Popa.

Nu există unanimitate nici acum printre istorici cu privire la modul în care s a produs scufundarea crucișătorului Moscova la 1941.

„Scufundarea de acum este și mai dureroasă pentru Moscova pentru că scufundarea vine din partea unei țări care practic nu deține, la Marea Neagră, flotă militară în adevăratul sens al cuvântului, asta este Ucraina. Asta arată încă o dată incapacitatea tehnică, militară și de gândire a Moscovei de a întreține și de a acționa în termenii de mare putere cu ajutorul flotei ceea ce înainte de toate arată limitele puterii militare Rusești”, arată istoricul Cosmin Popa valoarea istorică a loviturii Ucrainene.

Poziția Rusiei, spune Popa, nu face altceva decât să continue imaginea invincibilității armatei ruse, o armată rusă care nu era nimic altceva decât prelungirea brațului armat al regimului Putin.

Nu este prima dată când Rusia are poziții confuze după ce este atacată de Ucraina. Pe 30 martie, orașul rus Belgorod aflat aproape de granița cu Ucraina a fost zguduit de explozii deosebit de puternice. Inițial. agențiile de presă ale Moscovei au spus că a fost un bombardament ucrainean, dar apoi au lansat ideea că depozitul de muniție rusesc a explodat din cauza unor greșeli de manevrare.

„Sigur că loviturile ucrainene au o importanță militară, însă ele sunt limitate din acest punct de vedere pentru că lanțurile logistice rusești sunt mult mai lungi și pe distanțe mult mai mari decât poate ajunge vreodată capacitatea ucraineană de lovire”, explică Popa.

„Ele au o importanță psihologică asemănătoare cu raidul de aviație americană întreprins deasupra capitalei Japoniei în zilele următoare după lovitura de la Pearl Harbour și anume aceea de a restaura încrederea și de a consolida moralul unei armate și a unei populații care se opun din toate puterile agresiunii rusești, iar loviturile ucrainene pe teritoriu rusesc și îndeplinesc cu brio această funcție.”, adaugă istoricul.

Nici în ceea ce privește agresiunile făcute de armata rusă în momentul ocupației unei părți a teritoriului ucrainean, Moscova nu le recunoaște. Despre atrocitățile din Bucea, Kremlinul spune că au fost înscenate de către armata ucraineană. La fel și bombardarea maternității din Mariupol.

„Este normal să se întâmplă așa pentru că, începând din 2014, susținătorii lui Putin au fost alimentați cu această imagine a extraordinarei puteri militară rusești, așa cum se exprima unul dintre propagandiștii preferați ai lui Putin și care spunea că ajunge doar să ridicăm sprânceana în direcția Ucrainei și apoi aceasta va înțelege. Or, realitatea militară a arătat că trebuie mai mult decât această sprânceană ridicată în direcția Ucrainei”, concluzionează Popa

Într-o analiză despre limbajul folosit de Rusia în propagarea propriilor idei în interiorul federației, Conversation, o platformă concepută de academicieni și ziariști pentru explicarea unor teme de interes, arată că „războiul sângeros și teribil din Ucraina a fost însoțit de un război al cuvintelor.”

Platforma arată că unul dintre cuvintele mai des auzite în mass-media rusă este vranyo, care înseamnă „minciună”.

Guvernul și mass-media ruse l-au aruncat asupra Ucrainei și aliaților săi, acuzându-i că exagerează efectele devastatoare ale „operațiunii sale militare speciale”, în timp ce vorbitorii de rusă din Ucraina l-au folosit pentru a descrie explicațiile alternative aparent nepotrivite ale Rusiei pentru distrugerea produsă în Bucha, Mariupol și în alte părți.

Vranyo, totuși, nu este la fel de simplu ca doar o „minciună” – înseamnă mai mult decât atât.

Vranyo este un substantiv format dintr-un verb diferit, vrat’. Acest verb înseamnă și „a minți”, dar are o aromă mai colocvială, peiorativă. Vranyo are un sentiment disprețuitor: este o minciună pe care nimeni nu ar lua-o în serios, o scuză sau o abatere de responsabilitate, arată experții citați de Conversation.

Practic, multitudinea de negări ale faptelor dovedite și discreditarea adversarului prin folosirea ce cuvinte peiorative au rolul de a reașeza Rusia și armata ei în poziția de lider de neînvins, lucru dorit pe deplin de Moscova, în ciuda evidenței.