De-a lungul timpului, în România, zeci de sportivi au fost implicați în asemenea cazuri. Printre aceștia se numără gimnasta Andreea Răducan, fotbalistul Adrian Mutu și boxerul Lucian Bute.
Cel mai recent incident de acest tip o are în mijloc pe tenismena Simona Halep, locul 10 WTA. După ce testul doping, efectuat la campionatul US Open a ieșit pozitiv, acesta a fost suspendată și riscă să nu mai practice tenisul.
Simona Halep a scris pe Facebook că „nu a consumat niciodată, în mod conștient, vreo substanță interzisă”.
Între 2019 și 2021, în România au existat 117 cazuri de încălcări ale reglementărilor anti-doping, la care se adaugă 80 de cazuri de confiscări de substanțe interzise. În această perioadă, în rândul handbalului și culturismului au fost găsiți cei mai mulți sportivi care au apelat la doping.
Este vorba de o problemă nu doar națională, ci mondială, ce a devenit în ultimii ani o problemă de sănătate publică, care afectează toate disciplinele sportive, spune Gabriela Andreiașu, director general al Direcției de Testare, Anti-Trafic Substanțe Interzise, Relații Publice și Internaționale din cadrul Agenției Naționale Antidrog (ANAD).
Europa Liberă a stat de vorbă cu aceasta pentru a vedea, printre altele, de ce sportivii apelează la asemenea practici, ce cantitate de substanță interzisă trebuie să fie găsită în corpul unei persoane ca să fie suspendată din activitate, cum se falsifica un test antidoping în trecut, pe ce criterii sunt aleși cei testați și cum se acționează în situații în care sunt implicați minorii.
Îți mai recomandăm One-to-One | Gică Popescu: Cei care conduc fotbalul aduc frica în vestiare. O să plângem când va fi prea târziuEuropa Liberă: Ce înseamnă când testele de doping ale unui sportiv ies pozitive? Ce implicații are un astfel de incident?
Gabriela Andreiașu: Substanțele acestea sunt interzise sportivilor pentru că îndeplinesc niște condiții. Odată că afectează grav sănătatea, cresc în mod artificial performanța și contravin spiritului sportului curat.
Dacă două dintre aceste criterii sunt îndeplinite, o substanță intră pe lista interzisă și de cele mai multe ori ne gândim la efectele adverse asupra sănătății, și apoi la consecințele din punct de vedere sportiv. Pentru că orice substanță pe care un sportiv o folosește în scop de dopaj are efecte secundare, produce alte patologii, care se tratează cu alte substanțe - unele pe listă sau nu.
Deci este un cerc vicios, iar accentul se pune pe sănătate. Acest fenomen de luptă împotriva dopajului în sport și a traficului ilicit de substanțe interzise se concentrează asupra sănătății, pentru că vorbim de un fenomen devenit o problemă de sănătate publică.
Europa Liberă: Într-o postare, Simona Halep spunea că nu a consumat în mod conștient substanțe interzise. Există posibilitatea ca o persoană să ia fără cunoștință de cauză aceste substanțe?
Gabriela Andreiașu: Ceea ce a spus Simona poate că așa este. Urmează să demonstreze lucrul acesta. Ce mă întrebați dumneavoastră se poate întâlni în cazul suplimentelor nutritive, care de cele mai multe ori au etichetate doar anumite ingrediente. Nu au etichetate toate ingredientele, unele dintre ele fiind interzise. Cu intenție sau fără intenție, sunt introduse în acele suplimente nutritive.
Modul în care se fabrică aceste suplimente nutritive este diferit de modul în care se fabrică medicamentele. Controlul producției este diferit, nu se supun acelorași rigori și ca atare există acest risc ca în suplimente să existe și substanțe interzise, care nu sunt etichetate.
Și riscul ca un sportiv să consume un astfel de supliment și să iasă pozitiv este foarte mare, iar Agenția Mondială Antidoping transmite mesaje foarte clare cu privire la riscul utilizării acestor suplimente nutritive care pot conține substanțe interzise.
De cele mai multe ori, contaminările sunt pe steroizi anabolici, androgeni și stimulente. Steroizii anabolicii și androgeni sunt substanțele cu efecte secundare foarte grave asupra sănătății.
Europa Liberă: În acest caz, al Simonei Halep, ar fi vorba despre o substanță folosită pentru a trata anemia. Care este procedura în cazul substanțelor cu uz terapeutic?
Gabriela Andreiașu: Evident, sportivii se pot îmbolnăvi, ca și noi, că sunt până la urmă oamenii și au dreptul să folosească substanțele care sunt pe lista interzisă, dar numai pe baza unei proceduri de scutire, de uz terapeutic.
Adică îi prescrie medicul un tratament, verifică dacă medicamentele prescrise sunt sau nu interzise și dacă sunt interzise trebuie să solicite scutirea de uz terapeutic. Este o procedură care nu e foarte greoaie.
În cazul sportivilor de nivel național, se completează un formular, se atașează dosarul medical sau scrisoarea medicală, se transmite agenției, iar noi transmitem comisiei de acordare a scutirilor de uz terapeutic.
Dacă sportivul este de nivel internațional, aceeași procedură se desfășoară, dar la nivelul federației internaționale de specialitate.
După aceea, toate datele se introduc în platforma Agenției Mondiale Antidoping, care generează o altă decizie, decizie care spune de când până când este valabilă sau utilă utilizarea tratamentului, perioada de începere și perioada de expirare. Dacă are nevoie de prelungirea tratamentului, sportivul face o altă solicitare pentru prelungirea tratamentului. Deci există posibilități și au de unde să se informeze.
Europa Liberă: Ce cantitate de substanță interzisă trebuie să fie găsită în corpul unui sportiv pentru ca acesta să fie suspendat?
Gabriela Andreiașu: Majoritatea substanțelor din lista interzisă sunt fără prag, adică simpla prezență este considerată dopaj, chiar și urmele de ordinul nanogramelor sau picogramelor.
Sunt câteva substanțe pe lista interzisă care sunt permise până la un anumit prag, dar aici vorbim de substanțe care sunt utilizate în mod frecvent pentru răceală sau pentru tratarea astmului. Acelea sunt permise cu prag, dar sunt doar două sau trei secțiuni și din acele secțiuni, din lista interzisă, numai unele dintre acele substanțe sunt permise până la o anumită concentrație.
Europa Liberă: Conform regulilor Agenției Naționale Antidoping, un sportiv poate fi testat oriunde și oricând. Sunt necesare probe de urină și de sânge. Cum este selectat un sportiv pentru acest test?
Gabriela Andreiașu: Noi ne întocmim un plan național anual de testare pe baza unui program de evaluare a riscurilor la dopaj. Avem niște criterii bine stabilite în standardul internațional pentru testare și investigații, cu factori pe care trebuie să-i luăm în considerare când evaluăm riscuri la dopaj pe fiecare disciplină în parte.
După aceea știm că avem un număr de probe de recoltat pe an, și anume 3.000 de probe, pentru că suntem obligați să dăm laboratorului din București 3.000 de probe pentru menținerea acreditării. Facem evaluarea riscului la dopaj pe fiecare disciplină și, raportat la numărul de 3.000 de probe, programul ne indică numărul de probe pe fiecare disciplină.
La fiecare disciplină sportivă avem un responsabil care contactează federația națională sau cluburile. Verificăm calendarele competiționale interne, internaționale, programele de pregătire și stabilim niște loturi.
În funcție de lotul de care aparține fiecare sportiv, primim informații de localizare pentru ei. Iar planificările pentru testare sunt efectuate în funcție de localizările lor și de perioadele în care considerăm că ar utiliza aceste practici de dopaj, cum ar fi participări la evenimente internaționale sau pregătiri pentru astfel de evenimente,
Europa Liberă: Există și situații în care testele pot fi falsificate, cum ar fi ca sportivul să folosească probele altui jucător. V-ați confruntat cu asemenea situații?
Gabriela Andreiașu: Am avut, într-adevăr, substituiri de persoane. Am avut o situație în care un sportiv a venit cu un recipient în care avea probă de urină, un perfuzor, și când a emis proba, a emis-o din acel recipient.
Ofițerul și-a dat seama, pentru că și comportamentul sportivului se schimbă atunci când încearcă să ne păcălească. După ce a emis proba în paharul respectiv, l-a rugat să îi pună paharul de urină pe mână și paharul nu era cald, adică urina nu era caldă.
Proba respectivă a fost luată, a fost sigilată și sportivului i s-a cerut o probă din propriul organism. A dat-o și apoi în laborator s-au comparat probele, pentru că se poate face testul ADN. Am identificat că proba respectivă nu era din corpul sportivului, aparținea cuiva de sex feminin. Asta s-a întâmplat în 2007.
Europa Liberă: La începutul anului, la Jocurile Olimpice de la Beijing, patinatoarea Kamila Valieva, de 16 ani nu a trecut de testul antidoping. În România cum se acționează în cazul în care sunt implicați minori?
Gabriela Andreiașu: În cazul în care sunt implicați minori, trebuie să aplicăm aceeași regulă, pentru că suntem țară semnatară a Codului Mondial Antidoping. Asta înseamnă că toată legislația internațională este transpusă în legislație națională.
Europa Liberă: Despre amploarea fenomenului dopingului în România: în 2019 au fost 40 cazuri, în 2020 de 23, iar în 2021 de 54 de astfel de situații. De ce credeți că în 2021 numărul de încălcări a fost mai mare?
Gabriela Andreiașu: Sunt două motive. Odată că a fost anul 2020, în care nu am recoltat atât de multe probe, pentru că am fost toți în pandemie și atunci toți sportivii au fost izolați. Testările nu s-au putut efectua conform programului, pentru că am avut acele restricții și am avut implicații clare de la Ministerul Sănătății și Organizația Mondială Antidoping cu ce trebuie să facem.
Toate țările, la nivel mondial, și-au redus programele de testare doping, iar în anul următor am identificat mai multe persoane, fie de la aceeași echipă sau de la aceeași disciplină sportivă, cu steroizi anabolici androgeni, pentru că au avut nevoie să-și revină într-o anumită formă și să participe la competiții sau să se integreze în anumite echipe, dacă vorbim de jocurile de echipă. Atunci ăsta a fost impactul.
Europa Liberă: Între 2019 și 2021 au avut loc 80 de cazuri de confiscări de substanțe interzise, dintre care cele mai multe în 2021. Ce măsuri au fost luate în această privință și ce măsuri a luat ANAD pentru a combate fenomenul?
Gabriela Andreiașu: Din 2021, substanțele de pe lista interzisă au fost împărțite în două categorii: cu grad mare de risc și cu risc.
Substanțele cu grad mare de risc, dacă sunt confiscate de la punctele vamale, sunt distruse de către autoritățile vamale și de poliție. Celelalte, care sunt doar substanțe de risc, stimulente sau alte substanțe care nu au același grad de periculozitate, sunt distruse de către agenție, dar tot cu reprezentanți din celelalte structuri.
Pentru traficul de substanțe interzise, de anul trecut, a fost incriminată fapta, schimbată de la contravenții la infracțiuni, deci persoanele care sunt prinse cu aceste fapte intră la pușcărie.
Asta a fost măsura care a fost luată anul trecut și schimbată cu greu, dar a fost schimbată pentru că după ce persoanele își primeau amenda, își vedeau de treabă în continuare.
Europa Liberă: Conform statisticilor ANAD, cele mai multe cazuri de încălcări ale reglementărilor anti-doping au fost întâlnite în sporturi precum handbal (24), culturism (23), rugby (14) și atletism (13). De ce în cazul acestor sporturi există mai multe încălcări decât în rândul altor discipline?
Gabriela Andreiașu: Cele pe handbal au legătură cu toate jucătoarele de handbal de la Corona Brașov, care au fost supuse unei terapii cu laser intravenos, metodă interzisă. Și toate sportivele au fost sancționate în același timp, în mod diferit, în funcție de gradul de vinovăție.
Însă s-a negociat foarte mult cu Agenția Mondială Antidoping ca ele să nu primească patru ani de suspendare, pentru că medicul a recunoscut, staff-ul din cadrul clubului la fel. Și cu toate acestea, sportivele au fost sancționate, pentru că există principiul responsabilității stricte.
Sportivii sunt strict responsabili de ceea ce intră în organismul lor sau ceea ce își fac. Erau sportive foarte bune, de nivel înalt, și atunci trebuiau să verifice ceea ce li se administra sau li se recomanda ca terapie.
Referitor la celelalte discipline, sunt discipline la care se consumă în mare steroizi anabolici androgeni. Culturismul, de exemplu - ei nu au numai steroizi, au și diuretice, și hormoni și modulatori metabolici.
Unii refuză controale doping, spunând că nu mai e nevoie să se irosească bani pe analize. Din acest motiv, statisticile noastre cresc pe culturism. Și cu cât avem mai multe cazuri într-un an, cu atât vom avea un număr mai mare de probe de testat la culturism pentru anul următor, când vom face planul și evaluarea riscului la dopaj,
Fiind numărul mai mare de testări există și probabilitatea să avem un număr mai mare de cazuri. Totul este ascendent la acest fenomen.
În cazul rugby-ului, vorbim de sportivi care au nevoie de masă musculară și forță. La ei, substanțele care au fost identificate au fost de la steroizi anabolici androgeni, până la stimulente - în concentrații diferite.