Linkuri accesibilitate

One-to-One | Gică Popescu: Cei care conduc fotbalul aduc frica în vestiare. O să plângem când va fi prea târziu


Gheorghe Popescu, fostul căpitan al naționalei de fotbal a României, critică faptul că, în ultimii 30 de ani, niciun guvern al României n-a avut ca prioritate sportul.

Gică Popescu spune în interviul „One-to-One” de la Europa Liberă că la echipa națională de fotbal va fi din ce în ce mai rău, dacă România nu pune în fruntea fotbalului oameni care au curaj și o altă viziune. E nevoie de un nou început în sport, spune fostul căpitan al Barcelonei.

În anii ‘90, cu Muntengru, aveam o singură problemă, spune Gheorghe Popescu: scorul, diferența de scor în favoarea noastră. „Nu m-am gândit vreodată că putem să ajungem la un nivel atât de scăzut încât să ne bată Muntenegru la 3-0. Mă uitam și parcă eram într-un vis urât din care voiam să mă trezesc”.

Gică Popescu crede că e nevoie ca Guvernul României să se întoarcă acum cu fața către sport, să conceapă o strategie care să fie acceptată de Parlament și timp de 10 ani, sportul să fie „biblie”.

  • Despre educația copiilor: Antrenorii trebuie să educe copiii în așa fel încât să nu le fie frică de niciun adversar, să nu aibă acest complex de inferioritate. Nu contează că ai în față un tricou al Franței, al Italiei, al Braziliei. Nu contează emblema pe care o are adversarul pe piept, ci contează ceea ce faci pe teren;
  • Despre schimbări în conducerea FRF: Dacă nu vom începe să muncim, să facem o strategie, o să plângem peste ani și ani, când va fi prea târziu. Eu nu văd nicio speranță. Dacă în opt ani de zile nu s-au făcut lucruri, de ce să am speranțe că se vor întâmpla în următorii patru ani?
  • Despre candidatura la FRF: Este un obiectiv pe care l-am avut acum câțiva ani. Nu mai am motivație. Mi-e teamă că ai nevoie de un timp lung pentru a redresa nenorocirile care s-au întâmplat la nivel de fotbal românesc. Nu mai am nervii necesari pentru așa ceva;
  • Mesajul pentru copiii și tinerii fotbaliști: În niciun vestiar în care am fost nu m-am considerat inferior, nu m-am considerat inferior nici olandezilor, nici brazilienilor, nici portughezilor, nici italienilor, nimănui. Nu trebuie să ne considerăm inferiori. Am devenit căpitan la Barcelona după șase luni de zile. De ce? Pentru că am crezut în valoarea mea;
  • Despre David Popovici: Performanțele lui vor rămâne, bineînțeles, dar eu rămân cu băiatul Popovici, cu educația extraordinară pe care a primit-o de la părinții lui. E un etalon în ce privește viziunea pe care o are în afara sportului. El vorbește despre sănătate, despre a atrage tinerele generații către sport, iar acestea, credeți-mă, sunt mult mai importante decât ceea ce face el în bazin;

Europa Liberă: Domnule Popescu, ați avut o atitudine critică la adresa naționalei de fotbal a României după înfrângerea cu Muntenegru. Spuneați că jucătorii sunt corigenți la atitudine, au o atitudine nesimțită atunci când vin la națională, nu sunt competitivi. Cum s-a ajuns la felul în care arată și joacă naționala de fotbal a României?

Gică Popescu: Mi-e teamă că nu avem timpul suficient pentru a face o analiză a fotbalului românesc. Lucrurile nu s-au întâmplat de azi pe mâine. Este o perioadă mai lungă de când echipa națională e într-o lipsă de rezultate vizibile.

Gică Popescu: naționala de fotbal are nevoie de alți conducători
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:00 0:00

Acum câțiva ani, spuneam că încă este bine, fotbalul românesc încă este bine. Acum aș spune același lucru. Încă este bine. Se poate și mai rău.

Eu am o anumită idee legată de ce s-ar putea face, dar nu avem timpul necesar și nici nu am poziția prin care să pot să influențez într-un mod pozitiv viitorul fotbalului românesc.

Eu pot accepta diferența valorică a adversarului, dar lipsă de atitudine, atunci când îmbraci tricoul naționalei, mie îmi este foarte greu să accept.

Europa Liberă: La FRF ce ar trebui să se întâmple? Unde a greșit Federația Română de Fotbal?

Gică Popescu: Dumneavoastră mă provocați să fac consultanță, dar consultanța se plătește și nu am fost plătit de Federația Română de Fotbal să fac consultanță. Deci, dacă vor veni vreodată și vor dori să afle părerea mea, consultanța se plătește.

Europa Liberă: Dar e ceva ce ați văzut greșit la jocul naționalei. Ce scârțâie?

Gică Popescu: Din păcate, nu am văzut prea multe lucruri pozitive, ca să vorbesc de cele negative. Însă, așa cum ați spus mai devreme, lucrul care pe mine m-a deranjat cel mai mult este lipsa de atitudine, lipsa de curaj.

Eu pot accepta diferența valorică a adversarului, dar o lipsă de atitudine, atunci când îmbraci tricoul echipei naționale, mie îmi este foarte greu să accept.

Europa Liberă: Lipsa aceasta de atitudine, frica, lipsa curajului, de unde vin?

Gică Popescu: Mi-e teamă ca o bună parte să nu vină cumva din lipsa de valoare. În momentul în care nu ești sigur pe tine, în momentul în care simți că adversarul te domină, intervine această teamă, această lipsă de personalitate. S-ar putea să vină și de la lipsa de valoare.

Europa Liberă: Și care e soluția? Schimbarea jucătorilor?

Gică Popescu: Nu știu dacă mai avem cum să schimbăm pe cineva cu altcineva. Pentru că de când a venit actualul selecționer al echipei naționale cred că s-au rulat mai bine de 30 de jucători.

Nu știu de unde am putea să găsim alții pe care să-i rulăm cu acești 30 de jucători, care au fost rulați în meciurile echipei naționale de când a venit Edi Iordănescu.

Europa Liberă: Lipsa de valoare vine și din faptul că, poate, părinții nu se ocupă suficient sau, dimpotrivă, părinții se ocupă mult mai mult acum?

Gică Popescu: Părinții se ocupă de jucători înainte de a ajunge la echipa națională. Când ești junior, când joci în loturile de juniori, atunci se ocupă părinții. Mulți dintre jucătorii de echipă națională au familii, au copii, la rândul lor, deci nu cred că este menirea părinților să vină să influențeze evoluțiile jucătorilor de echipă națională.

Luai gentuța, o puneai pe spate, plecai la stadion, o jumătate de oră de mers pe jos, în teniși, în ploaie, vânt, mergeam la antrenamente. Noi făceam perioada de juniorat cu o pereche de teniși în picioare.

Asta se întâmplă în anii de juniorat și este normal să se întâmplă așa și oricum se întâmplă mult mai mult decât se întâmpla în perioada noastră, când părinții nici măcar nu știau unde este stadionul.

Luai gentuța, o puneai pe spate, plecai la stadion, o jumătate de oră de mers pe jos, în teniși, în ploaie, vânt, mergeam la antrenamente. Părinții nu știau de lucrul acesta.

Acum, nu este un lucru rău că părinții sunt preocupați mult mai mult de partea sportivă, că își iau copiii, îi urcă în mașină, îi duc la stadion, îi așteaptă, le cumpără echipament. Noi făceam perioada de juniorat cu o pereche de teniși în picioare.

Europa Liberă: Și atunci fisura unde se produce? E ceva ce le-ați recomanda antrenorilor care îi pregătesc pe copii?

Gică Popescu: Să-i educe în așa fel încât să nu le fie frică de niciun adversar. Nu contează că ai în față un tricou al Franței, al Italiei, al Braziliei. Nu contează emblema pe care o are adversarul pe piept, ci contează ceea ce face pe teren.

Noi trebuie să ne educăm copiii astfel încât, atunci când intră pe teren, indiferent pe cine au ca adversar, să nu aibă acest complex de inferioritate. În epoca comunistă exista. Nu mai există acum. Suntem membri în Comunitatea Europeană, suntem europeni cu toții.

Curaj, personalitate. Asta se învață la juniori.

Nu poate să existe la noile generații acest complex de inferioritate și ei trebuie educați în așa fel încât să înțeleagă că nu emblema de pe piept joacă, ci ceea ce faci pe teren.

Curaj, personalitate. Asta se învață la juniori. Dacă nu îi educi așa atunci când sunt juniori, după aceea, la echipa națională sau în momentul în care devin seniori, vor juca tot timpul cu această teamă, se uită la adversar, se uită la tricou, se uită la emblema de pe piept și atunci se sperie. Ei trebuie educați să aibă personalitate, indiferent de adversarul pe care îl au în față.

Europa Liberă: Anul trecut, la Euro, am văzut cum Ungaria a fost egala Franței și a Germaniei. Acum vedem Ungaria învingând Anglia cu 4 la 0. Ungaria, o națională pe care România a privit-o de sus. E ceva ce putem învăța de la ei?

Gică Popescu: Sigur că da. Investițiile în sport. Ungaria are un program, o strategie națională pentru sport, de care se ține foarte bine și este un exemplu de urmat. Așa cum ați spus, naționala Ungariei a fost prezentă la Campionatul European, ultima ediție. Are echipă în Champions League, domină Liga Națiunilor. Acesta este rezultatul unor investiții și al unui plan de care se țin de foarte mult timp și bravo lor!

Europa Liberă: În ultimii ani, în Liga I, a existat regula folosirii unui anumit număr de jucători sub 21 de ani în meciuri. Cum vedeți regula?

Gică Popescu: Este o regulă bună pentru că dă posibilitatea jucătorilor tineri să joace în prima ligă. Nu sunt de acord cu antrenorii care schimbă în primul minut un jucător sub 21 de ani cu altul sub 21 de ani și, după aceea, această regulă nu produce efecte.

Deci, a introduce jucători tineri este un lucru bun. Probabil că această regulă a fost un factor pozitiv la rezultatele echipei naționale sub 21 de ani.

Eu întotdeauna am fost adeptul jucătorilor tineri. Am învățat în fotbalul olandez că nu trebuie să te uiți niciodată în pașaportul fotbalistului, ci trebuie să te uiți ce face pe teren. Nu e diferență mare între jucătorii juniori și jucătorii seniori. Mi-aduc aminte, Farul Constanța, echipa al cărei președinte sunt, a jucat la CFR Cluj cu patru juniori în prima repriză și i-am dominat copios.

Deci, nu este nicio diferență, vă spun eu, între juniori și cei cu experiență, trebuie doar să le dăm încredere acestor copii, să nu îi considerăm inferiori celor mai în vârstă și să le dăm încredere să poată să își pună în aplicare tot bagajul fotbalistic pe care îl au.

Jucătorii mari, după o anumită oră, când vine seara, închid telefonul, nu se mai uită, pentru că le cauzează din punctul de vedere al odihnei și adorm mai greu.

Europa Liberă: Dacă n-ar exista regula aceasta, cluburile oare ar mai lua tineri în echipă?

Gică Popescu: Multe dintre ele, nu, în special, echipele care joacă la vârful clasamentului, echipe care își doresc să câștige campionatul și urmăresc, în primul rând, realizarea obiectivului.

Nu au un plan sau o strategie așa cum avem noi, de exemplu, la Constanța. Pentru noi, o prioritate absolută este centrul de copii și juniori și academia.

Europa Liberă: Credeți că e mai ușor să cumperi jucători străini ieftini decât să le dai aripi alor tăi, să le dai încrederea despre care vorbeați?

Gică Popescu: Este o strategie pe termen scurt. Sunt foarte multe cluburi sau majoritatea cluburilor care, în loc să aștepte ani de zile să investească în copii și juniori, să aștepte rezultatele pe un anumit număr de ani, preferă să cumpere repede și să-și îndeplinească obiectivul imediat - clasarea pe un loc fruntaș sau îndeplinirea unui anumit obiectiv pe care îl au. E o chestiune de strategie a fiecărui club în parte.

Europa Liberă: Sunt în România antrenori pregătiți pentru copiii aceștia, cărora să le dea puterea și încrederea de a lupta, de a juca cu oricine?

Gică Popescu: Pot să mă uit la clubul meu și pot să spun că, la noi, lucrurile se respectă întru totul, pentru că este un proiect tehnic condus de Gică Hagi. El l-a lansat, el l-a înființat, el l-a pus pe picioare.

Ține foarte mult la acest concept tehnic pe care nu l-a schimbat de la începutul acestui proiect, de 13 ani. În momentul în care ai o astfel de strategie și menții principiile, faci și performanță. Dovadă sunt titlurile pe care le-a câștigat la copii, sunt peste 30.

Europa Liberă: Îi strică pe fotbaliștii români online-ul, internetul, rețelele de socializare? Credeți că au un impact?

Gică Popescu: De ce să-i influențeze doar pe ai noștri? De ce nu-i influențează și pe spanioli, pe francezi, pe brazilieni? Și am văzut foarte mulți jucători străini foarte activi pe rețelele de socializare.

Sunt jucători care fac performanță la nivelul cel mai înalt. L-am văzut pe Messi pe rețelele de socializare, l-am văzut pe Cristiano Ronaldo, care este foarte activ și sunt cei mai mari fotbaliști ai ultimului deceniu.

Trebuie să existe un echilibru în toate, să intri și pe rețele de socializare, să mergi și la restaurant, să bei un pahar de vin, să te antrenezi. Dar tot ceea ce faci, să fie în slujba meseriei, pentru că jucătorii de fotbal sunt profesioniști, asta le este meseria și tot ceea ce fac trebuie să fie în slujba fotbalului, să nu influențeze într-un mod negativ performanțele sportive.

Dacă nu facem nimic, dacă nu punem oameni care se pricep, care au altă viziune, care au curaj să ia decizii, să se bată de la egal la egal cu oricine, va fi din ce în ce mai rău.

Jucătorii mari, după o anumită oră, când vine seara, închid telefonul, nu se mai uită, pentru că le cauzează din punctul de vedere al odihnei și adorm mai greu. Deci, sunt chestiuni pe care le fac până la o anumită oră, după care, telefonul e închis.

Europa Liberă: În anii ‘90 – 2000, oamenii ieșeau în stradă datorită performanței fotbalului românesc. Nu știu dacă și societatea s-a schimbat acum? E mai puțin interesată de fotbal?

Gică Popescu: Nu știu dacă să mă bucur sau să plâng. Noi suntem ultima generație sau generația care a scos cei mai mulți oameni în stradă. Mi-ar fi plăcut să avem rezultate care să scoată din nou lumea pe străzi, pentru că aparțin acestui fenomen fotbalistic și mi-ar fi plăcut să fac parte dintr-un astfel de fenomen plin de rezultate, plin de performanțe.

Din păcate, noi am rămas etalonul performanței sportive, performanței fotbalistice în România, prin rezultatele pe care le-am făcut în perioada 1990-2000.

Se pare că mai avem mult de așteptat. Se pare că, atunci când Dan Petrescu a spus că, după ultima noastră calificare la Campionatul Mondial, vom aștepta 20 de ani până ne vom califica la un nou turneu, a fost optimist.

Europa Liberă: Deci, spuneți și dumneavoastră că se poate mai rău de atât?

Gică Popescu: Se poate mai rău.

Europa Liberă: Și va ajunge fotbalul acolo, în punctul acela?

Gică Popescu: Dacă nu facem nimic, dacă nu folosim, dacă nu punem oameni care se pricep, dar și oameni care au altă viziune și oameni care au curaj să ia decizii și oameni care au curaj să se bată de la egal la egal cu oricine, va fi din ce în ce mai rău.

Europa Liberă: Cum ați privit meciul României cu Muntenegru?

Gică Popescu: S-a întâmplat un lucru pe care eu, în momentul în care mă gândeam la viitorul echipei naționale, nu-l acceptam niciodată, o realitate pe care, din păcate, la meciul cu Muntenegru, am văzut-o: învinși acasă cu 3-0, contra unei echipe cu care, în perioada anilor ‘90, aveam o singură problemă: scorul, diferența de scor în favoarea noastră.

Nu m-am gândit vreodată că putem să ajungem la un nivel atât de scăzut încât să ne bată Muntenegru la 3-0. Mă uitam și parcă eram într-un vis urât din care voiam să mă trezesc, dar nu m-am trezit și nu m-am trezit nici astăzi. Asta e realitatea. Și îmi era foarte greu să accept o astfel de realitate care, din păcate, există.

Europa Liberă: Ce învățăm de la tânărul David Popovici? Ar trebui să inspire sportul, în general, și sportivii, în general, nu doar pe cei din domeniul lui?

Gică Popescu: Eu sunt obișnuit cu performanțele sportive, am făcut performanțe la cel mai înalt nivel, ca fotbalist, și nu mă emoționează atât de mult titlurile câștigate de el, care sunt excepționale și felicitări din tot sufletul pentru ceea ce a realizat.

Gică Popescu: David Popovici e un etalon prin viziunea pe care o are
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:57 0:00

Cu ceea ce rămân eu, după ce am văzut în ultima legat de Popovici, este educația extraordinară pe care a primit-o. Până la urmă, sportivii sunt astăzi, mâine vin alții, de-asta sunt recordurile, pentru a fi bătute. S-ar putea ca, într-un an, doi, să vină altcineva să îl bată, să îi bată recordurile.

Performanțele lui rămân, bineînțeles, dar eu rămân cu băiatul Popovici, cu educația extraordinară pe care a primit-o de la părinții lui și rămân cu etalonul care poate fi el pentru tânăra generație, dar nu etalon ca sportiv, ci ca viziune pe care o are în afara sportului.

Când vorbește de lucruri pe care dorește să le realizeze în viață, sunt multe care sunt paralele cu sportul. Sunt legate de viață, sunt legate de sănătate, de a atrage tinerele generații către sport. Iar acestea, credeți-mă, sunt mult mai importante decât ceea ce face el în bazin, ceea ce este... chapeau! [jos pălăria!].

Ce poate să însemne el și semnalul pe care poate să îl dea către noua generație este, din punctul meu de vedere, infinit mai important decât ceea ce face în bazin.

Europa Liberă: Credeți că Popovici, Halep, Neagu sunt doar întâmplări fericite sau există o strategie pe termen lung pentru a atrage performanțe în sport?

Gică Popescu: Eu, din păcate, nu știu de o astfel de strategie. Nu cred că, în ultimii 30 de ani, vreodată, vreun guvern a avut ca strategie sau ca prioritate sportul.

Gică Popescu despre lipsa unei strategii în sportul românesc
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:03 0:00

Atâta timp cât nu vom face acest lucru, atât timp cât Guvernul României nu se va întoarce cu fața către sport, să facă o strategie care să fie acceptată de către întreg Parlamentul și 10 ani de zile să fie biblie pentru noi, mi-e teamă că încă suntem bine.

Dacă nu vom avea o astfel de strategie de care să ne ținem pas cu pas, dar strategie în care să fie incluse toate federațiile, să fie întrebate toate federațiile, să punem la masă strategiile tuturor federațiilor, cu infrastructura pe care putem să o clădim în perioada desfășurării acestei strategii, pentru că poți să faci strategii pe hârtie câte vrei, dacă nu poți să le pui în practică, din lipsă de infrastructură, atunci degeaba le faci.

E o chestiune mult mai complexă, dar realizabilă, pentru că noi, poporul român, avem un ADN sportiv atât de bogat, încât putem face performanță. Istoria o spune, putem face performanță la atletism, la handbal, la fotbal, la natație, la box, la kaiac canoe, la ce vreți.

Deci, avem sporturi la care am excelat în anii trecuți. Dar atât timp cât nu facem nimic, atât timp cât sportul este la „și altele”, mi-e teamă că vom avea din ce în ce mai multe surprize din acestea neplăcute.

Europa Liberă: E nevoie de o schimbare, e nevoie să plece conducerea FRF?

Gică Popescu: E nevoie de un început în sport. Nu s-a făcut niciodată ceea ce am spus eu mai devreme. Dacă nu vom începe să muncim să facem o astfel de strategie, o să plângem peste ani și ani, când va fi prea târziu.

„Nu am nicio speranță”

Europa Liberă: Trebuie să plece conducerea FRF? E nevoie acolo de o schimbare profundă?

Gică Popescu: Este un subiect delicat. Orice aș spune legat de acest subiect va fi considerat că sunt în opoziție. Eu am încetat de mult să fiu în opoziție, pentru că nu mai reprezintă o prioritate pentru mine această funcție de conducător al fotbalului românesc.

De ce nu mai candidează Gică Popescu la șefia FRF
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:25 0:00

Am încercat la un moment dat, nu s-a putut, OK, mergem înainte cu alte proiecte, cu alte dorințe, însă eu nu văd nicio speranță pentru că, dacă în opt ani de zile nu s-au făcut lucruri, de ce să am speranțe că se vor întâmpla în următorii patru ani de zile? Nu am nicio speranță.

Ce am văzut eu acum, la Campionatul European de juniori sub 19 ani, mi-a tăiat tot elanul. Am văzut frică, lipsă de personalitate, iar asta vine de la cei care conduc, de la cei care manageriază aceste generații care sunt extraordinare dar care, din păcate, sunt oprite de mentalitatea și viziunea și frica celor care conduc.

Europa Liberă: Mai candidați la FRF?

Gică Popescu: Nu. Este un obiectiv pe care l-am avut acum câțiva ani. Pentru a conduce fotbalul, ai nevoie, în primul rând de ambiție, ai nevoie de echipă. Eu nu am niciuna dintre aceste două lucruri. Nu mai am motivație.

Înainte, aveam o motivație extraordinară și mi-e teamă că ai nevoie de un timp lung pentru a redresa nenorocirile care s-au întâmplat la nivel de fotbal românesc. Eu nu mai am nervii necesari pentru așa ceva.

„Am lucrat cu șase prim-miniștri”

Europa Liberă: Sunteți consilierul premierului în probleme legate de sport. Când vă întreabă premierul Nicolae Ciucă „domnule Popescu, ce să facem?”, ce îi spuneți?

Gică Popescu: Am avut discuții cu domnul prim-ministru legate de viitorul sportului. Știe părerea mea, a fost de acord cu majoritatea lucrurilor pe care eu le-am spus. Am această datorie, pentru că de aceea sunt consilierul dânsului.

Mă bucur enorm pentru că este deschis în a face lucruri. Este deschis în a organiza competiții, în a răspunde cerințelor venite din partea multor federații pe care, dânsul fiind foarte ocupat, mi le adresează mie. Această deschidere îmi dă speranțe, însă, știți cum e în politică, nu știi cât stă un prim-ministru, nu e nimeni pe viață, mai ales în politică.

Am devenit căpitan la Barcelona după șase luni de zile pentru că am crezut în valoarea mea. Nu m-am considerat niciodată inferior.

Eu cred că am lucrat cu șase prim-miniștri de când sunt la Guvern, deci, e foarte complicat să faci strategie cu cineva, să vină după aceea altcineva, să schimbe sau să nu aibă ca prioritate sportul. Eu îmi fac datoria și spun ceea ce gândesc legat de sport.

Europa Liberă: Credeți că rezultatele echipei naționale de fotbal pot descuraja copiii, pot descuraja părinții, pot descuraja antrenorii?

Gică Popescu: Eu cred că, din contră, ar trebui să-i motiveze, pentru că, având rezultate foarte, foarte proaste la nivelul tuturor echipelor naționale, e loc pentru ei, e loc pentru alți copii.

Dacă am avea toate echipele naționale campioane mondiale, ar fi descurajați gândindu-se că nu au loc, pentru că sunt campioni mondial cu toții. Dar, când rezultatele sunt atât de proaste la nivelul tuturor echipelor naționale, acești copii care joacă fotbal ar trebui să fie motivați să le ia locul celor actuali.

Europa Liberă: Cum scăpăm de frică? Ce mesaj ați avea pentru a scăpa de frică?

Gică Popescu: Să asculte ce le spun eu. Să nu se considere niciodată inferiori, pentru că o spun din experiența pe care am avut-o ca sportiv.

În niciun vestiar în care am fost nu m-am considerat inferior, nu m-am considerat inferior nici olandezilor, nici brazilienilor, nici portughezilor, nici italienilor, nimănui. Nu trebuie să ne considerăm inferiori.

Mesajul lui Gică Popescu pentru fotbaliștii români
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:28 0:00

Am devenit căpitan la Barcelona după 6 luni de zile. De ce? Pentru că am crezut. Am crezut în valoarea mea. Nu m-am considerat niciodată inferior și de aceea am reușit să fac performanță la cel mai înalt nivel.

Am crezut în calitățile mele, am vrut să fiu întotdeauna mai bun, indiferent cine a fost în preajma mea. Mi-a plăcut întotdeauna să mă bat cu Hagi care este cel mai bun din istorie și, în fiecare început de an, pe 1 ianuarie, îmi doream să fiu mai bun decât el și am fost de șase ori mai bun decât Hagi în perioada de 12 ani, când am concurat, concurat între ghilimele, pentru că eram foarte buni prieteni și jucam împreună la echipa națională, la echipele de club.

Nu trebuie să ne fie teamă. Nu trebuie să ne uităm la pașaportul și la emblema adversarilor, pentru că nu suntem cu nimic inferiori niciunui popor străin.

  • 16x9 Image

    Adriana Nedelea

    Adriana Nedelea este jurnalistă și trainer dicție. Lucrează în presă de aproape 17 ani. Numai în televiziune are o experiență de peste 12 ani, în redacțiile Digi24 și Realitatea TV. În prezent, colaborează cu Europa Liberă România pentru realizarea de interviuri pe teme de actualitate. De asemenea, în fiecare zi de luni, de la ora 18:15, realizează emisiunea Piața Victoriei la Europa FM. 

    A absolvit masterul Terapia logopedică în procesele de comunicare, Facultatea de Psihologie, Universitatea București. Este licențiată în Jurnalism și Științele Comunicării.

XS
SM
MD
LG