Dosarele Revoluției | Istoria unui eșec judiciar

Sute de mii de oameni au ieșit în stradă în decembrie 1989 pentru dărâmarea regimurilor comuniste în întreaga Europă de Est. Revoluția Română a fost cea mai sângeroasă dintre toate.

Evenimentele din Decembrie 1989 au făcut obiectul mai multor dosare penale, unele care împlinesc curând 32 de ani. Numărul vinovaților pentru moartea a peste 1100 de români și rănirea altor 4000 pot fi numărați pe degete. Cei care au ajuns să și ispășească pedeapsa sunt și mai puțin.

Dosarele Revoluției își au germenii în decembrie 1989. Imediat după așezarea noii puteri, este deschis primul dosar privind moartea revoluționarilor din Decembrie 1989 și care îi are ca subiecți pe o parte dintre cei care conduseseră instituțiile de forță ale statului până în 1989.

O parte dintre procurorii care analizaseră probele în primii ani de după revoluției fuseseră parte a procuraturii comuniste, iar aceasta ar putea fi explicația pentru unele dintre procesele amânate.

Cei care au ajuns după gratii în cei 32 de ani de la evenimentele sângeroase sunt, în general, cei care făceau parte din fosta nomenclatură sau foști angajați ai poliției, securității și armatei comuniste. Cei care au preluat puterea în 1989, judecați și ei pentru moartea unor oameni la Revoluție nu au fost condamnați nici până azi. Judecătorii și procurorii fac ping-pong cu dosarul ce îi privește de mai bine de 15 de ani.

Îți mai recomandăm Atunci și acum | Chipurile Revoluției după 32 de ani

Lotul CPEx

Pe 2 februarie 1990, începe procesul celor patru foști miniștri comuniști - Manea Mănescu - ministru de Finanțe și prim-ministru, Emil Bobu - fost ministru de Interne, membru CPEX, Tudor Postelnicu - fost șef al Securității și ministru de Interne și Ion Dincă „Te-Leagă”, fost prim-vicepremier. Toți au fost condamnați la închisoare pe viață și confiscarea averii de către Tribunalul Militar București. Ulterior, li s-a redus condamnarea la pedepse cuprinse între 10 și 14 ani. Au fost condamnați pentru că fuseseră de acord cu hotărârea CPEx din 17 decembrie 1989 de a folosi armele împotriva demonstranților pașnici. Au fost eliberați după 7 ani, în urma aplicării unui decret al lui Nicolae Ceaușescu rămas neabrogat.

Dictatorul Nicolae Ceaușescu a părăsit sediul Comitetului Central al PCR în jurul orei 12.00 pe 22 decembrie 1989.

Unele dintre puținele dosare în care responsabilii au fost trași la răspundere pentru evenimentele din 1989 au fost cele de la Timișoara și Cluj, finalizate cu condamnări.

Dosarul Revoluției de la Timișoara

Primul dosar privind represiunea din decembrie 1989 a început la Timișoara, în martie 1990. Mai mulți angajați ai fostei miliții, securități, dar și reprezentanți din vârful partidului au fost considerați vinovați de reprimarea manifestațiilor de la Timișoara din perioada 16-20 decembrie 1989.

Procesul început la Timișoara în primăvara lui 1990 a fost printre puținele care vizau Revoluția Română. Imagine cu Ion Monoran unul dintre cei mai înfocați revoluționari de la Timișoara, mort în 1993 de infarct

Procesul s-a desfășurat în sala Casa de Cultură a Tineretului în prezența presei și a societății civile. Acuzații au fost puși într-o boxă amenajată special. Radio Timișoara a transmis procesul în direct. Martorii povestesc de un proces sumar în care toate părțile ar fi avut deja senzația vinovăției celor deferiți justiției. În toamna lui 1991, apar și primele condamnări. Pentru mulți dintre cei condamnați, intervenise deja amnistia prin decretul din ianuarie 1990 semnat de Ion Iliescu. Primesc pedepse mari:

  • Ion Corpodeanu, locotenent colonel, fost adjunct al şefului Miliţiei Timişoara - Condamnat, inițial, la 18 ani închisoare pentru omor. Pedeapsa a fost redusă la 15 ani în 1997. A fost graţiat de preşedintele Ion Iliescu, în 2003, printr-un document publicat în Monitorul Oficial în ziua în care se declanşa revoluţia din 1989.
  • Ion Deheleanu, fost şef al Miliţiei judeţului Timiş - Condamnat, inițial, la 18 ani închisoare pentru omor. Pedeapsa a fost redusă la 15 ani în 1997.
  • Ion Popescu, colonel de miliţie, şef al Inspectoratului M.I. Timiş - Condamnat la 20 de ani închisoare pentru omor, tentativă de omor, arestare ilegală, conducere autovehicul cu număr fals. Pedeapsă redusă la 15 ani închisoare (1997).
  • Iosif Veverca, maior de Miliţie. Condamnat la 15 ani de închisoare pentru omorârea tânărului Ianoş Paris şi pentru favorizarea infractorului. Grațiat pe 23 decembrie 2003 de Ion Iliescu, pe motiv de boală.
  • Radu Bălan, prim-secretar PCR al județului Timiș, condamnat la 23 de ani de închisoare pentru omor și tentativă de omor. Ulterior, inculpatul a murit pe 14 februarie 1995.
  • Cornel Pacoste, viceprim-ministru, condamnat la 20 de ani de închisoare pentru complicitate la omor (în 1991). În 1997, pedeapsa a fost redusă la 10 ani de închisoare.

În 1996, după venirea la conducerea țării a lui Emil Constantinescu, dosarul se mută la București, la Înalta Curte de Casație și Justiție. În ecuație apar și primii militari - generalii Mihai Chiţac - fost ministru de Interne, Victor Atanasiu Stănculescu - fost șef al Armatei în momentul execuției lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu şi Ştefan Guşă - șeful forțelor armate în 1989 care a decedat în timpul procesului.

Îți mai recomandăm „Libertate” | Timișoara, 16 Decembrie 1989: Monoran oprește tramvaiele. Începe Revoluția

Chițac și Stănculescu au fost condamnaţi la 15 ani închisoare în 2008. La 20 mai 2014, după cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiţionat. Pe 16 septembrie 2010, Mihai Chiţac a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava, după ce a obţinut acordul instanţei pe motive medicale.

Pe 1 noiembrie 2010, fostul general-colonel în rezervă Mihai Chiţac, care peste trei zile ar fi împlinit 82 de ani, a murit la Spitalul Militar din Capitală în urma unui stop cardio-respirator. Victor Atanasie Stănculescu moare în 2016.

Revoluția de la Cluj - condamnări la 17 ani de la Revoluție

În dosarul de la Cluj, în 2006, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie îi condamnă pe

  • Ioachim Moga, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid la Cluj în decembrie 1989 la 8 ani de închisoare pentru instigare la tentativă de omor deosebit de grav (avocații au cerut amânarea executării pedepsei. Ioachim Moga a murit un an mai târziu);
  • Generalul Iulian Topliceanu, fostul comandant al Armatei a 4-a, a fost condamnat la 10 ani de închisoare, pentru instigare la infracţiunea de omor deosebit de grav; A fost eliberat 3 ani mai târziu. A murit în 2017
  • Colonelul Valeriu Burtea - condamnat la 9 ani de închisoare pentru instigare la infracţiunea de omor.
  • lt.colonelul Ioan Laurenţiu Cocan condamnat la 9 ani de închisoare pentru instigare la infracţiunea de omor.
  • maiorului Ilie Dicu, din instigare la omor în omor calificat, condamnat la 15 ani de închisoare

Revoluția de la Sibiu - 99 de morți, niciun vinovat

Dosarul Revoluției din Sibiu a fost închis definitiv după ce instanța a confirmat rezoluția procurorilor militari în privința scoaterii, încetării sau neînceperii urmăririi penale împotriva unora dintre cei care s-ar fi făcut responsabili de reprimarea manifestațiilor.

În data de 1.03.2010, Secția Parchetelor Militare din dosarul 2000/P/2007, procurorii militari Adrian Nicolau și Marian Tudor dispun

  • scoaterea de sub urmărire penală a col (r) Aurel Dragomir - cercetat pentru participație improprie la infracțiunea de omor deosebit de grav, omor, distrugere calificată, neglijență în serviciu.
  • Încetarea urmăririi penale față de col (r)Gheorghe Moise acuzat de lipsire de libertate în mod ilegal.
  • Neînceperea urmăririi penale față de cpt (r) Francisc Tobă pentru tentativă de omor și tentativă de omor deosebit de grav pentru că s-a împlinit termenul de prescripție.

După ce a fost un mandat în parlamentul României între 1992 și 1996 pe listele PDSR, în 2020, Francisc Tobă a fost reales pentru un nou mandat în Camera Deputaților, pe listele AUR în 2020.

Îți mai recomandăm DOCUMENT Mărturii din dosarul în care deputatul Francisc Tobă a fost anchetat pentru crime comise în timpul Revoluției

Revoluția de la București - cea mai mare pată pe obrazul Justiției

Cea mai mare palmă pe obrazul anchetatorilor rămâne dosarul revoluției de la București. Dosarul Revoluției de la București, cel din care s-au desprins practic toate celelalte dosare este în impas juridic de zeci de ani. La finalul acestui an s-a întors din nou la Parchetul General pentru continuarea cercetărilor după ce a mai făcut acest drum de câteva ori. 14 inculpați celebri au fost de-a lungul vremii vizați de dosar.

  • Ion Iliescu
  • Petre Roman
  • Gelu Voican Voiculescu
  • Virgil Măgureanu
  • General Maior Cristian Mugurel Florescu
  • Amiral Emil Dumitrescu
  • Cazimir Ionescu
  • Adrian Sârbu
  • Miron Cozma
  • Drella Matei
  • Cornel Plăieș Burlec
  • Vasile Dobrinoiu
  • Petre Petre
  • Alexandru Ghinescu
Îți mai recomandăm Parchetul General cere redeschiderea anchetei împotriva lui Petre Roman, în dosarul Revoluției

Pe 9 octombrie 2020, dosarul ajuns în instanță și trimis de aceasta parchetului pentru refacerea cercetărilor mai viza doar trei persoane - Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și gr. (rtr.) Rus Iosif. Principalele nereguli găsite de judecători anchetei procurorilor au în vedere:

  • (neregularitatea actului de sesizare) în ceea ce privește numărul total al volumelor de urmărire penală ce conțin probele relevate de parchet în susținerea acuzațiilor aduse inculpaților atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile și care, cu respectarea dispozițiilor legale în materia reunirii, compun dosarul nr. 11/P/2014;
  • verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei a actului de sesizare de către procurorul ierarhic superior;
  • descrierea faptelor reţinute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaţilor Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și gl. (rtr.) Rus Iosif, indicarea şi analiza mijloacelor de probă, identificarea și stabilirea identităţii persoanelor vătămate, părților civile ori succesorilor acestora prin raportare la acuzațiile aduse fiecărui inculpat din cauză;
  • nelegalitatea „depozițiilor” persoanelor ascultate în fața Comisiilor senatoriale și care au dobândit calitatea de suspecţi/inculpați în cauză;
  • nelegalitatea administrării unor depoziții de martori/persoane vătămate, după redeschiderea urmării penale în cauză;
  • nelegalitatea administrării mijloacelor de probă constând în Rapoartele întocmite de Comisia Senatorială privind evenimentele din decembrie 1989, Sinteza aspectelor ce rezultă din analizele efectuate de parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, punctul de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989, Documentarul privind Marele Stat Major din cadrul M.Ap.N., „Cartea revoluției române. Decembrie 1989” de Sergiu Nicolaescu, documentele de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 cu referire la ac?iunile întreprinse de Direc?ia de Cercetare a Armatei pentru perioada 17.12 - 31.12.1989, datate mai 1991.
  • Constată că numărul volumelor de urmărire penală înaintate instanţei este de 2995, iar parte din acestea conţin un număr mai mare de acte de urmărire penală decât cele menţionate de parchet.
  • Constată că dosarul nr. 200/P/2007 ce are în conținut un număr de 234 volume de urmărire penală – incluzând şi volumul 163 bis, lipsă fiind volumul cu nr. 174 menţionat în adresa parchetului (renumerotate de instanţă de la nr. 2762 la nr. 2995) -, a fost atașat prezentului dosar și îl exclude din ansamblul probator.

Reproșurile judecătorilor nu apar pentru prima dată, dosarul fiind refăcut de mai multe ori sub diverse numere.

Procurorii trimiseseră dosarul în judecată în 2019 când i-au acuzat pe fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu şi generalul (rtr.) Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare, sunt acuzaţi în acest dosar de săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii. și citaseră mai mult de 5000 de părți civile. Timp de un an, judecata a fost blocată pentru soluționarea mai multor cereri și excepții.

Ion Iliescu nu a venit niciodată la instanță. România a fost condamnată în mod repetat la CEDO pentru că nu a dat o decizie în acest dosar. Fără niciun efect.

Îți mai recomandăm Revoluția Română din 1989 | Cronologia elementară sau de ce uitarea e riscantă