Parchetul General, cerere de revizuire în Dosarul Ursu, cu noi date de la CNSAS

În cererea de revizuire, procurorii Secției judiciare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) spun că decizia judecătorilor Instanței Supreme se bazează pe fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.

În septembrie și octombrie 2023, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a trimis Parchetului General înscrisuri cu date și informații, însoțite de detalii tehnice apreciate de procurori ca „absolut relevante și necesare înțelegerii datelor prezentate”, referitoare la fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care „dovedesc represiunea exercitată de Securitate și calitatea de disident a victimei Gheorghe Ursu”, transmite Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), într-un comunicat remis presei miercuri.

Procurorii spun că au primit sprijinul științific al Academiei Române, prin Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” și al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care investighează tocmai crimele comunismului pentru a putea face o documentare imparțială și competentă privind realitatea regimului comunist, în special cu privire la funcționarea aparatului de represiune a acestuia, dar și a celorlalte instituții ale regimului.

Astfel, în octombrie 2023, IICCMER le-a trimis procurorilor un material documentar întocmit împreună cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, însoțit de un material sintetic referitor la cazuistica și încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980-1989.

„(...) Faptele și împrejurările noi relevate de aceste materiale susțin o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută de instanță și se circumscriu adevărului istoric, respectiv că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, conflictul dintre societate și regim a reprezentat o constantă, regimul a continuat practicarea politicilor restrictive, interzicând orice manifestare publică pe care o considera drept un pericol la adresa stabilității sale și a disimulat represiunea politică prin folosirea anchetelor penale instrumentate de Miliție, ca paravan al acțiunilor de poliție politică”, spun procurorii în cererea de revizuire.

Cât privește cazul concret al inginerului Gheorghe Ursu, din noile înscrisuri reies „elemente clare şi indubitabile” că era considerat un opozant politic, iar faptele sale erau considerate cele mai grave forme de manifestare a opoziţiei faţă de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu, arată sursa citată.

Prin urmare, în baza noilor documente, procurorii au apreciat că „rezultă date și împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și care pot conduce la o soluție diametral opusă celei pronunțate”.

Ei cer Curții de Apel București admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate, precum și condamnarea, după rejudecare, a doi dintre inculpați și încetarea procesului penal față de Tudor Postelnicu, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, acuzat de complicitate, care a murit în timpul procesului.

Foștii ofițeri de Securitate Vasile Hodiș și Marin Pârvulescu au fost achitați în luna iulie de Curtea Supremă, iar decizia judecătorilor este definitivă.

Cei doi torționari au fost trimiși în judecată în 2016, la 31 de ani de la decesul disidentului. Aceeași decizie a fost luată de judecătorii de la Curtea de Apel și în primă instanță, în 2019.

Familia lui Gheorghe Ursu a contestat decizia luată de judecătoarea Mihaela Niţă, care a schimbat încadrarea juridică din crime împotriva umanităţii în tratamente neomenoase, pe motiv că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968.

Istoricul Mădălin Hodor, cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), declara în 2020 că împărțirea perioadei comuniste în două, cea de până în 1964, una represivă, și cea de după, considerată blândă, a fost exact propaganda întreținută sistematic după revoluție de foștii securiști.

Gheorghe Ursu a murit pe 17 noiembrie 1985, în arestul din Calea Rahovei, după ce a fost anchetat de Vasile Hodiș și Marin Pârvulescu, foști ofițeri de Securitate, pentru că a trimis scrisori către Europa Liberă şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Institutul Național de Medicină Legală București a stabilit în 1990 că moartea lui Ursu a fost una violentă și că „leziunile interne și externe s-au putut produce prin loviri repetate, cu corpuri dure în regiunea abdominală cu circa 3-4 zile anterior”.

Procurorii spun că Gheorghe Ursu a fost bătut inclusiv de colegii săi de celulă, Marian Clită şi Gheorghe Radu, dar că decesul a survenit în urma bătăilor primite de la Marin Pârvulescu.

În 2000, colegul de celulă al lui Gheorghe Ursu, Marin Clită, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, iar trei ani mai târziu, coloneii Tudor Stănică, șef al Miliției Capitalei în 1985, și Mihai Creangă, adjuctul lui, au primit aceleași pedepse pentru moartea lui Gheorghe Ursu.

Gheorghe Ursu fusese încarcerat și maltratat la ordinele Securității.

Andrei Ursu, fiul său, a susținut că Mihai Pîrvulescu a declanșat ancheta împotriva lui Gheorghe Ursu și l-a cercetat cât a fost liber. El a dispus apoi continuarea cercetărilor în stare de arest.

Motivul? Securitatea dorea să clarifice natura relațiilor lui Ursu cu amicii săi, scriitorii Radu Coșăsăuți, Geo Bogza și Nina Cassian.

Oficial, Securitatea l-a acuzat pe inginerul Gheorghe Ursu de deținerea ilegală a 17 dolari și l-a arestat pe 21 septembrie 1985, în încercarea de a preveni un caz de „persecuție politică”, acuzație care ar fi adus grave prejudicii de imagine regimului Ceaușescu.

Condamnații de drept comun cu care a fost încarcerat Ursu au primit ordine de la Securitate să îl bată. Aceiași ofițerii achitați definitiv de Curtea Supremă în vara acestui an și care au motivat în fața instanței că nu au făcut decât să execute ordinele primite.

Fiul disidentului, Andrei Ursu, a spus, la evenimentul de lansare a documentarului „Cazul inginerului Ursu”, că și-a dorit să demonstreze, prin procesul împotriva celor doi foști ofițeri de Securitate care i-au anchetat tatăl, caracterul criminal al regimului comunist chiar și după 1965, anul când a venit la putere dictatorul Nicolae Ceaușescu.

„Credem noi că am demonstrat în instanță criminalitatea sistemului. Am adus efectiv în instanță, am propus ca probe dosare de la Brașov, mărturii ale muncitorilor care s-au revoltat la Brașov în 1987 și care au fost supuși la torturi medievale, după cum ei singuri au declarat în instanță”, spune fiul disidentului.