În timp ce unii acuză organizația ONU că a fost ineficientă la începutul epidemiei din China, din decembrie 2019, alții îi iau apărarea spunând că rolul OMS nu a fost niciodată de garant al transparenței sau autoritate cu forță de coerciție sau unitate de investigație pe teren, așa cum sugerează acuzatorii.
Așa că, în cazul unei pandemii cum este COVID-19, este OMS instituția de la care să avem așteptări?
Critici dure
Tabăra criticilor este condusă de SUA, țară care, față de al doilea clasat stat - Spania, are de patru ori mai multe infecții și de două ori mai multe decese, conform datelor furnizate de Universitatea Johns Hopkins. Datele furnizate de universitate se bazează pe raportările publice puse la dispoziție de guvernele lumii. Unele dintre ele ar putea manipula aceste date.
Washingtonul afirmă că răspunsul OMS a fost prea lent, că a lăudat China în loc să o acuze și că a fost complice cu guvernul comunist de la Beijing în minimizarea inițială a efectelor acestui virus contribuind astfel la răspândirea lui.
Președintele Donald Trump a acuzat OMS că ar fi „centrată pe China” și a declarat că Beijingul ar trebui să suporte consecințele dacă se dovedește că a fost „responsabilă în mod conștient” de pandemie. De asemenea, Trump a suspendat cota americană de finanțare a OMS de 400 de milioane de dolari. Organizația a rămas, astfel, fără cel mai mare finanțator al său.
Secretarul de stat Mike Pompeo a afirmat că unitățile de reglementare ale OMS au eșuat în misiunea de a forța statele membre să fie transparente și să avertizeze întreaga lume cu privire la urgențele de sănătate publică. Pe 22 aprilie, Pompeo a spus că OMS are două funcții centrale: cea de reglementare și consiliere și cea de intervenție „în urgențe sanitare și operator de ajutor umanitar”.
Șeful diplomației americane a mai adăugat că OMS a eșuat în aplicarea prevederilor Reglementărilor Internaționale din Sănătate, intrate în vigoare în 2007, prin care organizația primește mandat de la statele membre să furnizeze „date de sănătate publică actuale, corecte și suficient detaliate”.
Coerciția OMS
Apărătorii organizației spun că acuzațiile nu sunt nici corecte, nici factuale. Într-un interviu acordat Europei Libere, fostul amabasador american la ONU, Samantha Power, a declarat că a crede că OMS este „o forță de reacție rapidă înseamnă o neînțelegere a ceea ce este, de fapt”.
„Este expetiză tehnică. Este procesul de a culege date din întreaga lume pentru a declara epidemii sau pandemii”, a declarat Power, al cărei mandat a fost în perioada președintelui democrat Barack Obama. „Este mult mai mult un sistem de alertă, decât unul de răspuns și avem nevoie de un sistem paralel pentru reacție într-o criză”.
Lawrence Gostin, director a centrului OMS pentru legislație internațională în domeniul sănătății și profesor la Universitatea Georgetown, a apărat, pe 9 aprilie, organizația în fața acuzațiilor lui Donald Trump.
Gostin a admis că „este un comentariu corect să spui că China nu a fost complet transparentă și că a întârziat cu săptămâni, dacă nu chiar o lună,” transmiterea informației că virusul trecuse de la animale la om. Dar „asta nu este vina OMS, ci este vina Chinei”. „OMS a alertat întreaga lume imediat” ce a avut această informație, a mai explicat Gostin.
De asemenea, directorul OMS a mai subliniat că acuzația conform căreia organizația ONU nu a declarat destul de rapid urgență medicală este factual greșită. „Avertismentul privind urgența medicală a venit imediat, pe 30 ianuarie, după raportarea câtorva mii de cazuri în China”. „Oamenii confundă declararea pandemiei, care a avut loc pe 11 martie, dar care nu are nicio semnificație legală”, a adăugat acesta subliniind că „OMS nu are putere să declare o pandemie. Nu poate decât să exprime o opinie, așa că OMS a acționat în limitele puterilor sale”.
Nu prea puternică?
„OMS ar fi trebuit să fie mai sceptică în privința informațiilor venite din China, dar trebuie să admitem că este complet la mâna guvernelor și a datelor furnizate de acestea”, a explicat fostul ambasador amerian la ONU din perioada Bill Clinton, Daniel Speigel, pentru Washington Post.
„OMS nu are nicio putere de investigație sau de colectare directă de informații”, a spus acesta.
Fondată în 1948, după cel De-al Doilea Război Mondial, OMS a fost creată pentru a promova sănătatea la nivel mondial și de a proteja împotriva bolilor infecțioase, cum ar fi holera sau poliomielita. Dar nu are o autoritate independentă în adevăratul sens al cuvântului și este dependentă în totalitate de statele membre, dar și de entități private pentru finanțare.
Gostin compară bugetul anual al OMS cu cel al „unui spital mare din SUA” și afirmă că suma de 4,4 miliarde de dolari în perioada 2018-2019 este „complet inadecvată pentru responsabilitățile sale globale”.
Marile puteri mondiale, inclusiv China, au subfinanțat cronic OMS, afirmă Gostin. În plus, organizația nu controlează, de fapt, decât 25% din bugetul său pentru că restul de bani sunt dați cu condiții clare pentru folosirea lor. Directorul OMS mai spune că finanțarea OMS ar trebui legiferată internațional ca obligație pentru că „dacă nu am avea agenția, ar trebui să o inventăm”.